Bani puţini pentru perfecţionarea angajaţilor şi şomerilor

Cu fonduri de aproximativ 500 milioane de euro, România este pe ultimul loc în UE la susţinerea activă a resurselor umane Cu toate că România se confruntă cu o reală problemă a

Cu fonduri de aproximativ 500 milioane de euro, România este pe ultimul loc în UE la susţinerea activă a resurselor umane

Cu toate că România se confruntă cu o reală problemă a forţei de muncă, angajatorii preferă să aducă muncitori străini decât să investească în programe de training.

Măsurile de susţinere venite din partea statului român sunt printre cele mai palide din Europa. Cu un procent al cheltuielilor de susţinere şi integrare a şomerilor în câmpul muncii de sub 0,5% din produsul intern brut, ţara noastră se numără printre codaşele europene care investesc cei mai puţini bani în resursele umane.

Potrivit unui studiu Eurostat, ţările Uniunii Europene cheltuie în medie 2,1% din produsul intern brut combinat pentru măsuri de susţinere şi integrare a şomerilor, dar şi a altor grupuri dezavantajate.

Şomerii înghit cei mai mulţi bani

În timp ce în ţări precum Danemarca sau Belgia cheltuielile cu susţinerea forţei de muncă ajunge până la 4,1% din produsul intern brut, respectiv 12 miliarde de euro, în România şi Cehia, acestea de-abia dacă ating 0,5% din PIB, respectiv în jur de 500 milioane de euro.

Cheltuielile pentru susţinerea resursei umane sunt direcţionate către intervenţii active gen programe de training, schimbarea locului de muncă, susţinerea încadrării în câmpul muncii şi reabilitarea, crearea de noi locuri de muncă, dar şi pentru suport pasiv, cum ar fi fondurile destinate susţinerii şomerilor. În ceea ce priveşte costurile cu programe active, ţara noastră alocă anual 0,1% din produsul intern brut, în timp ce în Olanda sau Belgia acest procent ajunge şi la 0,5% din PIB.

Cea mai mare parte a fondurilor este destinată susţinerii pasive a şomerilor sau a celor pensionaţi anticipat. Astfel, măsurile pasive de susţinere reprezintă peste 85% din totalul cheltuielilor, procent valabil şi în Grecia, Germania, Austria sau Polonia. La polul opus se află Marea Britanie şi Bulgaria, ţări care alocă mai puţin de 30% pentru aceste categorii.

Tendinţa de a aloca o mare parte a acestor sume persoanelor fără loc de muncă este, de altfel, o constantă la nivelul întregii Europe. Media europeană a cheltuielilor destinate întreţinerii şomerilor este de 64%, în timp ce doar puţin peste 24% sunt bani ce merg către susţinerea forţei de muncă active.

Trainingul, formă de susţinere a angajaţilor

Cea mai mare parte a sumelor destinate susţinerii active sunt direcţionate către programele de training. Potrivit Eurostat, peste 38% din costurile cu forţa de muncă activă sunt alocate trainingului.

Ţările cu cea mai ridicată rată a costurilor pe acest segment sunt Marea Britanie, Estonia şi Austria, unde costurile cu programele de training ajung la 70% din totalul cheltuielilor active.

Lituania, Grecia sau Portugalia se numără printre ţările cu cele mai mari alocări de bugete în acest sens. Spre comparaţie, Cehia, România, Slovacia sau Bulgaria cheltuie pe programe de training până la 15% din costurile cu forţa de muncă activă. După training, reintegrarea pe piaţa muncii după pierderea unui job este o altă componentă importantă.

Intervenţiile active vizează şi crearea de noi locuri de muncă, dar şi susţinerea iniţiativelor de tip start-up. Având drept scop încurajarea antreprenoriatului în rândul celor care nu au un loc de muncă, pentru această măsură sunt alocate doar şase puncte procentuale din total cheltuieli de susţinere activă a forţei de muncă. Totuşi, în Slovacia, intervenţiile pentru susţinerea iniţiativelor de acest tip reprezintă una dintre cele mai active metode.

Structura bugetului la nivelul UE

Training - 39%
Stimulente financiare - 23,9%
Reintegrarea pe piaţa muncii - 0,6%
Sprijinirea angajaţilor care îşi pierd capacitatea de a lucra prelungit - 16,6%
Stimulente pentru iniţiativele de tip start-up - 6,1%
Crearea de locuri de muncă - 13,8%