Au fost inventate picăturile pentru ochi care dezvoltă capacitatea de a vedea în întuneric

Un grup de cercetători din California reunit sub denumirea „Ştiinţă pentru Mase” a reuşit să dezvolte picături pentru ochi care permite oamenilor să-şi utilizeze vederea la 100% din capacitate pe timpul nopţii.

Grupul de cercetători a pornit de la teoria că poate îmbunătăţi vederea omului până la punctul în care să îi ofere capacitatea de a vedea pe timp de noapte. Pentru a pune în aplicare această teorie, oamenii de ştiinţă s-au folosit de un soi de clorofilă numit Clorină e6 (Ce6) care se regăseşte în peştii de mare adâncime şi care este utilizat în tratarea anumitor cazuri de lipsa totală de vedere nocturnă.

„Pornind de aici, ne-am gândit că este o cale pe care ne putem continua cercetarea”, a spus Jeffrey Tibbets, un medic al laboratorului care a realiza experimentul. „Existe numeroase lucrări de cercetare care au la bază injectarea acestei substanţe în cobai precum şoarecii sau care vorbesc chiar despre injectarea intravenoasă a acesteia pentru a trata anumite cazuri de cancer în anii '60. Iar după ce termini cercetarea teoretică, trebuie să faci următorul pas.”, a mai adăugat Tibbets.

Pentru acest următor pas, membrii echipei au apelat la colegul lor, Gabriel Licina, care a fost de acord să testeze substanţa pe care au dezvoltat-o. Mai exact, Jeffrey Tibbets a aplicat 50 de picături de Ce6 în ochii lui Licina, încercând să nimerească sacii conjunctivali care să transporte substanţa în retină. 

„Pentru mine a fost doar o ceaţă neagră-verzuie care mi-a afectat vederea, dar care apoi a dispărut pe măsură substanţa s-a dizolvat.”, a spus Gabriel Licina. Apoi a urmat aşteptarea. Conform studiilor pe care le citiseră, substanţa ar fi trebui să-şi facă efectul într-o oră. Cercetarea lui Licina şi Tibbets a ajuns până în stadiul la care acesştia au publicat un studiu numit „O analiză asupra amplificării vederii pe timp de noapte folosind Ce6”, dar, până la urmă, cei doi nu sunt decât nişte cercetători privaţi, cu sediul într-un garaj. 

Aşadar, la o oră după ce ochii lui Licina au intrat în contact cu substanţa, acesta a ieşit afară ca să-şi testeze vederea. A funcţionat? Da. Pentru început, Licina putea să distingă forme de dimensiunea palmei aflate la 10 metri distanţă. Nu după mult timp, au mărit distanţa şi subiectul a putut să recunoască subiecţi aflaţi în mişcare la o distanţă de 50 de metri. 

Testarea s-a mutat apoi în pădure, unde Licina a putut să distingă oameni care stăteau nemişcaţi, în dreptul copacilor. Procentajul final al testului a fost de 100%, Licina reuşind să treacă fiecare provocare. Un alt grup de oameni cărora nu li s-a aplicat Ce6 în ochi a fost supus aceloraşi teste ca Licina, dar rata de succes atinsă de acesta a fost de doar 30%.

Experimente ca acesta sunt exemplul perfect a barierelor pe care ştiinţa şi biologia le pot sparge şi această capacitate de a vedea în întuneric poate fi folosită în scopuri serioase precum activităţile de căutare pe timp de noapte ale unei echipe de salvare. De asemenea, acest tratament nu necesită nici costuri imense.  

„Pentru noi, totul se rezumă la a studia teoriile care încă nu au o concluzie de finală, dar care nu fac subiectul cercetărilor marilor corporaţii.”, a declarat Tibbet. „Bineînţeles că sunt reguli care trebuie respectate, dar ştiinţa nu este un limbaj mistic pe care doar câţiva oameni sunt capabili să-l înţeleagă şi să-l folosească.”, a mai adăugat acesta.

Grupul „Ştiinţă pentru Mase” urmează să facă şi alte experimente, încurajat de rezultatele pozitive ale acestui prim test, urmează să supună examinării şi stimularea electrică a ochiului. „Odată ce ai numerele, asta e. Le iei, faci socotelile, scrii rezultatele şi le publici. Aşa funcţionează ştiinţa. Iar dacă noi am reuşit s-o facem în garajul nostru, o pot face şi alţii.”, a concluzionat Licina.