Cât de necesare sunt parcurile pentru câini: „Nu sunt locuri de socializare pentru oameni sau de stat cu ochii în telefon”
0Peste patru milioane de câini cu stăpân sunt înregistrați în România, iar o întreagă industrie depinde de iubitorii de animale. Parcurile pentru câini au devenit o modă în ultimii ani, fiind cerute cu insistență în unele orașe din România, însă aduc cu ele o responsabilitate adesea neglijată.
România se numără printre țările cu cea mai mare densitate de câini cu stăpân. Aici sunt înregistrați peste 4,2 milioane de câini, adică un câine la 4–5 locuitori. Românii sunt și iubitori de pisici: cifrele Federației Europene a Industriei Hranei pentru Animale de Companie (FEDIAF) arată că peste 4,4 milioane de pisici trăiesc în casele și în jurul gospodăriilor românilor.
„Industria câinelui” din România
Dintre statele europene, doar în Ungaria raportul dintre câini și oameni este mai apropiat, fiind de un câine la trei persoane. În schimb, în statele nordice, precum Suedia și Danemarca, dar și în Irlanda, Austria și Grecia, la fiecare câine de companie sunt cel puțin zece oameni.
Nume ca Rex, Max, Bobiță, Ursu, Bobi, Bella, Pufi, Nero, Maia și Lăbuș sunt cel mai des puse câinilor din România, o țară în care rasele dominante sunt Bichonul maltez, Ciobănescul german, Pechinezul, Ciobănescul mioritic, Labrador Retrieverul, Ciobănescul românesc carpatin, Bichonul havanez, Amstaff, Ciobănescul caucazian și Yorkshire Terrierul.
O întreagă industrie este susținută de crescătorii și proprietarii de animale de companie, de la hrana și accesoriile pentru câini, la servicii veterinare (peste 7.000 de cabinete), dresaj și frizerii canine. În ultimii ani, în mai multe orașe au fost amenajate cimitire pentru animale de companie, unde cele mai multe morminte, adesea bogat ornamentate, au fost rezervate câinilor.
Sub presiunea localnicilor iubitori de animale, unele primării din orașele României au amenajat parcuri speciale dedicate câinilor, uneori cu costuri estimate la sute de mii de lei. Locurile destinate plimbării patrupedelor sunt spații împrejmuite, acoperite cu iarbă, uneori cu zone separate pentru câinii de talie mare și cei de talie mică, diverse obstacole, precum tuneluri, rampe și platforme, bănci și zone de umbră, cișmele, coșuri de gunoi și camere de supraveghere.
Cerute cu insistență în anii trecuți, unele astfel de locuri s-au dovedit mai puțin utile pentru proprietarii de animale. În Deva și Hunedoara, spre exemplu, două astfel de parcuri au fost amenajate în 2016, în urma unor investiții finanțate din fonduri de la bugetele locale ale municipalităților, însă, cu timpul, mobilierul lor s-a degradat sau a dispărut, iar numărul celor care le frecventează s-a redus.
Proprietarii de câini, sfătuiți să fie cu ochii în patru
Apreciate ca inițiative, parcurile pentru câini stârnesc adesea nemulțumiri în rândul proprietarilor de animale, din cauza modului în care sunt îngrijite și, mai ales, a comportamentului altor posesori de câini.
„Parcul nostru pentru câini a ajuns atât de rău încât nici măcar nu-mi mai pot duce câinele acolo. Înțeleg că unii câini mănâncă excremente, dar asta e tot ce face câinele meu acum în parc, iar apoi vine acasă și le vomită. Îi place foarte mult parcul, așa că mi-aș dori să-l pot duce din nou, dar momentan nu putem”, se plânge stăpâna unui câine pe platforma Reddit.
Un bărbat care susține că este dresor profesionist de câini și tehnician veterinar afirmă că parcurile pentru câini nu sunt o idee grozavă, deoarece mulți oameni, în special bărbați, stau cu ochii în telefon și nu își supraveghează deloc câinii.
„Riscul de boli sau accidentări nu merită. Eu nu recomand niciodată parcurile pentru câini. În plus, lipsa de responsabilitate a stăpânilor este uluitoare. Dacă mergi într-un parc pentru câini, ar trebui să îți ții ochii pe câine tot timpul. Nu e oră de socializare pentru oameni și nu ar trebui să stai cu ochii în telefon. Când îți vezi câinele că își face nevoile, nu este responsabilitatea nimănui altcuiva să strângă după el – doar a ta. Nimeni nu ar trebui să fie obligat să calce în sau printre excrementele câinelui tău”, afirmă acesta.
Un alt veterinar afirmă că a observat în parcurile pentru animale numeroși câini vizibil stresați, care ar putea ataca oameni sau alte animale, dar ai căror stăpâni nu sesizează acest lucru.
„Nivelul de iresponsabilitate care apare în astfel de locuri este înspăimântător. Eu nu am încredere în majoritatea celorlalți stăpâni de câini. E ușor să uiți că patrupedul tău, de obicei dulce și afectuos, este totuși un prădător și poate provoca daune serioase. Iar stăpânul obișnuit nici măcar nu știe de unde să înceapă ca să despartă o încăierare între câini. Aș paria că niciuna dintre persoanele dintr-un parc pentru câini nu are la ea vreun instrument de siguranță. Eu nu mi-aș duce niciodată câinii într-un parc pentru câini. Riscul nu merită. Mai bine găsește un grup mic și de încredere și alegeți un loc privat și sigur pentru socializare”, afirmă altcineva.
Un alt internaut susține că parcurile pentru câini nu sunt necesare, cel puțin în cazul său.
„Câinii altor oameni sunt necunoscuți și nu poți anticipa ce s-ar putea întâmpla. Câinele meu are anxietate și este reactiv, așa că trebuie să fiu foarte atent unde și când îl plimb (mereu în lesă), din păcate. De îndată ce văd un alt câine în depărtare, mă întorc”, afirmă acesta.
Unii români cred că o idee bună ar fi ca toate parcurile pentru câini să aibă personal specializat, care să se ocupe de întreținerea lor sau, cel puțin, să fie dotate cu camere de supraveghere, condiție minimă pentru funcționarea lor. În unele țări europene, reglementările sunt mult mai stricte.
„Un parc pentru câini din apropierea mea nu permite accesul decât dacă dovedești că animalul tău are vaccinurile la zi și poate socializa pașnic cu alți câini. Este administrat de autoritățile locale. Trebuie să plătești aproximativ 25 de dolari pe an, să te înregistrezi etc. Nu poți intra fără un card de acces. Au și zone separate pentru câini de talie mică și pentru cei de talie mare. Probabil că asta reduce șansele să se întâmple ceva rău, dar nu le elimină complet”, afirmă un internaut din SUA.
Riscurile nevăzute din parcuri
Altcineva povestește că, după ce și-a plimbat câinele într-o zonă dedicată animalelor, acesta s-a îmbolnăvit de conjunctivită.
„Câinele meu mai are și ghinionul să fie asaltat de câini agresivi sub șapte kilograme, nu știu de ce, iar ea nu reacționează deloc, așa că ajunge doar să fie călărită în față de vreun chihuahua, în timp ce stăpânul doarme în mașină”, reclamă acesta.
Pentru alți proprietari de câini, parcurile speciale au devenit unele dintre puținele locuri din orașe unde își pot lăsa animalele fără lesă.
„Eu îmi duc câinii într-un astfel de parc de 2–3 ori pe săptămână de mulți ani și nu am văzut niciodată o bătaie serioasă sau ceva grav care să meargă prost. Cel mult, stăpâni care aduc câini prea exuberanți sau copii care se amestecă printre animale, când nu ar trebui”, afirmă altcineva.
Un internaut le recomandă proprietarilor de patrupezi fie atenți la câinii care sunt deja înăuntru înainte să intre cu animalele lor și să fie atenți și la cei care intră după ei.
„Vei observa schimbări de comportament la toți câinii atunci când unul urmează să devină agitat sau turbulent. Atunci trebuie să acționați imediat”, recomandă acesta.
Unii stăpâni de câini se plâng că animalele lor au preluat comportamentele greșite ale altor câini, pe care posesorii lor nu le-au corectat. Alții susțin că au început să evite parcurile atunci când au observat că apar conflicte între oamenii care le frecventează.
„Îmi las câinele în parc doar dacă nu mai este niciun alt câine acolo, așa că nu mergem prea des”, adaugă altcineva.
Se încarcă comentariile...
