CARNETUL DE NOTE

Productie pe stoc de studenti si profesori Raportul privind starea invatamantului superior (2001-2003), care, de astazi este document public, fiind postat pe site-ul Ministerului Educatiei, are,

Productie pe stoc de studenti si profesori
Raportul privind starea invatamantului superior (2001-2003), care, de astazi este document public, fiind postat pe site-ul Ministerului Educatiei, are, inainte de toate, sarcina de a sta chezas pentru cat de intensa si profunda a fost activitatea ministerului si de a evidentia cate binefaceri s-au revarsat peste invatamantul universitar romanesc sub mandat PSD. Nu e nevoie sa citesti printre randuri, fiindca se scrie negru pe alb ca respectivul raport foloseste si pentru pregatirea terenului - prin tactica straveche a parjolirii pamantului - pentru noul concept de retragere a statului din finantarea invatamantului superior. Luat metodic, iata, ce ne invata raportul: in cei trei ani Ministerul Educatiei a sporit vigilenta si a taiat in carne vie, eliminand universitatile "afaceriste" (cum se precizeaza in raport). Ca sa ne convinga, ministerul spune ca, la sfarsitul anului academic 2001, aveam, in Romania, 140 de universitati de stat si particulare civile si militare, iar la sfarsitul anului universitar 2002-2003, aveam 107 universitati de stat si particulare, la care se adauga cele 7 cu profil militar. Ca s-a ajuns aici din cauza unor rasunatoare scandaluri de presa, in urma carora, mai de voie, mai de nevoie, ministerul a trebuit sa propuna retragerea autorizarii provizorii de functionare, raportul nu spune nimic. In schimb, vorbeste despre o alta realizare importanta a guvernarii PSD-iste: iesirea Romaniei de pe lista codasilor mondiali, la indicatorul numar de studenti la 100.000 de locuitori. Aici saltul este de-a dreptul spectaculos: in '90-'91 aveam 832 de studenti/100.000 de locuitori, pentru ca in 2002-2003 sa ajungem la 2.800 de studenti/100.000 de locuitori. Evident, despre modalitatea prin care s-a reusit aceasta performanta demna de cartea recordurilor, in speta, despre introducerea locurilor cu taxa in invatamantul de stat, nu se sufla nici o vorba. Cum nici o vorba nu se sufla nici despre faptul ca din cei 450.000 de studenti ai universitatilor de stat (2002-2003), aproape jumatate isi platesc studiile (190.000 studenti cu taxa la stat, fata de 146.815 studenti la particular. Nu trebuie sa fii expert ca sa intelegi ca cifrele acestea nu vorbesc despre grija statului roman de a investi in educatie, ci despre marea afacere pe care pana la urma chiar statul o face in educatie. Cum semnalam deja, tactica guvernamentala este aceea de a escamota adevarul: din 1990 incoace Romania finanteaza aceeasi cifra de scolarizare in invatamantul superior: aproximativ 60.000 de locuri de an. De altfel, ar fi de prisos sa credem ca respectivul raport ar avea vreo sansa de a se extrage de sub comandamentul propagandistico-electoral, cand nici macar la capitolul "cadre didactice" nu se recunoaste cinstit cum stau lucrurile. Sa se spuna in Raport ca onoratul Consiliu de Titluri si Diplome Universitare n-a facut altceva decat sa avizeze pozitiv tot felul de profesori (avem o crestere de 10,4% la profesori in invatamantul de stat si de 12,7 la suta la conferentiari), unii dintre ei dovediti cu acte in regula drept impostori, dar ramasi, precum dr. Beuran, cu titlul academic, in dispretul oricarei logici si al adevarului?! N-ai sa vezi! Nu incearca ministerul sa-si explice de ce, din cele 2.000 de burse oferite studentilor din mediul rural, au optat pentru acestea doar 600 de tineri (in anul academic 2002-2003), pentru ca ar trebui sa-si si raspunda: mai putin de 1 la suta dintre studentii Romaniei provin din mediul rural. Sigur, daca ar scrie aceasta in ditamai raportul ar insemna sa-si dea cu stangul in dreptul fiindca tot acelasi minister se lauda Europei ca democratizeaza accesul la educatie. Spiritul triumfalist domina de la un cap la altul, actul oficial si cel mai sigur argument este acela ca, desi are peste 30 de pagini, raportul nu spune nimic, dar absolut nimic despre finantarea invatamantului superior. Nici de bine, nici de rau! Pur si simplu, acest capitol nu exista. Nu e greu de inteles de ce. Cand e vorba de vorbe, se poate spune orice, cand vorbesc insa cifrele realitatea isi mijeste ranjetul: si el e groaznic.