Aşteptăm poemul de adio

Cum ar putea, în aceşti ani, un tânăr să-l ia drept model pe Păunescu? L -am văzut pe Adrian Păunescu, în urmă cu 25 de ani, într-un spectacol al Cenaclului Flacăra pe stadionul din

Cum ar putea, în aceşti ani, un tânăr să-l ia drept model pe Păunescu?

L -am văzut pe Adrian Păunescu, în urmă cu 25 de ani, într-un spectacol al Cenaclului Flacăra pe stadionul din Galaţi. Îşi aniversa ziua de naştere la "locul de muncă". Împlinea 40 de ani. Întrebat cum se simte la această vârstă, Păunescu a mărturisit că este copleşit şi obosit de viaţă şi de problemele ţării... Publicul, tineri care nu aveau altă distracţie la aceea vreme decât să-i cânte baladele siropoase, l-a încurajat să treacă peste momentul de slăbiciune, să revină în spectacol, să fie Păunescu. Asta aştepta omul, ovaţiile unui stadion.

L-am văzut pe Adrian Păunescu înjurându-i pe ziariştii care i-au scos la iveală scrisoarea-odă adresată lui Nicolae Ceauşescu. Arăta ca un animal încolţit. A jignit şi a înjurat fără nicio sfială pentru a-şi apăra iubirea faţă de Ceauşescu. "L-am iubit într-o perioadă...", a explicat arogant. Greu de crezut. Nu poţi să vorbeşti despre o iubire bălăcindu-te în lături. Puteai să-i fi cerut să se lege cu lanţuri de gardul Comitetului Central pentru eliberarea lui Gheorghe Ursu (Babu)? Nu, pentru că omul spera că "sistemul se va îmbunătăţi".

Explicaţiile lui Păunescu pentru toate linguşelile sale pot fi crezute numai de cei care, în anii '80, l-au încurajat să iasă din acel butoi de melancolie în care căzuse apăsat de problemele ţării. Pe aceştia i-a păcălit: un mare poet, un patriot, o mare conştiinţă care dă lecţii de moralitate.

Cum ar putea, în aceşti ani, un tânăr să-l ia drept model pe Păunescu? Să-i scrie un mail directorului firmei în care, după ce se închină "surprinzătoarei capacităţi a dvs. de a redescoperi adevărul", să-i tragă o limbă la final: "Să trăiţi, Măria Voastră!" (E adevărat, liguşeala în capitalismul nostru, care pute a comunism, a căpătat forme mai rafinate decât cele practicate de senatorul PSD.) El continuă să facă "Cenaclul Flacăra", volumul II.

Are rubrică de poezie la televiziunea Romantica şi a ţinut în multe seri talk-show-ul "Oamenii realităţii". Oare cum şi-a negociat contractele, tot cu "Să trăiţi, Măria Voastră!"?

Dacă am afla într-o zi (la o oră de maximă audienţă tv, fireşte!) că acest bărbat copleşit de viaţă, neînţeles de "viermii" care-i scormonesc trecutul, adulat de generaţii de români care s-au îndrăgostit fredondând "Şi ai plecat cu tot cu gară, nici tren nu mai există, nuuuuu...", s-a sinucis? Oare cine l-ar crede citindu-i (în loc de bilet)... poemul de adio?