Baietii lui Iliescu

Baietii. Asa ii numeste, cu afectiune parinteasca, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepisti care i-au dat picioare in gura trabantistului secretar de stat Serban Pretor. Cei doi antropoizi, brute in

Baietii. Asa ii numeste, cu afectiune parinteasca, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepisti care i-au dat picioare in gura trabantistului secretar de stat Serban Pretor. Cei doi antropoizi, brute in uniforma cu creierul scurs in maxilare, sunt baietii lui, ai domnului prezident, ca tot n-are copii. Nici n-are nevoie: baietii lui sunt mardeiasii platiti de la buget, organele noastre de Securitate, cum baga de seama Marin Preda: "Si cand se spunea "organele noastre de Securitate", vocea avea parca accente lirice, erau "ale noastre" aceste organe, ca si cand ar fi fost rude apropiate, copiii nostri dragi, sange din sangele nostru. A te indoi de justetea actiunilor lor era ca si cand te-ai fi indoit de tine insuti". Si Ion Iliescu nu se indoieste: "Probabil ca au avut si ei motivatia lor (e vorba de baieti - n.m.), ca nu de nebun un om se repede sa-l loveasca pe altul". Partea a doua a frazei, prin stupiditatea ei aproape perfecta (dimpotriva, exista tot mai multi insi in tara asta si in lume care se napustesc de nebuni asupra altora), lasa impresia ca dl. prezident nu stie ce vorbeste. Nici vorba: dl. Iliescu exprima cu precizie filozofia Securitatii din anii '50: "Daca intri pe mana noastra, nu poti sa fii nevinovat. Si chiar daca esti, gasim noi un motiv sa te trimitem la Canal". Daca baietii au lovit cu salbaticie un cetatean, trebuie ca stiu ei de ce-au facut-o, cugeta public Gandaciul nostru national, venit dupa Carmaciul genial. Un simplu cetatean, da-l in ma-sa, dar interesant este ca Pretor era functionar de stat, si totusi seful statului considera ca si-a binemeritat suturile in figura, motive tre' sa existe pe undeva. Ca toti despotii intunericiti, Ion Iliescu isi iubeste caftangiii insarcinati cu cafteala mai mult decat pe oricare purtator de caftan. Garda pretoriana ii e mai aproape decat orice pretor. Totusi, moravurile au decazut: in vremurile bune, cel arestat si interogat pana i se scotea o vina pe gura ar fi fost invinetitul Pretor. Ani de zile l-am scuzat oarecum pe dl. Iliescu pentru mineriada din 14-15 iunie 1990: in 13, era o situatie critica, nu mai avea autoritati la care sa apeleze si atunci i s-a facut pur si simplu frica si a chemat minerii. 14 ani mai tarziu, inteleg cu groaza din ultima sa zicere, ca dl. prezident a privit atunci cu liniste minerii, care atacau in haita oameni luati de pe strada dupa blugi, ochelari, plete sau fusta scurta, ca pe niste baieti care aveau ei motivele lor. Si mai spune domnul prezident: "E un accident care se petrece de regula in viata...". Adica regula e ca insi in uniforma sa loveasca civili fara aparare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Politiei, plin cu politisti beti, s-a napustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, si le-a facut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta "O culpa normala, obisnuita". Iar sussemnatul l-am numit pe respectivul ministru, in Adevarul, "o bestie, un nemernic, o rusine", fapt pentru care am fost condamnat penal. Dl. Iliescu vorbeste astazi de cazul Pretor ca despre "un accident care se petrece, de regula, in viata". Asa e, spre deosebire de cele trei femei, dl. Pretor n-a fost omorat. Intrucat dl. Iliescu nu e un ministru numit, pus, ci presedintele ales al tarii, n-o sa mai calific eu aceste declaratii - alegeti dvs., stimati cititori, cuvantul potrivit pentru ce face Ion Iliescu.