Bookfest, Liiceanu şi publicitatea

Bookfest. Totuşi, pentru jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă de la Crowne Plaza, Gabriel Liiceanu a oferit supriza unui client de publicitate pasionat de munca lui cu agenţia, intrând

Bookfest. Totuşi, pentru jurnaliştii prezenţi la conferinţa de presă de la Crowne Plaza, Gabriel Liiceanu a oferit supriza unui client de publicitate pasionat de munca lui cu agenţia, intrând în detalii de brief şi de concept creativ şi ţinând să explice audienţei arhitectura campaniei. În campania pentru Bookfest au existat 3 spoturi TV şi 3 printuri asociate: "De veghe în lanul de orez", "Cocoşatul de la Rotterdam" şi "1894", iar conceptul creativ s-a învârtit în jurul ideii de cărţi povestite după ureche, fără să le fi citit în realitate, dar despre care dă bine să laşi impresia că le-ai citit. Punând accentul pe un comic de limbaj şi de nume, care conduce către un comic de situaţie, spoturile TV prezintă nişte versiuni hilare ale celebrelor cărţi. Campania pentru Bookfest a primit un "Golden Watch" în cadrul festivalului şi a fost pe lista scurtă şi la secţiunea "Spot TV", dar nu a fost premiată, principalul motiv fiind lipsa de prospeţime a ideii creative. Ideea de "mai bine mergi şi vezi filmele decât să le auzi povestite de alţii", translată în lumea cărţilor în versiunea "mai bine citeşti cartea decât să o auzi povestită de alţii" mai fusese pusă în practică atât în România, cât şi în străinătate, campania pe această idee pentru Canal+ , "March of the Emperor" primind un premiu la Cannes în această vară.
Liiceanu, spender de advertising
Potrivit lui Gabriel Liiceanu, publicitatea pe care o vedem de obicei pe stradă sau la televizor şochează prin idioţenie şi nereuşite, însă campania pentru Bookfest o consideră o reuşită. "Ideea de a pune în circulaţie nume celebre, care sunt repovestite după ureche, mutând centrul de greutate în cu totul altă parte şi faptul că toată această vulgarizare deformantă te trimte până la urmă la o origine a originalului, modul ăsta de a promova Bookfestul ca o recăpătare a originii cititului şi a marilor patternuri culturale, făcut sub forma asta, este încântător", a declarat directorul editurii Humanitas. El mărturiseşte că muza publicităţii i s-a părut mult timp inodoră. "La început am fost un sceptic. Nu ştiam la începuturile activităţii mele în plan editorial:
e atât de bună publicitatea încât să schimbe soarta cărţilor?
. Am aflat după 15-16 ani că poveştii ăsteia nu-i rezistă nimic şi că, din păcate, orice se poate vinde. ţine de etica celui care vinde să vândă ceva bun şi să fie însoţit de o publicitate bună", a declarat Liiceanu, care consideră că nu e uşor să faci advertising de calitate. "Trebuie să pui laolaltă două lucruri care trebuie să funcţioneze şi laolaltă, şi separat - simplitatea şi ludicul - riscul fiind fie să obţii ludicul fără simplitate, fie să obţii simplitatea, fără ludic", a punctat cunoscutul filozof.
Culmea publicităţii pentru discipolul lui Noica
Cel mai picant moment al conferinţei de presă a fost acela în care Gabriel Liiceanu a povestit audienţei care este spotul său favorit, din tot ce a văzut până în prezent. "Era publicitatea pentru apa minerala Perrier. Apa minerală avea două calibre: calibrul de un sfert de litru şi calibrul de un litru. Pe ecran, pe un fond perfect neutru, apărea o sticlă mică de Perrier. Din dreapta ecranului, la un moment dat, apărea mâna unei doamne, extrem de graţioasă, cu unghii superbe şi mângâia puţin sticla, care începea să crească şi apărea o sticlă de un litru. În clipa în care sticla de un sfert devenea o sticlă de un litru, apărea şi cealaltă mână care mângâia sticla de un litru. Atunci apa minerală începea să clocotească, dopul sărea şi se auzea o voce:
Perrier, c'est fu
. Asta este lucrarea de publicitate care a avut cel mai mare impact al noutăţii pentru mine", a conchis Liiceanu, în aplauzele asistenţei.