Ce se vede prin... Fereastra de la Venetia?

Aparent, Fereastra de la Venetia, cartea Silviei Kerim reeditata recent de editura Persona, este numai o "carte de calatorie", un puzzle ce imbina impresiile autoarei despre locurile vizitate si

Aparent, Fereastra de la Venetia, cartea Silviei Kerim reeditata recent de editura Persona, este numai o "carte de calatorie", un puzzle ce imbina impresiile autoarei despre locurile vizitate si persoanele intalnite, alaturi de reflectiile personale starnite de acestea. Cartea poate fi vazuta insa si ca un fel de uriasa "Madeleine a lui Proust", fascinanta prin racordurile pe care vocea auctoriala le face, sarind de la o amintire la alta. Se tes astfel, pe nestiute, nu numai "bucati" de biografie personala, ci si o fresca ce reda tipicurile societatii romanesti atinsa de tarele dictaturii, in care supravietuiau inca impresionante oaze de umanitate pura. Personajele ce populeaza lumea amintirilor Silviei Kerim - oameni educati, provenind din familii bune, cu principii si cu gust pentru rafinamentele civilizatiei - haine bune, parfumuri, masini etc. - seamana cumva cu acele minunate case a caror imagine este "imortalizata" intr-un alt volum al autoarei, Vedere din parfumerie. Ca si cladirile demolate de comunisti, oamenii au devenit si ei victime, prabusindu-se interior, in urma unui proces mai indelungat si, poate, tocmai de aceea, mai chinuitor. Iata de ce, cu toate ca Fereastra de la Venetia descrie locuri si personalitati minunate de pe batranul continent, ea este, in adancuri, o carte ce da de gandit si, nu odata, intristeaza teribil. Dar e o tristete de care avem nevoie, pentru a nu uita.