Avortul la cerere, legal, dar aproape inaccesibil: Moașă: „Femeile nu au dreptul pozitiv la avort, ci doar acces la această procedură”

În România, țara cu cele mai multe mame minore din întreaga Uniune Europeană, în opt spitale de stat din zece nu se poate face avort la cerere. Asta, deși la noi în țară procedura este legală până în săptămâna a 14 de sarcină. Făcând o comparație, în timp ce în Franța avortul a fost introdus în Constituție, la noi este reglementat în Codul Penal la capitolul „Infracțiuni împotriva fătului”. Ce se ascunde în spatele acestor refuzuri ale medicilor și ce ar trebui făcut la nivel de autorități, ne-a explicat Andrada Cilibiu, activistă Filia, specializată în drepturi sexuale și reproductive.

În România, femeile pot face avort până la 14 săptămâni de sarcină. Sursa foto: arhivă

În România, educația sexuală în școli există doar pe hârtie. În realitate, în puține unități de învățământ se practică. Este și unul dintre motivele pentru care în multe zone din țară femeile nu știu ce este acela un prezervativ, un sterilet sau pilula de a doua zi, nu au acces la informație și nu-și cunosc drepturile. La noi în țară, conform datelor oficiale, cele mai tinere mame au doar 15 ani. Există, însă, cu siguranță, fete de vârstă și mai fragedă care își leagănă pe brațe, în loc de păpuși, pruncii. Mai mult, potrivit informațiilor date publicității de ONG-uri și asociații care luptă pentru drepturile femeilor, în România încă se mai practică avortul la domiciliu cu riscuri imense pentru sănătate și chiar viață.

Ce fac autoritățile? Prea puțin spre deloc. Este concluzia celui mai nou studiu realizat de Asociația Moașelor Independente, care ar trebui să tragă un mare semnal de alarmă: în țara noastră, în secolul 21, femeia nu are drepturi fundamentale care, în alte state, sunt cuprinse în Constituție. 

România, țara „fărădelegii”

Asociația Moașelor Independente arată că peste 80% dintre unitățile medicale publice din România nu oferă servicii de avort. Mai mult, 90% dintre spitale și clinici nici măcar nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii. Potrivit cercetării, din 176 de unități medicale publice care figurează cu secții de obstetrică- ginecologie, doar șapte furnizează ori avort medicamentos, ori chirurgical.  Nici o unitate publică nu oferă ambele tipuri de avort. Motivul? În România există un gol legislativ care lasă loc pe de-o parte de interpretări, pe de altă parte permite să ne fofilăm.

„În primul rând, noi nu avem o lege a avortului. La noi, întreruperea sarcinii este reglementată în Codul Penal la capitolul „Infracțiuni împotriva fătului”. În al doilea rând, nu există reglementări clare a ceea ce, totuși, avem. Prin urmare, spitalele se bucură de o mare libertate de alegere. Fie aleg să nu facă întreruperi de sarcină, fi efectuează procedurile după cum consideră managerii, după un regulament intern. Sunt spitale, de exemplu, unde întreruperea de sarcină se face până la 12, 10 sau chiar 8 săptămâni, deși avortul la cerere este permis până la vârsta gestațională de 14 săptămâni. Sunt și cazuri unde avortul se efectuează cu anestezie totală, parțială sau chiar fără anestezie, după cum decide conducerea unității medicale”, a explicat pentru „Adevărul” Andrada Cilibiu.

Prin urmare, o femeie care dorește să facă întrerupere de sarcină ar trebui să fie recunoscătoare că i se permite, legal, procedura și fericită că găsește un spital dispus s-o ajute. Ce să mai vorbim despre condițiile de care are parte acolo!

„Fiecare spital practică această autonomie pe care i-o oferă portițele legii. Femeile nu au dreptul pozitiv la avort, ci doar acces la această procedură. Avem dreptul de a cere, însă și medicii au dreptul să ne refuze”, a mai precizat Andrada Cilibiu.

La noi în țară, procedura nu este reglementată de nici un ghid național „care să le spună medicilor și managerilor de spitale cum facă întreruperea de sarcină, ce anume să respecte în tot acest proces. Iar ghidul pe care îl avem pentru avortul medicamentos, care este foarte bun căci e bazat pe recomandările celor de la Organizația Mondială a Sănătății, nu este obligatoriu de urmat. Este doar o simplă recomandare”, mai spune reprezentanta Filia.

Avortul la cerere, costuri uriașe

De ce nu se dorește această intervenție, deși nu este interzisă? De ce fug medicii de această procedură? De ce a ajuns o întrerupere de sarcină să fie legală, dar foarte greu de accesat ca și serviciu medical?

„Medicii refuză din motive de clauze de conștiință și motive religioase. Aici observăm o influență puternică a organizațiilor anti-avort, o minoritate extrem de puternică și de vocală, care reușește să convingă cadrele medicale să nu practice întreruperea de sarcină. Mesajul acestora ajunge în facultățile de medicină, în spitale și clinici. Apoi, sunt ONG-uri care încearcă să convingă femeile să păstreze sarcina livrându-le, însă, informații false de genul: o să mori, nu o să mai faci copii niciodată, o să visezi copilul în fiecare noapte…sunt informații false din punct de vedere medical, dar de mare impact emoțional”, mărturisește reprezentanta Filia, care cunoaște, spune ea, ce se ascunde, de fapt, în spatele așa zisei consilieri psihologice.

„Din experiența noastră cu femeile care au trecut prin acest gen de consiliere vă pot spune că foarte multe dintre ele regretă că s-au lăsat convinse. Să nu uităm un lucru esențial: lupta pentru îngrădirea unor drepturi și pentru îngrădirea autonomiei corporale este o luptă imorală, fără etică”, explică Andrada Cilibiu principalele motive pentru care în România avortul este permis, dar nu prea se poate.

Cât despre costurile unei astfel de intervenții, acestea nu sunt suportate de către stat. Iar prețul nu este deloc mic. „O întrerupere de sarcină medicamentoasă poate ajunge în sistemul public de sănătate până la 800 de lei, iar prețul unuii avort chirurgical până la 1.500 de lei. În sistemul privat e și mai scump: costurile pot depăși 4500 de lei”, a mai spus activista.

Singurele proceduri acoperite de sistemul național de asigurări medicale sunt avorturile în desfășurare și îngrijirile pentru iminența de avort. „Cea mai buna soluție ar fi decontarea acestor bani. O decontare totală pentru categoriile vulnerabile și una parțială pentru celelalte femei. În 2022, am cerut acest lucru printr-o scrisoare deschisă trimisă către Ministerul Sănătății. Ni s-a spus însă că cererea noastră nu se justifică. Motivul? Stăm foarte bine pe zona prevenție și educație sexuală. Dar este o minciună!”, continuă Andrada Cilibiu. Și mai dramatic este, însă, faptul că statul român nu decontează întreruperea de sarcină nici măcar în cazul femeilor violate. 

Ce ar trebui făcut? O campanie de prevenție și un dialog al autorităților cu societatea civilă, este de părere activista Filia. „Avortul este ultima șansă de salvare a unei femei care nu dorește sarcina. Ultima alegere pe care o mai poate face. Până la avort trebuie sa ai acces la informație, la educație sexuală, la contracepție, la specialiști care sa te îndrume. Nimeni nu face avort de plăcere. Este o experiență traumatizantă, o decizie extrem de dificilă și nici o femeie nu ar trebui să fie pusă în situația de a o lua. Însă decizia le aparține. Așa cum le aparține corpul lor, sănătatea și viitorul”, mai spune activista. 

Situația în România, cifre îngrijorătoare 

Potrivit raportului dat publicității de Asociația Moașelor Independente, 111 din 176 de unități medicale publice (63,06%) au răspuns că nu oferă acest serviciul medical de avort;

7 unități (4%) au declarat că furnizează ori avort medicamentos până la 9 săptămâni, ori avort chirurgical până la 14 săptămâni;

26 de unități (14,77%) furnizează servicii de întrerupere a sarcinii până la limite mai mici decât cele prevăzute în recomandările din ghidurile medicale, prospecte farmaceutice și legislația națională;

Cât despre situația la nivel național în sistemul public și privat, 552 din 959 de unități medicale publice și private (57,55%) au răspuns că nu fac întreruperi de sarcină;

66 de unități (6,88%) furnizează ori avort medicamentos până la 9 săptămâni, ori avort chirurgical până la 14 săptămâni, ori ambele tipuri;

142 de unități medicale (14,8%) furnizează serviciul medical de avort la cerere, dar până la vârste mici de sarcină (5 – 7 săptămâni pentru avort medicamentos sau 7 – 10 săptămâni pentru avort chirurgical), cu nerespectarea prevederilor prospectelor, ghidurilor, nu oferă informații la telefon despre termenul până la care furnizează avort medicamentos sau avort chirurgical sau au răspuns agresiv la telefon;

52 de unități medicale (5,42%) furnizează acces la avort medicamentos până la 8 săptămâni de sarcină sau chirurgical până la 13 săptămâni de sarcină;