Biroul Interpol Bucuresti nu mai poate proba trimiterea raspunsului catre italieni, in cazul Paul Brener

Misterul "ratacirii" raspunsului autoritatilor romane la cererile de comisie rogatorie facute de italieni, privind cazul Alabiso Rocco, Paul Brener si altii, ramane nedezlegat. Intr-un articol

Misterul "ratacirii" raspunsului autoritatilor romane la cererile de comisie rogatorie facute de italieni, privind cazul Alabiso Rocco, Paul Brener si altii, ramane nedezlegat. Intr-un articol precedent v-am informat cu privire la raspunsul favorabil dat de Parchetul Curtii Supreme de Justitie, Directia de urmarire penala si criminalistica, solicitarii de colaborare in ancheta judiciara demarata de autoritatile italiene. Ba, mai mult, in scrisoarea de raspuns adresata - prin intermediul Interpol Bucuresti - Procuraturii Republicii italiene de pe langa Tribunalul Caltanissetta, autoritatile italiene erau informate despre infiintarea Serviciului de combatere a coruptiei si a criminalitatii organizate, care era condus la acea vreme de procurorul sef-adjunct Gheorghe Mocuta. Numerele de telefon si fax la care acesta putea fi contactat au fost si ele trecute in scrisoarea-raspuns. Din pacate, acest raspuns, datat 7 noiembrie 1996, nu a ajuns in posesia autoritatilor italiene, din moment ce acestea au continuat sa-l ceara prin Ambasada Italiei la Bucuresti, in repetate randuri. Astfel, inainte de a renunta la sprijinul organelor judiciare romane, aceasta ambasada a cerut, prin note verbale, de trei ori la rand, un raspuns. Prima nota verbala a fost formulata la 2 ianuarie 1997 si a ramas fara raspuns. A doua nota este datata 4 iulie 1997, iar a treia poarta inscriptionata data de 13 august 1998. Un an si trei luni mai tarziu, respectiv la 1 noiembrie 1999, a intervenit renuntarea. Cum raspunsul partii romane nu a ajuns la destinatie, se ridica mari semne de intrebare cu privire la intermediar, respectiv Biroul National Interpol, ori cu privire la siguranta corespondentei acestuia cu autoritati internationale. Recapituland, pe scurt, Interpol Bucuresti a primit de la Interpol Roma cererea de comisie rogatorie la data de 28 august 1996 si s-a adresat Parchetului General cu aceasta cerere doua luni mai tarziu, respectiv la data de 24 octombrie 1996. A fost insa imposibil de verificat daca Interpol Bucuresti a primit intr-adevar hartiile de raspuns si daca le-a si trimis italienilor, intrucat potrivit unui reprezentant al acestui birou (care a dorit sa-i pastram anonimatul) in arhiva Interpol nu se mai pot gasi dosare mai vechi de cinci ani, atat cat este termenul maxim de pastrare prevazut de legislatia dupa care functioneaza. "Daca s-a primit raspunsul Parchetului la cererea de comisie rogatorie, atunci, de principiu, Interpol Bucuresti sigur a dat curs, trimitandu-l autoritatilor italiene. Nu pot verifica insa, pentru ca noi nu tinem in arhiva un dosar mai mult de cinci ani de zile, maximum. Altfel am avea aici munti de dosare. Nu avem nici cum sa verificam daca am primit corespondenta de la Parchetul General ori daca am trimis-o italienilor", ne-a declarat sursa citata. Cum raspunsul nu a ajuns totusi la destinatar, ramane sub semnul indoielii daca el a fost intr-adevar trimis. Si daca da, atunci exista clar ceva nereguli in sistemul de comunicare al acestui Birou cu autoritatile internationale in cauza. Oricare dintre variante ar fi valabila, palma pe obrazul statului roman ramane, in ciuda complimentelor transmise pe cale diplomatica, cu prilejul renuntarii.