Armata personală a lui Sergiu a mitraliat Bucureştiul

1.600 de militari şi o coloană de blindate de 9 kilometri au declanşat un război teribil în Capitală pe 23 decembrie 1989. Regimentul a venit din Prahova, la chemarea lui Sergiu Nicolaescu.

În aricolele precedente v‑am prezentat începuturile relaţiei de prietenie dintre regizorul Sergiu Nicolaescu şi căpitanul Ion Nicolescu, comandantul Regimentului 7 mecanizat Prahova. Din 1988, cei doi au avut mai multe discuţii despre evenimentele care urmau să ducă la debarcarea lui Nicolae Ceauşescu.

Regizorul şi-a reglat armele personale la unitatea lui Nicolescu şi a folosit soldaţi ai acestuia pentru figuraţie în filmele sale. Pe 21 decembrie 1989, regizorul a mers la căpitan pentru a-i cere trei TAB-uri cu care să tragă asupra balconului clădirii CC al PCR, de unde urma să cuvânte Ceauşescu. Până la urmă s-a mulţumit cu patru grenade. Pe care, susţine el, le-a aruncat în mijlocul mulţimii în timpul discursului pe care dictatorul l-a ţinut în acea zi, contribuind la spargerea mitingului.

Anunţul lui popescu

Continuăm astăzi această poveste despre un complot ţinut la secret timp de 22 de ani. Drumurile regizorului şi ale căpitanului se încrucişau din nou în sera zilei de 22 decembrie.

La doar câteva minute după ce Televiziunea Română a fost invadată de revoluţionari şi a devenit Televiziunea Română Liberă, crainicul Petre Popescu a făcut următorul anunţ: „Comandantul Nicolescu, din Ploieşti, este imperios rugat să se îndrepte spre Bucureşti, cu ostaşii săi, şi să pună brasarde tricolore la mână".

Era în jurul orei 14.00. Victor Atanasie Stănculescu, ministrul Apărării (numit în funcţie de Ceauşescu după sinuciderea lui Milea), ordonase ca toate unităţile să se retragă sau să rămână în cazărmi. În Bucureşti nu se trăgea, revoluţia era paşnică, mii de oameni se bucurau pe străzi de fuga lui Ceauşescu. Sergiu Nicolaescu admite că l-a pus pe crainic să facă res­pectivul anunţ: „De căpitanul Nicolescu nu putea să se ştie decât de la mine. Deci, cine l-a chemat la TVR - de la mine a auzit". 

„N-ai plecat? Pierdem Revoluţia!"

Din biroul său de la Unitatea Militară 01065 Negoieşti (judeţul Prahova), căpitanul Nicolescu a auzit anunţul. „Am aflat de sinuciderea ministrului Milea. Atunci am spus: «Ceauşescu şi-a jucat ultima carte». Şi mi-au venit în minte vorbele lui Sergiu Nicolaescu: «O să joci un rol important. Fii pregătit!».

Apoi am auzit apelul de la televizor: «Căpitanul Nicolescu de la Ploieşti să vină de urgenţă la Televiziune». Am căzut într‑un fotoliu, îngrijorat. Apoi, pe telefonul de oraş din biroul meu au început să sune tot felul de oameni care spuneau că sunt din Bucureşti şi care îmi strigau: «Hai, domnule, n-ai plecat? Pierdem Revoluţia! Pleacă odată!». Mă întreb de unde ştiau civilii din Bucureşti numărul de telefon din biroul meu. Nu se recomandau. M-a sunat şi Sergiu Nicolaescu: «N-ai plecat? N-ai auzit anunţul de la televizor? Pierdem Revoluţia. Vezi că aflu când pleci şi te aştept la Săftica»".

Coloană militară de 9 kilometri

Până către seară, căpitanul Nicolescu s-a frământat între intenţia de a pleca aventuros la Bucureşti şi teama de a încălca din nou rigorile militare, după ce cu o zi în urmă scosese, pe ascuns, grenade din unitate şi le pusese în maşina lui Sergiu Nicolaescu. „La ora 21.15 am fost anunţat, prin colonelul Tiberiu Costache, superiorul meu ierarhic, că am aprobarea de la Victor Atanasie Stănculescu să plec la Bucureşti. Costache mi-a zis:  «Nea Ioane, a venit vremea. În Capitală, terorişti izolaţi trag în popu­laţie. Sunt foarte mulţi morţi. Vezi ce faci!".

Forţele pe care le-a condus căpitanul Ion Nicolescu spre Capitală au fost impresionante: „Coloana de TAB-uri, tancuri şi maşini blindate măsura 9 kilometri. Am pornit cu 1.400 de militari în termen şi 214 cadre. Am plecat pe timp de noapte, ceea ce a făcut înain­tarea şi mai grea". Sergiu Nicolaescu a aşteptat coloana în comuna Săftica, pe DN 1. „Când ne-am întâlnit, mi-a spus: «Dacă veneai când te-am chemat eu, te făceam ministrul Apărării»". La podul Otopeni, căpitanul Nicolescu a provocat un eveniment în care au murit cinci oameni.

Iată ce-şi aminteşte el despre acest eveniment: „La podul Otopeni am ordonat să se oprească coloana şi să fie cercetat genistic podul. Când adunam cadrele, se apropiau vreo patru maşini, dinspre Bucureşti. Am ieşit în mijlocul drumului, am luat pistolul-mitralieră şi am tras în sus patru gloanţe, să se oprească maşinile, să vedem ce e cu ele. Nu s-au oprit şi în timpul ăsta a început un foc din stânga coloanei, de la unităţile militare care sunt acolo, în Otopeni. Au tras cu mitralierele antiaeriene, şi maşinile au intrat în tirul ăsta. A fost de groază. Din maşini au murit cinci oameni, iar trei au fost răniţi. Au tras şi militarii mei, că aveau glonţ pe ţeavă. Au tras în stânga noastră, spre unităţile care trăgeau în noi".

Sergiu Nicolaescu a fost prezent la acest război şi are o reprezentare a evenimentelor ceva mai logică: „La podul Otopeni veneau câteva maşini dinspre Bucureşti. Nicolescu s-a dus în faţă, le-a făcut stop cu mâna şi a tras o rafală în aer. Apoi, imediat, toţi ostaşii din coloană au deschis focul împotriva maşinilor şi au murit cei din maşini. Nicolescu s-a luat cu mâinile de cap, era responsabil: «Aoleu, ce păţesc!». Orice altceva spune el, asta e povestea adevărată. Civilii ăia au murit din cauza lui, erau oameni care fugeau din Bucureşti de frică". Regizorul nu-şi găseşte nicio vină pentru că a pus faţă-n faţă militari haotici cu civili speriaţi. 

"Coloana de TAB‑uri, tancuri şi maşini blindate măsura 9 kilometri. Am pornit cu 1.400 de militari în termen şi 214 cadre. Am plecat pe timp de noapte, ceea ce a făcut înaintarea şi mai grea.''
Ion Nicolescu căpitan în rezervă

„Asta să nu apară în ziar!"

Decembrie 1989: militari de la unitatea condusă de Ion Nicolescu (primul din dreapta)

Sergiu Nicolaescu ne conjură să nu scriem nimic despre acest incident de la Otopeni „Sunteţi primii cu care vorbesc despre asta. Eu v-aş ruga foarte insistent, asta să nu apară în ziar! Vina, clar, e a căpitanului. Legea criminalilor de la Revoluţie rămâne valabilă. Şi acum el poate fi condamnat. Dacă află familiile ălora care au murit în maşini şi îl dau în judecată, el răspunde!".

Cine a tras în noi

Iar acum, un mic detaliu. Sergiu Nicolaescu este omul care a fost însărcinat de Parlamentul României, în anul 1990, să dezlege misterele Revoluţiei. El a condus Comisia Senatorială „Decembrie 1989" în perioada 1990-1992, iar până în 1996 a fost vicepreşedintele acestei comisii. Un om care ar fi trebuit să fie imparţial şi să spună „cine a tras în noi", a tăinuit în toţi aceşti ani şi mai încearcă şi acum să tăinuiască un eveniment cu cinci morţi în Revoluţie. Face asta pentru că, indirect, şi el poartă o parte din vină. Cinci oameni şi-au pierdut viaţa pentru că regizorul Sergiu Nicolaescu a insistat să-şi aducă la Bucureşti 1.600 de militari neinstruiţi şi panicaţi pentru lupta urbană. Militari pe care să-i controleze după bunul plac, o simplă masă de manevră.