Arhiva sincerităţii

Destine frânte, după ce turnători de ocazie sau profesionişti "au dat cu pixul". Caractere îndoielnice care s-au fofilat în politică de cincisprezece ani încoace, manipulând buna-credinţă a

Destine frânte, după ce turnători de ocazie sau profesionişti "au dat cu pixul". Caractere îndoielnice care s-au fofilat în politică de cincisprezece ani încoace, manipulând buna-credinţă a alegătorilor. Ziarul Adevărul consideră că toată această dezbatere nu este completă fără a-i adăuga şi componenta politică a vremii. De aceea, a deschis arhiva şi scoate la lumină dosarele de cadre ale Scânteii, dosarele de cadre ale comuniştilor. Partidul şi Securitatea lucrau mână în mână şi acest lucru se poate vedea luând, la întâmplare, orice dosar. De aceea şi responsabilitatea pentru ororile trecutului ar trebui să fie comună. Dacă tot vorbim despre trecut, atunci poate ar fi mai bine să o facem până la capăt, ca să închidem definitiv acest capitol de istorie. Noi, cei de la Adevărul, o echipă tânără, fără complexele trecutului, am decis că dezvăluirea mecanismelor de lucru ale PCR reprezintă o obligaţie morală pentru toţi cei care au avut de suferit în perioada comunismului. Suntem pentru transparenţa totală şi accesul liber la toate arhivele, astfel încât toţi cei care doresc să se informeze să o poată face necondiţionat. De aceea, vom deschide şi noi porţile pentru ca aceste dosare să poată fi consultate, după ce acţiunea publicistică se va fi încheiat.Partidul şi Securitatea erau cele două entităţi ale statului totalitar. Arhivele ne arată limpede că modalitatea în care acestea acţionau era aproape identică. Unde nu reuşea Securitatea, intervenea Partidul, şi invers. În acest fel, milioane de oameni au putut fi ţinuţi sub control atâta vreme, terorizaţi şi cercetaţi până în intimitatea vieţii de familie. Fişele de cadre, cel puţin în perioada anilor "60-'70, puteau constitui prin ele însele un instrument de poliţie politică. Fără îndoială, aceste date erau trimise la Securitate, acolo unde Partidul avea interes să o facă. Un mecanism diabolic, dar nu unul abstract. A fost mânuit de oameni. Din nefericire, uneori de oameni care mai sunt şi astăzi în politică şi care se mândresc cu faptul că nu au dosar la Securitate. Nu-l au pentru că, în multe cazuri, ei au instrumentat Securitatea. Mâna lungă a PCR nu ierta pe nimeni. Din dosare se vede limpede că nu scăpau nici membrii de partid, oricât de sus s-ar fi poziţionat ei pe linia administrativă în ierarhia de partid. Pur şi simplu, cine incomoda sau cine călca greşit era căutat la dosar şi trecut în alt post, undeva, mai jos în schemă. Caracterul oamenilor a contat şi el mult. Sunt "tovarăşi" care şi-au turnat colegii cu multă dăruire şi chiar plăcere, după cum se vede din stilul de redactare a textelor. Sunt alţii care au preferat stilul sec, neangajant, al declaraţiilor, rămânând într-o zonă de decenţă. şi atunci, ca şi acum, caracterul personajelor a contat mult în felul în care s-au raportat la realităţile vremurilor.Nu ne dorim ca aceste dezvăluiri să fie folosite în lupta politică. Deja considerăm că sensul Legii privind deconspirarea fostei Securităţi a fost denaturat prin utilizarea dosarelor în lupta politică. Demersul nostru nu este pentru politicieni. Este pentru toţi aceia cărora politicienii le-au ascuns atâţia ani adevărul. Pentru ca ei să cunoască, să analizeze şi să decidă. Este pentru omul de rând, căruia politicienii i-au dat, doar pe hârtia Constituţiei, dreptul de a fi informat.