Cei 11 ciocolatieri şi pralinele de aur

La subsolul unei cetăţi săseşti din Cisnădie, 11 meşteri ai ciocolatei dau naştere unor nemaipomenite bomboane poleite cu aur. O clădire veche, pe o stradă îngustă şi prăfuită. O

La subsolul unei cetăţi săseşti din Cisnădie, 11 meşteri ai ciocolatei dau naştere unor nemaipomenite bomboane poleite cu aur.

O clădire veche, pe o stradă îngustă şi prăfuită. O poartă albă, "mică de statură", se deschide şi trei trepte se desfăşoară în faţa ta. Simţi deja mirosul de cacao cum îţi invadează nările şi îţi plouă-n gură.

Eşti la doar trei trepte de lumea basmelor, la numai trei trepte de copilărie, la trei paşi de un atelier unde ia naştere cel mai dulce produs de pe pământ, învelit în cel mai scump metal din lume: ciocolata poleită cu aur.

Nu ştii dacă să înhaţi din borcan o pralină aromată, umplută cu cremă, sau să-ţi pui gura direct la râul de ciocolată neagră, care se prelinge în forme.

O afacere care a crescut ca Făt-Frumos într-un an, câţi alţii în zece, atelierul de ciocolată de la Cisnădie face produse de lux. Zic de lux, pentru că nu le găseşti în hipermarketuri sau în cofetării. E un business de nişă care îndulceşte hotelurile, cafenelele şi restaurantele de trei stele din ţară. Pralinele făcute la Cisnădie sunt un produs românesc cu ciocolată belgiană. Din Belgia este adusă materia primă care în mâinile meşterilor ciocolatieri ia cele mai diverse forme.

Imediat după '90, o familie de belgieni a venit în România cu ajutoare pentru familiile necăjite. Într-un an, cu un TIR de haine, în celălalt, cu unul de alimente, iar mai apoi s-au gândit că e loc de un business pe meleagurile mioritice. Astfel, veneticii şi-au deschis o moară şi o fabrică de ciocolată în Cisnădie.

Cu moara le-a mers de minune, însă cu fabrica de ciocolată nu prea. Concurenţa era mare, distribuţia proastă şi falimentul bătea la uşă. În 1996, Florin Bălan, un băiat care avea experienţă în industria ciocolatei, lucrând pe la concernurile mari, a preluat managementul făbricuţei de la Cisnădie. A înlocuit tot, începând de la utilaje, până la personal, şi a transformat fabrica Pralin într-una profitabilă.

Fiecare pralină trece cel puţin prin două mâini dibace

Florin Bălan spune că în România nu ai cum să produci ciocolată fără câteva zeci de milioane de euro. "Ca să faci ciocolată de la zero, de la boaba de cacao până la produsul finit, îţi trebuie extrem de mulţi bani. Însă dacă tu doar îi dai forma, vii cu ideile, iar materia primă o imporţi din ţările cu tradiţie în aşa ceva, te poţi bucura de succes", explică Florin. Aşa se întâmplă şi la Pralin.

Cea mai fină ciocolată belgiană este adusă la Cisnădie, unde prinde viaţă. Meşterii îi dau forme şi arome care de care mai interesante. Se deosebeşte de alte produse din ciocolată pentru că este fabricată artizanal. Fireşte, există şi utilaje, cum ar fi aparatele de refrigerare, câteva malaxoare sau o maşinărie care spală şi încălzeşte formele în care urmează să fie turnată ciocolata. Însă "fiecare bombonică trece cel puţin prin două mâini", aşa cum spune Florin.

Retailul nu l-a interesat niciodată pe patronul de la Ciocolată. Clienţii pralinelor de Cisnădie sunt hotelurile, pensiunile şi restaurantele de fiţe care comandă peste 10 tone de ciocolată pe an. E suficient, dacă ţinem cont de numărul redus de meşteri din subsolul cetăţii. Praline ambalate separat sau câte şase-opt în cutiuţe galbene şi roşii, cizmuliţe de ciocolată, Moş Crăciuni sau... scene de Kamasutra. Comenzi mai ciudate ca aceasta din urmă se întâmplă să aibă foarte des. Cadourile personalizate sunt cele mai vândute produse premium. Aşa au apărut bomboanele poleite în foiţă de aur.

Ciocolata de 22 de karate, cel mai fiţos cadou

Nicoleta este inginer de meserie şi ciocolatier din pasiune. Cine nu şi-ar dori să lucreze printre bomboane de ciocolată? Ea este experta în arta poleitului cu aur. Pudra de aur sau argint este recunoscută pentru efectele ei terapeutice", îmi spune Florin, moment în care eu nu mă gândeam la cum mi-ar crănţăni aurul între dinţi. "E bun pentru încheieturi", continuă să mă uimească patronul făbricuţei, care mă privea fix încercând să mă convingă de veridicitatea afirmaţiilor lui.

În capul meu era o totală învălmăşeală, pentru că îmi veneau în minte toate descoperirile mele ciudate din acest an: crema de icre de negre care face bine tenului, măştile cu ciocolată, miere, lapte şi alte produse alimentare, ardeiul iute, care cică ar face bine la stomac şi acum, aurul care face bine la oase. Era prea mult. Ok, deci putem păpa pudră de aur la micul dejun, fără să avem nimic.

Ideea e că pe o bomboană se pun câţiva microni de aur pur, de 22 de karate. O cantitate mai mult decât insignifiantă. M-am gândit că ăsta-i motivul pentru care nu face rău şi am mers în atelier să vedem minunea cu ochii noştri. O foiţă de aur cât una de carneţel de note este vidată într-o folie de plastic, care folie e prinsă la rândul ei între alte două coperte de carton.

Ideea e următoarea: dacă te apropii cu degetul de foiţa extrem de subţire, aceasta se lipeşte de piele şi adio, nu mai poate fi folosită. Pentru Nicoleta, a fost un chin până a reuşit să lucreze cu aceste foiţe. O bomboană poleită în aur costă 10 lei. Comenzi sunt foarte multe, mai ales pentru inimioare poleite, iepuraşi cu cureaua de aur sau CD- uri care au o pătrăţică aurită.

Oricum, nu recomand cuiva să ofere iubitei un iepuraş cu o pată aurie pe el, fără a-i explica că e de aur. În caz contrar, vei privi cu stupoare cum aurul este îndepărtat cu unghiuţa de iubita ta care va crede că e o urmă de staniol.

Atelierul de la subsol rulează 1,2 milioane de euro pe an

În 2002, Pralin din Cisnădie avea 10 angajaţi şi o cifră de afaceri de 160.000 de euro. Astăzi, Pralin are tot 10 angajaţi şi cu patronul 11, funcţionează tot în acel spaţiu, doar că are o cifră de afaceri de 1,2 milioane euro.
Capacitatea de producţie a făbricuţei este de 12-13 tone de ciocolată pe an. Profitul vine atât din vânzări directe, cât şi din contracte de distribuţie. Cu toate că nu există niciun magazin în care să se vândă brandul Pralin, puteţi găsi la unele hipermarketuri din Bucureşti ciocolată făcută la Cisnădie, însă sub brandul propriu al retailerului.

O afacere cu ciocolată în România poate avea succes, asta mai ales pentru că în momentul de faţă nu există niciun brand autohton. Laura, Poiana sau alte mărci au fost preluate de principalele companii multinaţionale. Astfel, pentru ateliere precum Pralin de la Cisnădie, este loc suficient. Investiţia iniţială se ridică însă la peste 250.000 de euro şi nu va putea fi amortizată în mai puţin de patru ani.

ŞTIAŢI CĂ...

Ciocolata este cel mai iubit dulce de pe pământ şi a circulat de-a lungul istoriei din tolba soldaţilor de pe câmpuri de luptă până pe perna de mătase a celui mai scump hotel din lume.
În România, consumul de ciocolată este de 1,6 kg/cap de locuitor, de şase ori mai mic decât în celelalte ţări europene. Media europeană de consum este de opt kg/cap de locuitor.

Ciocolata cu lapte este în topul preferinţelor românilor, deşi adevărata ciocolată este cea care nu conţine decât cacao, unt de cacao şi zahăr.

Ciocolată înseamnă un produs în a cărui compoziţie să existe minimum 70% cacao. Restul produselor se numesc tablete, nu ciocolată.

Ciocolata cu lapte nu prezintă niciuna dintre calităţile curative pe care le are o ciocolată neagră, de pildă. Ciocolata nu se păstrează niciodată în frigider.