"Bascalia este expresia mitocanului in fata valorii"

N-am avut cafea, dar ne-am intalnit intr-o cabina a Teatrului National, unde actorul isi petrece mai tot timpul si am vorbit despre poporul roman, fiindca unii se tem de acest "subiect", altii nu

N-am avut cafea, dar ne-am intalnit intr-o cabina a Teatrului National, unde actorul isi petrece mai tot timpul si am vorbit despre poporul roman, fiindca unii se tem de acest "subiect", altii nu inteleg ce-i cu acest popor si putini sunt cei carora le pasa. Am vorbit despre lumina pe care o asteapta oamenii de Craciun si care va veni, de va fi sa vina, din ei insisi. - Colegii actori au inceput deja filmarile pentru programele speciale de Revelion, le-au terminat pe cele pentru Craciun, Dan Puric n-are de gand sa se mai "imprieteneasca" cu televiziunea? - Eu sunt indragostit de televiziunea performanta, de care noi n-avem parte. Puterea televiziunii, in zona aceasta de divertisment, a fost poluata dupa '89. Dictatura ura comicul, fiindca era un moment de trezire a constiintei, de luciditate a oamenilor, un moment care le crea un complex grav acelor conducatori cu cateva clase primare. Sub presiune insa, comicul inflorea, pe cand acum, in tranzitie, urmasii acelor conducatori, care au patru clase mai mult, au lasat libera bascalia, pe care o gestioneaza foarte bine. Bascalia desacralizeaza totul, se face misto de orice - de mama, de Dumnezeu etc. Asa incat suntem loviti in cel mai mare capital al nostru, fiindca noi nu ne mai exersam inteligenta, ci zona inferioara. Bascalia este expresia mitocanului in fata valorii, incercarea acestuia de a o darama, ca sa o aduca la nivelul lui. Si atunci, populatia aceasta, care inca nu s-a trezit, are, atunci cand vede prabusindu-se valorile, o satisfactie asemanatoare cu a fiarei care miroase sange. Populatia, nu poporul, fiindca exista inca poporul roman, iar eu am descoperit asta in timpul turneului recent pe care l-am facut in tara cu Visul. Nu pot spune ca n-am dorit succesul si ca nu m-am bucurat cand l-am obtinut - orice artist vrea succes, ar fi o impostura sa afirmi contrariul - dar daca iti spun ca dincolo de succes am avut o satisfactie mai mare? Mi-am dat seama, stand acolo singur pe scena, fara cuvinte, fata in fata cu acele sali pline de oameni, ca in toti acesti 50 de ani nu s-au putut anula inteligenta si setea de sensibil ale acestui popor - doua lucruri fundamentale. A fost ca si cum as fi facut un sondaj gen IRSOP cu acest spectacol, un sondaj emotional si al coeficientului de inteligenta al poporului roman care m-au uimit. A fost un dialog egal, am avut bucuria sa nu gasesc un receptor pasiv, ci unul foarte implicat. Am fost uimit de reactiile oamenilor si de comentariile de dupa, remarci de o profunzime pe care n-as fi banuit-o. Asa incat, cand m-a intrebat cineva "sunt ei, oare, pregatiti pentru ce le oferi tu?", eu am raspuns: "Nu stiu daca sunt eu pregatit pentru ce le trece lor prin cap". - Spectacolele tale stimuleaza atentia adormita in oameni... - Da, iar bucuria cea mare este sa constati ca sunt adormiti si nu morti. Aici este speranta aceea adevarata, crestineasca - totusi, omul este copilul lui Dumnezeu, nu al tranzitiei sau al partidului comunist. Inainte de '89, romanul era copilul unei ideologii, dar mie mi se pare ca romanul este alergic la ideologie si este solidar cu spiritul. Acolo gasesti ordinea, daca vrei sa faci ordine cu romanul da-i autenticitate, emotie, starneste-i inteligenta. Da-i ideologie si vei vedea cum se uita "ca dupa visin", e forma lui de autoaparare. Exista, ca in orice popor, un segment de oameni inteligenti care sunt personali - persoana, am citit de curand ca inseamna in greaca veche "cu fata catre Dumnezeu". Esti unic, irepetabil si in continua desavarsire. Restul sunt gregari, ei actioneaza pentru a lua puterea, iar apoi monopolizeaza si gustul, daca ajung sa conduca un post TV introduc deviza "asa vrea publicul", sau chiar spun ca asa trebuie, asa e bine. Tot ce fac e mimetism, lor nu le da prin cap sa aduca o mana de artisti tineri si sa creeze ceva nou, un gen de emisiune pe care sa-l vindem noi in strainatate. Iti dai seama ce complexe au acesti oameni? Ei cred ca daca din punct de vedere tehnologic Romania a produs Lastunul sau Dacia, nici din punct de vedere artistic nu va putea produce decat ceva similar, e o imensa confuzie de planuri, o autoamputare. Ce mirare ar trai ei daca maine as intra in televiziune si as face un program care in cateva luni ar fi cumparat de BBC! Daca le spui asta, ei rad zeflemitor, fiindca nu le da voie sa creada in asa ceva complexul care ii guverneaza. Si totusi, voi fi pe ecrane pe 25 decembrie. Dupa Pretty Woman, o sa fie "pretty Puric" pe Romania 1. - Cum te simti la un pas de a fi "integrat"? - Romanul simte ca el inseamna ceva, dar nu stie inca ce-l defineste. Asa incat, clatinat de istorie, are tendinta ba sa se creada buricul pamantului, ba sa se dea drept ultima capra raioasa a Europei. Noi avem fie nationalisti ferventi, care plang in batista tricolora si canta "Desteapta-te, romane" acasa, in familie, fie "internationalisti" care au studiat prin strainatate si cand vin inapoi pronunta Romania cu accent si canta "We are together" toata ziua. Romanul limpede isi asuma si bunele si relele, iar dragostea lui de tara, fundamentala, este insotita de discretie. Noi vom avea - si trebuie sa ne pregatim pentru asta - un destin cosmopolit cu o baza nationala. Fiecare tara va face asta, iar arta va fi cea care va deschide drumurile comunicarii. Trebuie sa ne intoarcem spre ce e adevarat in noi. Uite, un paradox care ar trebui sa dea de gandit: suntem in Anul Caragiale, care a fost un dramaturg nemaipomenit, a scris genial, dar nu prin el ne mantuim noi, ci prin Eminescu. Caragiale a descris mitocanul roman de origine fanariota-balcanica ce ne-a parazitat "vana istorica". El are o atitudine pesimista fata de poporul roman, in timp ce Eminescu, desi a criticat cat a putut, are o atitudine fantastica, virila, de tonus. Ai nostri intelectuali, care sunt niste "mitici" camuflati cu studii de filologie, il lauda toti pe Caragiale in Anul Caragiale, dar nimeni nu face o reinterpretare critica. In schimb, pe Eminescu toti l-au dat cu detergent in Anul Eminescu, au vrut sa-l faca european, sa-l traga la strung, sa-l "tunda", cum tundea Tamara Dobrin Scrisoarea III. De Caragiale, care nu ne mai da nici o speranta, ca popor, nu se atinge nimeni, toata lumea sta si rade in sala la spectacolele cu piesele lui - "asa e, suntem niste nemernici", parca ar spune - iar pe cel care i-a inaltat, i-a tulburat, s-au intrecut sa-l coboare. - Craciunul ar trebui sa aduca lumina, mai e romanul capabil sa se bucure sau l-au acoperit grijile? - Pentru multi, Craciunul e un moment de ghiftuiala, la fel ca anul nou, "marea crapelnita". Dar pentru "romanul bun" exista un Craciun adevarat. E un prilej de meditatie, de impacare cu tine. Pentru mine, personal, e ca si cum as sta si as respira putin. Nu e o odihna stalinista, ca sa putem incepe sa dam cu tarnacopul de luni. Am inceput sa simt in ultimii ani ca se pogoara ceva asupra mea in aceste momente, nu vreau sa spun mai mult. Orice declaratie despre acest moment eu o suspectez de impostura. E ca intr-o relatie de dragoste, cum spunea nu mai stiu cine - indragostitii, nemaiavand putere sa spuna cuvinte, murmura. Poate ca de Craciun ne murmuram existenta.