Aşteptându-l pe mogul

Ce mă fac? Ce mă faaac? Mogulule, cui m-ai lăsat, mogululeeee? De ce nu vii, de ce nu vii? Nu mi-am mai văzut mogulul de vreo zece zile. Nu mai ştiu ce să scriu! Nu mai ştiu ce să pun pe

Ce mă fac? Ce mă faaac? Mogulule, cui m-ai lăsat, mogululeeee? De ce nu vii, de ce nu vii? Nu mi-am mai văzut mogulul de vreo zece zile. Nu mai ştiu ce să scriu! Nu mai ştiu ce să pun pe prima pagină! Nu mai ştiu ce titluri să dau…

Acum îmi dau seama. E mult mai simplu pentru ăia care n-au moguli, ca să le spună cum să facă ziarul. Nu mai aşteaptă cu înfrigurare să-i sune mogulul înainte de şedinţa de pagina unu. Nu se mai întreabă ce-o zice mogulul. Nu-şi mai iau notiţe din gândirea mogulului. Nu! Nimic din toate astea. Ei n-au moguli. Au un singur far. Călăuzitor. Sus. În deal. De-acolo vine lumina. Deacolo vine inspiraţia. De-acolo, titlurile. Cu el plâng, cu el râd, cu el trăiesc!

Eu - ingrată soartă! - stau şi aştept indicaţiile mogulului. Nimic nu se mişcă fără el. Iar mogulul ăsta-i un om tare ocupat. Doar are de făcut două ziare! Deocamdată. Şi ce, nu-i destul? Păi credeţi că-i uşor pentru mogul să dirijeze zilnic, mai ceva ca Zubin Mehta, peste 200 de jurnalişti? Şi fugi de colo dincolo. Ţine o şedinţă de redacţie aici, una dincolo. Dă telefoane. Dă bun de tipar. Scoate titlul ăla, modifică-l pe ălălalt. Mogulul trebuie să fie atent la toate. Să nu-i fie afectate interesele. Greu! Numai mogul să nu fii! Da' ce zic io mogul?! Ăsta, al meu, e doar un mogulaş. Are de făcut numai două ziare. Eh, şi câteva reviste, acolo! Dar colegii lui, moguloii, ce să mai spună? Păi cum să coordonezi, în doar 24 de ore, şi ziare, şi televiziuni, şi radiouri, şi săptămânale, şi ce-or mai avea ei?! Pentru mogulii ăştia, ziua ar trebui să aibă 30 de ore. Şi unde mai pui că toată ziua bună-ziua mogulii ăştia n-au decât o singură obsesie: farul călăuzitor! Cum să-l toace, ce să-i mai facă, ce să mai inventeze, cum să-l mai înfunde?

Tare ciudaţi oameni mai sunt şi mogulii ăştia: şi-au luat ziare, şi-au făcut televiziuni, plătesc hârtie, tipografii, salarii, transmisii, care, relee, toate, dar toate numai ca să stingă lumina farului din deal. Are şi luminosu' dreptate.

De n-ar fi mogulii ăştia, ţara ar merge ca pe roate! Pe străzi ar curge numai lapte şi miere, blonda ar modera "Duminica în familie", iar chefurile s-ar ţine lanţ la Golden Blitz. Aaa, şi Steaua ar câştiga Liga Campionilor. Să te ţii, tată, şpriţuri! Vai, da' uite că m-am luat cu vorba şi s-a făcut ora de pagina unu. Ce mă fac? Ce mă faaac? Mogulule, cui m-ai lăsat mogululeeee? N-a venit! N-a sunat! De unde să ştiu eu ce să bag mâine în ziar?!