Black Keys - Magic Potion

E greu să apară ceva nou în lumea blues-ului. Un stil muzical care a fost inventat şi reinventat de-a lungul anilor, dar într- perioadă care a trecut de mult. Dar se poate. Veniţi din Ohio,

E greu să apară ceva nou în lumea blues-ului. Un stil muzical care a fost inventat şi reinventat de-a lungul anilor, dar într- perioadă care a trecut de mult. Dar se poate. Veniţi din Ohio, Black Keys, abia trecuţi de 20 de ani, au debutat în 2002. O trupă pe care dacă o asculţi fără să o vezi este o trupă care cântă foarte bine blues. Energic şi puternic şi plin de inspiraţie. Doar că Black Keys înseamnă doar Dan Auerbach, la voce şi chitară, şi Patrick Carney, la tobe. Foarte rar, Auerbach mai atacă claviatura unei orgi. Se aud de multe ori influenţe puternice soul, funk şi rock dinspre Jimi Hendrix, James Brown şi alţii ca ei. Al patrulea album Black Keys, "Magic Potion", este o continuare a muzicii pe care cei doi au făcut-o până acum. Singura diferenţă dintre acest album, înregistrat tot în propriul studio, şi cele dinainte este că acesta este mult mai bun. Chitara şi tobele se dezlănţuie în ritmuri de blues şi heavy-rock pe parcursul a 11 piese. "Your touch" şi "Just got to be" sunt nu numai piese remarcabile de blues, dar şi melodii fredonabile. Tocmai pentru că Black Keys nu cântă un blues tocmai clasic. Ci unul soft, melodios, ca în "You're the One", unde chitara şi toba merg în direcţii parcă diferite, dar unite de vocea lui Auerbach. Pentru fanii de blues, Black Keys sunt o reîmprospătare a genului oricând binevenită. Este uşa către o nouă perioadă a acestei muzici.