Autostrada cu elan

Prinşi între inundaţii şi caniculă, nici nu ne-am dat seama că, undeva pe graniţa de vest, mândra noastră ţărişoară a fost surprinsă în fundul gol. O ştim cu toţii: e pudică şi

Prinşi între inundaţii şi caniculă, nici nu ne-am dat seama că, undeva pe graniţa de vest, mândra noastră ţărişoară a fost surprinsă în fundul gol. O ştim cu toţii: e pudică şi fandosită, dar când te apropii de ea, devine graţioasă ca o domnişoară coborâtă de pe tractor.

Aşa se văd lucrurile când vii, pe autostradă, dinspre Europa. Treci de Budapesta, accelerezi spre graniţa cu România... dar nu, la Szeged trebuie să o laşi mai moale: autostrada se întrerupe brusc, anunţând trecerea pe tărâmul-celor-cu-şosele-primitive.

Până de curând, goliciunea don'şoarei cu pricina nu sărea în ochi: ungurii mai aveau şi ei de construit câţiva kilometri până la graniţa cu noi. Acum s-au apucat să-i facă şi pe ăştia, astfel că autostrada transeuropeană se va isprăvi exact lângă plăcuţa pe care scrie România.

Dincoace de hotar, tradiţionala noastră alba-neagra: studii de fezabilitate, exproprieri, licitaţii, contestare licitaţii, anulare licitaţii, alte guverne, alte licitaţii... Facem de toate, numai autostrăzi nu.

Hărnicia ungurilor ne-a dat o idee. Să le ieşim în cale şi să le spunem: măi fraţilor, dacă tot aveţi chef de muncă, nu vă opriţi la graniţă! Veniţi cu elan şi mai băgaţi nişte kilometri, cine ştie, poate treceţi de Arad şi ajungeţi chiar la Timişoara! Băgaţi mare, că noi nu suntem în stare!

Soluţia prezintă şi unele riscuri: dacă lucrările vor ajunge în munţi, la Posada, hoardele de constructori maghiari vor fi întâmpinate de patrioţii lui Vadim, care le vor prinde-n ambuscadă şi le vor trata cum ştiu ei mai bine: le vor răsturna în cap hârdaie de rahat!