Chişinăul nu crede în alegeri

Liberalul Dorin Chirtoacă şi comunistul Veaceslav Iordan se înfruntă astăzi în ultimul tur al alegerilor locale generale din Republica Moldova Alegerile generale locale din Republica

Liberalul Dorin Chirtoacă şi comunistul Veaceslav Iordan se înfruntă astăzi în ultimul tur al alegerilor locale generale din Republica Moldova

Alegerile generale locale din Republica Moldova par să nu constituie un subiect de interes pentru oamenii din Chişinău. Nimic din atmosfera locală nu sugerează preocuparea pentru înfruntarea dintre liberalul Dorin Chirtoacă şi comunistul Veaceslav Iordan, la Primăria Chişinăului. Chiar dacă analiştii politici anticipează un "început al sfârşitului" pentru Partidul Comuniştilor (Chirtoacă, de exemplu, fiind foarte bine situat în preferinţele electoraului local), lupta la urne se anunţă a fi înverşunată.

Am ajuns în capitala Moldovei între cele două tururi de scrutin ale alegerilor locale generale. Cosmopolit, comsomolist, calm şi elegant, Chişinăul preferă să îşi menţină un statut controversat, de oraş rusofon cu ambiţii proeuropene. Un oraş verde, curat, cu roşu în obraji, unde româna este o specie rară pe stradă. Limba şi cultura rusă stăpânesc încă autoritar, în timp ce limba română s-a retras stingheră şi rusificată în sânul familiilor moldoveneşti. Sărăcia nu este foarte vizibilă în stradă, dar nu poate fi neglijată. Pentru că fosta URSS a construit marile fabrici, din prudenţă, pe teritoriul Transnistriei, Republica Moldova a rămas cu o zestre industrială săracă. Împiedicaţi să meargă către Uniunea Europeană prin impunerea de vize, mulţi dintre basarabeni îşi caută astăzi de lucru în Ucraina sau Federaţia Rusă. Cozile la centrele de schimb valutar şi bancomate apar ca un paradox pentru o ţară atât de săracă, dar ele sunt explicabile prin numărul mare de basarabeni plecaţi în Occident care îşi trimit periodic lefurile în ţară.

În general, chişinăuanii nu-şi cunosc oraşul, aşa că aici poţi încurca frecvent străzile. Apoi, lumea (în special rusofonii) este rezervată cu străinii. Nu se înjură zgomotos, nu se fluieră după femeile blonde, pentru că ar deveni obositor (marea majoritate fiind blonde) şi, tot la Chişinău, maneliştii ar muri de plictiseală, pentru că nu prea se ascultă muzică indiană. Există un conservatorism care incită şi care respinge totodată. Prin anii 1992-1995, întrebaţi ce ar vrea să devină, copiii din Chişinău răspundeau invariabil: "Hoţi în lege!". Se doreau, adică, lideri ai grupurilor de infracţionalitate, care să fie recunoscuţi de conducerea mafiei de pe teritoriul Federaţiei Ruse. Erau vremuri nesigure, când Republica Moldova încerca să depăşească neajunsurile unui război (cel cu separatiştii din regiunea Transnistria) şi când imaginaţia micilor basarabeni era înfierbântată de filmele cu interlopi şi de isprăvile din stradă ale mafiei locale ("bratva" de origine rusă, "ribeata" moldovenească sau mafia cecenă). Acum, copiii Basarabiei nu mai visează pistoale, ci jocuri pe calculator, iar adulţii îşi doresc, cel mai mult, libertate de mişcare către ţările bogate, cu locuri de muncă. De aceea, binecunoscutul "Să vezi Napoli şi apoi să mori" ar trebui parafrazat "Să pleci din Chişinău şi apoi să trăieşti".

"Nu votez, că mi-s credincioasă"

Înaintea scrutinului pentru Primăria Chişinăului, nimic din atmosfera locală nu sugerează preocuparea pentru înfruntarea electorală dintre liberalul Dorin Chirtoacă şi comunistul Veaceslav Iordan. În urma scrutinului de astăzi, analiştii politici anticipează un "început al sfârşitului" pentru Partidul Comuniştilor, deoarece Chirtoacă este, după primul tur, foarte bine situat în preferinţele electoratului local. Alegerile moldovenilor sunt tăcute. Lipsesc chibiţii politici, activiştii de stradă, controversele sonore, bannerele stridente şi orice alte semne ale unei campanii electorale agresive, atât de familiare României.

La ora 5, de dimineaţă, Maria Grigorie este de mult cu măturoiul în stradă, pe bulevardul Ştefan cel Mare. La Chişinău nu are probleme cu gunoiul. "Iaca, bărbatul mi-e invalid, a fost la zavabotka - cum ar veni, să facă bani în străinătate - în Ucraina, şi acolo o păţit necaz mare, l-or bătut unii şi i-or luat sănătatea că nu le-o dat banii", spune ea. "Aşa că eu lucrez cât pentru trei persoane. Dacă salariul mi-este de 850 lei (aproximativ 160 RON - n.n.), eu îl iau de trei ori. O femeie moldovancă poate munci atâta, eu mă culc la 9 sara şi la 2.30 în noapte îs în stradă, dar am înţeles că alte femei din Europa nu-s aşa harnice, să zic aşa. N-am fost niciodată la restaurant cu bărbatul şi nici nu votez, că eu mi-s femeie credincioasă, nu votez politică."Într-o ţară ca Republica Moldova - unde un kilogram de salam costă chiar şi 100 lei -, salariul de 850 lei al Mariei Grigorie descrie doar meschinăria unui sistem politic care condamnă la înfometare.

"Eu nu cunosc dacă unirea cu România îi bună sau rea. Iaca, în Rusia îs ruşi, în România îs români, aci'şa îs moldoveni. Uniunea Europeană? O hi bună, căz prea s-or dus mulţi spre dânsa!", ne mai zice Maria Grigorie, după care se îndepărtează, trăgându-şi măturoiul încropit din frunze după ea.

Cerşetoarea de ziare, în proces cu "nacealnicul"

Crezusem că este cerşetoare, dar bătrâna îmi ceruse doar un afurisit de ziar. L-a pironit cu ură pe un poliţist care tocmai trecea prin apropiere, apoi s-a întors către mine: "Unul de azi!", şi-a completat ea solicitarea, privindu-mă cu îngăduinţă, pe când scotoceam în geantă. Eram bulversat: la Chişinău, oamenii cer ziare pe stradă, nu bani. Aveam un cotidian la mine, i l-am dat. "Ce-i ăsta?". L-a inspectat rapid, l-a vârât într-un buzunar. Miron Vera Grigorieva, o bătrână de 74 de ani din comuna Suruceni, spune că este în judecăţi încă de pe vremea regimului sovietic cu Ministerul Afacerilor Interne din Republica Moldova. "M-au dat afară din serviciu şi mă judec cu nacealnicul (şeful - n.n.) închisorii, Cucu, şi cu nacealnicul meu pe linie, Găluşcă.

"Palma jandarmului român, resimţită mai mult decât execuţiile sovietice..."

Tânăr şi obosit, dar cu resurse pentru propriile proiecte, liberalul Dorin Chirtoacă vrea să facă istorie într-un minuscul sediu de campanie din strada Bucureşti. Ce istorie vrea să facă tânărul liberal? "Lumea şi-a dat seama că, în ultimii ani, s-au rotit aceiaşi oameni la putere, mulţi dintre ei fiind exponenţi ai regimului trecut, sovietic", explică el. Îi amintim că moldovenii se cam împrăştie. Cum o să împiedice dânsul tendinţa de depopulare a capitalei? "Avem nevoie de investitori pentru a rezolva aceasta, pentru că, indirect, doar o creştere economică ar rezolva aceasta", ne răspunde tânărul candidat.

Referitor la faptul că unii dintre autohtoni invocă şi acum duritatea fostei administraţii româneşti din Basarabia, el spune: "Eu regret că palma jandarmului român este resimţită mai mult decât execuţiile făcute de Armata sovietică. Din ce am aflat eu de la bunei (bunici - n.n.), administraţia română avea ceva cu leneşii şi comuniştii", a replicat el.

Eu nu cunosc dacă unirea cu România îi bună sau rea.
Maria Grigorie
măturătoare

Lucrul cu Andreea Marin nu intră la categoria "Defecte" sau "Calităţi"

Dorin Chirtoacă nu s-a întors ca fiu risipitor în Basarabia, ci ca fiu biruitor, iar experienţa numită "Surprize, surprize" i-a fost utilă: "În anul IV de facultate, am început să lucrez la emisiune, de fapt, am fost <> la un caz, când am lucrat ca să reîntâlnesc doi fraţi din Basarabia", îşi aminteşte Chirtoacă. "Lucrul cu Andreea Marin nu intră la categoria <> sau <> . A fost o colaborare bună la emisiune, totdeauna atunci când trebuia să o pregătim pentru emisie în direct. Noi nu ne-am înţeles, poate, pe alte aspecte. Au fost probleme în echipă!" I-am reproşat că, totuşi, la Chişinău, există mii de femei frumoase, dar nu s-a ivit nicio Andreea Marin acolo. "Se va ivi şi acea Andreea a Basarabiei, cred că avem cel puţin una în oraş...".