Când urşii polari dispar odată cu gheaţa

Groenlanda este cea mai mare insulă a lumii, cu o suprafaţă de 2.166.086 kilometri pătraţi, adică de aproximativ opt ori mai mare ca România. Pe ea trăiesc însă doar puţin peste 56.000 de

Groenlanda este cea mai mare insulă a lumii, cu o suprafaţă de 2.166.086 kilometri pătraţi, adică de aproximativ opt ori mai mare ca România. Pe ea trăiesc însă doar puţin peste 56.000 de oameni. Este un teritoriu cu 44.087 de kilometri de coastă.

Graţie proximităţii Europei şi apartenenţei la regatul Danemarcei, Groenlanda are astăzi cinci aeroporturi, o flotă proprie de avioane şi elicoptere şi 20.000 $ pe cap de locuitor. Religia locului este evanghelică luterană. Localnicii vorbesc limba groenlandeză (East Inuit), ca şi daneza şi engleza. Capitala ţării este în oraşul Nuuk (Godthab). Şeful statului este regina Margareta II a Danemarcei. Cei 56.000 de locuitori folosesc 55.000 de telefoane (fixe şi mobile).

Iniţiatorii simpozionului consideră că planeta Pământ este unică pentru că este acoperită cu viaţă, într-o complexă reţea de elemente şi fenomene interdependente. Distrugerea sau perturbarea uneia din părţi afectează întregul, exact ca la fiinţa umană. Felul de a gândi al oamenilor se schimbă treptat, dar cu momente de iluminare care apar deodată, arătându-ne nouă că vechile ipoteze au murit şi trebuie abandonate. Astfel de momente de iluminare încep să apară în înţelegerea lumii legată de încălzirea globului pământesc şi trei dintre ele au urgentă nevoie să fie recunoscute în regiunea Arcticului, în anul 2007.

Unul se referă la faptul că a trecut vremea dezbaterilor privind schimbarea climei, iar noi trebuie să decidem dacă vom acţiona pentru prevenire, vindecare, adaptare sau o combinaţie a celor trei. Al doilea punct-cheie este că evidenţa schimbării climei a încetat să mai fie o ameninţare, devenind o realitate care creşte cu o înfricoşătoare rapiditate, urcând temperatura apei mărilor, făcând să dispară specii de peşti şi, mai presus de toate, topind calota glaciară.

În fine, al treilea punct-cheie este, în opinia organizatorilor simpozionului, că actuala variantă de democraţie neo-liberală, care reduce totul la competiţia pentru a satisface nevoile individului, nu va mai fi adecvată să administreze această stare de pericol a planetei.

Despre lăcomia care ucide natura

Simpozionul va vorbi despre interdependenţa fizică, "O singură planetă vie", interdependenţa spirituală, "legământul etern", aspectul intelectual, "Structura revoluţiilor ştiinţifice" şi punctul-cheie fizic, "Schimbarea climei în Arctic". Chiar în timpul simpozionului, o ştire Reuters spunea că două treimi din urşii polari care populează lumea îngheţată a Polurilor ar putea dispărea până în anul 2050, dacă procesul de topire a gheţii va continua în ritmul de astăzi, conform unui sondaj al U.S. Geological Survey.

Soarta marilor urşi polari ar putea fi încă mai sumbră decât se estimează astăzi, fiindcă gheaţa mărilor în Arctic s-ar putea topi mai repede decât o prevăd computerele de astăzi. Sondajul examinează posibilitatea ca marele urs alb să fie categorisit drept specie ameninţată. Mitropolitul John of Pergamon nu a putut participa la simpozionul nostru.

De aceea, aş vrea să rezum lucrarea lui de anul trecut. Pe Amazon, în anul 2006, mitropolitul de Pergamon a vorbit despre cât de multe avem noi de învăţat de la populaţiile indigene. Noi, cetăţenii lumii civilizate de astăzi, nu ne mai vedem ca parte a naturii, aşa cum se văd populaţiile indigene. În plus, lumea culturii occidentale a dezvoltat un obicei lipsit de etică, acela al lăcomiei, ca şi perseverenţa de a dezvolta economia exploatând natura în chip devastator.

"Ar trebui să învăţăm de la cei pe care am vrut să-i convertim la felul nostru de a gândi", spune mitropolitul. Cultura occidentală s-a format sub influenţa tradiţiei religioase a iudeo-creştinismului. Dar multe elemente ale culturilor ne-creştine pot fi încorporate în tradiţia noastră.

Despre alienarea omului faţă de natură

Timpul şi spaţiul, împreună cu corpul perisabil, sunt închisoarea sufletului. Ca să se găsească pe sine, omul trebuie să iasă din corp, spaţiu, timp, mediul înconjurător natural şi să trăiască o existenţă imaterială şi atemporală într-o eternitate care nu este legată de lumea naturală. Numai sufletul este nemuritor, lumea naturii este destinată pieirii.

Gânditorul religios spune că problema nu este că noi glorificăm inteligenţa în detrimentul lumii naturale, ci faptul că o folosim prost. Este o chestiune de etică. Ecologia trebuie căutată în etică. Oamenii dezvoltă inteligenţa unilateral, independent de corpul lor. Astfel a apărut capacitatea intelectuală a fiinţei umane în detrimentul mediului înconjurător natural. Dialogul între ştiinţă, filosofie şi teologie trebuie să fie o obişnuinţă a lumii de astăzi.

Nu putem să ne jucăm cu două adevăruri: adevărul cunoaşterii şi adevărul credinţei. Fiinţa umană are un corp sau este un corp? Dacă a doua ipoteză este adevărată, atunci corpul este un element al adevărului fiinţei lui, a identităţii lui. Cred că judecata mitropolitului de Pergamon se poate aplica perfect problemei româneşti de astăzi. Societatea românească este ne-ecologică, nu ne-democratică, iar aceasta are o cauză etică, nu politică.
Să învăţăm de la indigeni

Indigeni au un apăsat ataşament faţă de teritoriile ancestrale şi de resursele naturale ale acelor zone; ei nu au crize ecologice în cultura lor. La ei, mitologia joacă un rol central. Miturile sunt aproape anatemizate în cultura vestică. A fost produsă o ruptură între timp şi spaţiu şi o diviziune a timpului. Timpul, în cultura noastră, este fragmentat între trecut, prezent şi viitor, pentru a măsura, înţelege şi controla mintea umană. Miturile transced timpul fragmentat, ele unesc trecut, prezent şi viitor într-o singură realitate.

Virtuţile pe care oamenii din Occident le găsesc în artă şi literatură drept liberatoare şi salvatoare pentru vieţile lor, populaţiile indigene le trăiesc drept o realitate obişnuită. Miturile mai au şi calitatea că unesc timpul cu spaţiul, menţionează mitropolitul de Pergamon.

Concluzia ierarhului este glorioasă: "Dacă arta şi ştiinţa ar putea să se întrepătrundă cu ajutorul mitului, mediul înconjurător ar avea beneficii enorme".

Principele Radu a fost de acord să-şi publice impresiile de călătorie în exclusivitate în "Adevărul". Pelerinajul polar poate fi parcurs în detaliu pe site-ul www.princeradublog.ro