Cealaltă Lisă a lui Paler

Deşi sunt înrudiţi de peste 200 de ani, lisenii din Teleorman s-au întâlnit cu cei din Făgăraş abia în 2006 Legenda spune, bătrânii satului spun, monografia, toate spun că

Deşi sunt înrudiţi de peste 200 de ani, lisenii din Teleorman s-au întâlnit cu cei din Făgăraş abia în 2006

Legenda spune, bătrânii satului spun, monografia, toate spun că Lisa de Teleorman - un fost sat, azi comună - este întemeiată de un grup de ciobani ardeleni veniţi din Lisa de Făgăraş cu oile în transhumanţă. Cu un izlaz mare, străbătută de două ape curgătoare - pârâul Ducna şi râul Călmăţui -, aflată la poalele unor dealuri, mai bine zis valuri de pământ, altfel spus, satul transilvan al lui Octavian Paler este văzut aici în Câmpia Teleormanului ca într-o oglindă.

În ziua şi aproximativ la ora când maestrul Octavian Paler se aşeza pe vecie în locul destinat omului, descindeam, în mod deliberat, într-o aşezare legată aparent doar cu numele de memoria marelui înţelept: Lisa. Cea din Teleorman.

Lisa e aşezată într-o vale. De cum intri pe şoseaua principală te frapează, jos, prezenţa unui stejar secular care domină aşezarea. La umbra lui, oamenii au pus monumentul eroilor satului, căzuţi în cele două războaie mondiale, tributul fiecărei aşezări din România. Am vrut să reperez nume ardeleneşti pe plăcile comemorative. Nu mi s-a părut. Duceţi-vă la moş Boroi, el ştie tot, mi-a sugerat un curios ieşit din crâşmă. Dar, zice tot el, nu cumva aţi încurcat Lisele, căci azi îl îngroapă pe dl Paler, el era din altă Lisă, mi se mai spune.

Am vizitat locul până la coada satului pe malurile Călmăţuiului, unde este un izlaz imens. Populat cu oi, vaci, cai şi măgăruşi. Izlaz străjuit în ambele părţi de dealuri. M-a izbit asemănarea cu Lisa făgărăşeană, pe care am vizitat-o în 2003, străjuită la fel. Dar de munţi. Ai Făgăraşului. Şi aici, în izlaz, mi-a furat privirea un alt arbore secular, tot stejar, situat în curtea gospodăriei, şi moara lui Coman, moara satului unde oamenii şi carele stau liniştiţi la coadă lângă măgăruşi. Coroana are 25 de metri lat, iar circumferinţa trunchiului e de 4,5 metri. Aici, la moară, se afla întâmplător şi viceprimarul Daniel Băcanu.

Tradiţie de oieri

"Lisa e întemeiată de ardeleni, spune vicele Daniel Băcanu, dar aici erau acu' peste 200 de ani satele Ducna, unde e Lisa şi Căcănău, unde e Vânători". Culmea, legătura cu <> s-a făcut prima oară abia în toamna lui 2006 când au avut loc schimburi culturale între lisenii din câmpie şi cei de sub munte. Primarul Gheorghe Gavrilă din Lisa ardelenească a venit cu 16 oameni şi a adus o troiţă. Am găsit puţine nume comune: Radu, Savu. Ne leagă tradiţia seculară de oieri. Suntem loc de transhumanţă. De 20 de ani vin aici - au făcut şi case - şi ciobanii din Vaideeni - Vâlcea (care nu prea sunt nici ei vâlceni, ci <> din Sibiu, ştiu eu asta - n.a.). Ce au aici oile de mâncat iarna sunt resturile culturilor de porumb şi de soia. Deosebirile mai sunt acelea că ei vin cu mii de oi, pe când noi avem 50-100 de familie. Apoi, am constatat şi noi, când am fost acolo, asemănările de relief, de peisaj."

Primarul e mândru de Lisa lui

La sediul primăriei, Gică Radu, primarul, ne-a pus la dispoziţie monografia Lisei, parcă jenat că nu e adusă la zi. Consultând-o sumar, constat că ambii administratori ai Lisei, Radu şi Băcanu, au nume de origine transilvană. Primarul ţine să ne spună că Lisa a fost şi este localitatea cea mai bogată din zonă în privinţa animalelor. Din 1925, lisenii au beneficiat de efectele cooperaţiei, au fost organizaţi în primele forme ale ei: meşteşuguri ca oieritul, bancă. Cu lucrul pământului se ocupau mai mult bulgarii care treceau Dunărea, închiriau pământ şi grădinăreau. Apoi, a fost unul dintre primele sate electrificate, prin 1935 boierul avea generator de curent şi ilumina strada principală până noaptea la 10. Acum nu de curent e vorba, ci de canalizare şi apă curentă, care nu mai sunt o problemă aici. Şi ca să nu se piardă tradiţiile, dl prof. Floricel Ciulică întreţine din 1976 un ansamblu de cântece şi dansuri populare "Drăgaica".

Hai, la nea Boroi!

Născut în 1927, nea Gheorghe Boroi, fost poştaş, are deci peste 80 de ani. Ca şi Octavian Paler, zic. "Păcat că s-a prăpădit, neică, era om deştept şi mai ales le zicea pe şleau. Câtă lume l-o înjura, dar mai vedem noi care e adevăru', că nici mie nu-mi place când ditamai preşedintele ţării bea cu lumea. Şi să danseze el cu ţigăncile!? Paler i le cam spunea în faţă."

Despre sat, nea Gheorghe ne-a învăţat ce e "gropanu": un izvor. "Gropanu Mocanului şi al Sălcianului sunt locurile unde s-au aşezat ardelenii cu cârdul de oi. Asta ştiu şi eu de la părinţii mei. La fel cum ştiu că Măgura Turcului era făcută de oameni, o ridicătură şi pe ea era o copită (căpiţă - n.a.) de fân. Când veneau turcii dinspre Zimnicea dădea focu' la paie şi afla lumea. Despre Vânători şi Căcănău aici era baltă mare, venea lume de peste tot la vânătoare, că de aia-i zice aşa. Cooperaţia, da, a făcut bine la sat. Vezi, primare, că toate actele, când s-a înfiinţat ea,
s-au pus într-o sticlă şi s-au zidit la fundaţia unui stâlp din centru. Mai mult, boierul nostru Darvin Voiculescu a scos timp de 10 ani (1925-1935) ziarul <> ". De altfel, tradiţia nu a dispărut, din noiembrie anul trecut există revista şcolii din Lisa, "Izvorul", prin strădaniile directorului Florică Ciulică. 16 pagini. Color! "Boierul Voiculescu era un om de poveste, avea trei sate şi prin "20, după război, a dat la cei care au fost pe front câte 10 pogoane de om şi la tinerii însurăţei de peste 18 ani, la fel", mai zice Boroi.

Monografia Lisei de Teleorman

A fost alcătuită în 1975 de prof. Trandafir Tudor şi la capitolul "Neamuri care au format satul" din anexa 13 acestea sunt:
"1. lisenii din Făgăraş, zis ale Tobec. 2. lisenii care se numeau Burdulea care şi-au schimbat numele în Oprea din anul 1916. Alte neamuri: Boteştii, Trandafirii, Bucată, Băcanu. În Vânători, neamuri care au format satul sunt: Irindea, şi Dana cele mai vechi, Mocanii din Făgăraş - lisenii ciobani au făcut bordeie în locul unde azi (1976) locuieşte Gheorghe Petre Liseanu zis Tobec şi Tudor A. Bucată zis Nişcoiu azi Gheţa T. Bucată zis Nişcoiu. Ale Tobec s-au stabilit aici la 1864 prin împroprietărire. Florea Liseanu Tobec e bunicul lui Ion P. Liseanu zis Ocus. S-a stabilit aici şi Gheorghe Mocanu. Au rămas aici foarte mulţi mocani de prin părţile Făgăraşului din Lisa de Făgăraş. Fraţii Chiriţă din Lisa, Florea şi Duduş Mocanu, Nicolae Mocanu, Ionel Chiriţă au avut părinţii tot mocani din Făgăraş. Aceştia s-au căsătorit cu femei una ale Zavalaş (Ion Ţânţaru) şi una Chiriţă".

Păcat că s-a prăpădit Paler, neică, era om deştept şi mai ales le zicea pe şleau
Gheorghe Boroi

Lisa e întemeiată de ardeleni, dar aici erau acu' peste 200 de ani satele Ducna, unde e Lisa şi Căcănău, unde e Vânători