Anticoruptie cu trei capete

Cu cat se infiinteaza mai multe structuri anticoruptie, cu atat urca Romania, mai sus, in topul tarilor macinate de flagelul coruptiei. Nu a existat pana acum nici o guvernare care sa nu arate ca se

Cu cat se infiinteaza mai multe structuri anticoruptie, cu atat urca Romania, mai sus, in topul tarilor macinate de flagelul coruptiei. Nu a existat pana acum nici o guvernare care sa nu arate ca se ia de gat cu coruptia in cel mai original stil. S-au infiintat comisii anticoruptie, consilii de actiune impotriva coruptiei si crimei organizate, centre de studii ale coruptiei, ba s-au pus chiar in functiune, la primarii, telefoane anticoruptie. Ca sa nu mai vorbim de comisiile parlamentare, care au cercetat si ele pe toate fetele fenomenul coruptiei, pana au ramas fara suflu intre filele dosarelor. Putin ar mai fi lipsit ca vreun inventator trasnit sa-si patenteze cine stie ce dispozitiv de lupta anticoruptie. Toate demersurile au avut o trasatura comuna: au evitat exact singurele structuri ale statului abilitate sa cerceteze actele de coruptie. Parchetul, politia si judecatorii au fost mereu nominalizati la "si altii" in lupta impotriva coruptiei, sau in structurile destinate acestei batalii. Intr-un fel, toate demersurile puterilor, de dreapta sau de stanga, au indus in populatie ideea ca statul, prin verigile sale, nu este capabil sa starpeasca eficient coruptia. Ca trebuie sa ne ridicam cu mic, cu mare in lupta cu coruptia si de aceea s-au infiintat mereu alte si alte structuri paralele cu puterea judecatoreasca, mozaicate, in care au fost adunati juristi, economisti, ingineri, agricultori, carora cu greu le-ai fi gasit un limbaj comun. Toata invalmaseala nu a facut altceva decat sa-i risipeasca cetateanului orice urma de incredere in politisti, procurori si judecatori, considerati de politicieni incapabili sa cerceteze un caz de dare sau luare de mita, trafic de influenta, abuz in serviciu, primirea de foloase necuvenite, infractiuni despre care acestia invata in primii ani de facultate. Acum, PSD repeta istoria inaintasilor. Mai nou, vrea sa infiinteze un Parchet National Anticoruptie, plecand de la o cerinta a UE. Ideea nu e rea in sine. Ca de obicei, interpretarile si punerea in practica sunt absurde si chiar periculoase. Mitraliata din munti, de la Sinaia, initiativa a ajuns la Bucuresti ca un mic monstru cu trei capete, gata sa inghita sectia specializata din cadrul Parchetului General. Caci asa se prezinta pana acum PNA, din punct de vedere al structurii si al organizarii sale. Pentru Serban Mihailescu, ministrul Secretariatului General al guvernului, PNA va fi "o entitate separata" de Parchetul General, ca sa nu se amestece violul cu coruptia. Mihailescu vede deja PNA-ul infiintat prin Hotarare de Guvern, omitand parca faptul ca un asemenea act se da numai in aplicarea legii, iar lege PNA nu exista. Cozmin Gusa, secretarul general al PSD, spune ca PNA va fi in subordinea Guvernului, iar procurorul general Joita Tanase nici nu concepe ca PNA sa fie altceva decat o extindere a sectiei anticoruptie, deja existenta in institutia pe care o conduce. La fel de mare este bulibaseala si in ce priveste componenta PNA, care fie e format din politisti, procurori si specialisti bancari, fie e compus numai din procurori. In functie de felul in care se va materializa acest PNA, se vor putea anticipa si rezultatele sale. Dintre opiniile spuse pana acum lipseste cea a ministrului Justitiei, care a evitat sa se pronunte public inca. Poate cand o va face se vor limpezi si multe lucruri neclare in legatura cu acest PNA, al carui nume duce deocamdata doar la ceva artificial, ca si firele sintetice cu aceeasi abreviere.