America mai vrea niste romani

Vizita lui Donald Rumsfeld la Bucuresti era asteptata ca un Craciun in plina toamna. Mosul Rumsfeld ar fi trebuit sa aduca romanilor in dar o baza americana la Constanta. Din nefericire, tolba a fost

Vizita lui Donald Rumsfeld la Bucuresti era asteptata ca un Craciun in plina toamna. Mosul Rumsfeld ar fi trebuit sa aduca romanilor in dar o baza americana la Constanta. Din nefericire, tolba a fost goala. "SUA se afla in plin proces de reamplasare a bazelor americane in lume, iar decizia sa va fi luata treptat si va fi pusa in practica secvential, in patru-cinci-sase ani". Asa a spus ieri, la Bucuresti, secretarul american al Apararii, Donald Rumsfeld, sosit de luni, intr-o vizita de patru zile in Romania. Situatia bazelor americane in Europa framanta de multa vreme guvernul roman. In vremea razboiului rece, bazele americane pe continent s-au aflat si in Germania de Vest. Odata cu extinderea NATO spre Est, ele si-au pierdut importanta strategica. Era de asteptat ca bazele sa fie reamplasate pe noua frontiera occidentala, adica pe linia formata la nord de Polonia si la sud de Romania. Oficialii romani nutreau sperante deoarece in timpul razboiului din Irak baza aeriana de la Constanta fusese intens utilizata pentru transportul militarilor americani pe teatrul de lupta din nordul Irakului. Chiar daca din punct de vedere economic o baza americana nu mai reprezinta mare scofala - noile baze cuprind doar cateva sute de militari, si nu zeci de mii, asa cum s-a intamplat pana in '89 -, din punct de vedere politic si strategico-militar Romania ar fi avut un sprijin util din partea Americii. Mai ales cand in Est ai un vecin precum Ucraina... Vizita lui Donald Rumsfeld in Romania, dincolo de aspectul bilateral, are legatura directa cu NATO. Secretarul american al Apararii se intalneste doua zile, la Poiana Brasov, cu omologii sai din celelalte 25 de state membre NATO. Rumsfeld nu vine sa dea ceva aliatilor, ci, dimpotriva, sa ia. El intentioneaza sa solicite sprijin uman si material pentru teatrele de lupta din Afganistan si Irak. Mai ales ca interventia Occidentului in Afganistan se desfasoara chiar sub umbrela NATO. SUA vor sa-si retraga un numar de militari din aceste zone si doresc ca ei sa fie inlocuiti cu forte proaspete provenind din alte tari aliate. Formal, solicitarea Washingtonului are o motivatie solida: America sustine astazi greul luptei antiteroriste. Cum este vorba de un razboi al intregii lumi civilizate impotriva intunericului, Washingtonul considera ca eforturile si sacrificiile trebuie impartite mai echitabil. Problema este ca multe tari europene importante nu sunt de acord cu actuala abordare americana a luptei impotriva terorismului. Ca urmare, europenii care participa la razboi considera ca fac destul - sau chiar prea mult -, iar cei care nu participa nici nu se gandesc s-o faca. Romania, tara aflata in plin proces de tranzitie, are deja o prezenta militara importanta - 600 de soldati in Afganistan si 700 in Irak. Nu se stie ce va hotari Bucurestiul in continuare, fiindca Guvernul are opinii divergente. Astfel, ministrul de Externe, Mircea Geoana, ce nu poate fi banuit de antiamericanism, a afirmat raspicat si realist ca "ar fi dincolo de puterile Romaniei sa-si suplimenteze prezenta pe fronturile externe". Geoana s-a gandit probabil ca prezenta militara romaneasca costa deja amaratul de contribuabil roman zeci si zeci de milioane de dolari anual, iar orice suplimentare inseamna costuri si mai mari. Or, Romania mai are multe de facut acasa. Eventual sa construiasca autostrada Transilvania cu firma Bechtel... Ministrul roman al Apararii crede altceva: Ioan Mircea Pascu a afirmat ca "e posibil ca Romania sa trimita mai multi militari in Irak in preajma alegerilor din aceasta tara programate pentru anul viitor". In focul campaniei electorale, oficialii guvernului de la Bucuresti nu se mai pun de acord nici asupra unor elemente de maxima sensibilitate, asa cum sunt razboiul si trimiterea de trupe peste hotare! Vizita lui Rumsfeld in Romania lasa, din nou, un gust amar in relatiile romano-americane. Atat de asteptati de generatii de romani dupa al doilea razboi mondial, in anii negri ai comunismului, americanii au sosit in Romania, dar nu cu gandul sa ramana. In '90, la Madrid, in ciuda sprijinului Europei, SUA s-au opus intrarii Romaniei in NATO. Pentru Romania, aceasta invitatie, atunci, ar fi valorat enorm si ar fi schimbat mult in bine tara noastra. Cand invitatia a sosit, cinci ani mai tarziu, Romania nu mai este deja un beneficiar al relatiei cu NATO asa cum au fost Polonia, Cehia si Ungaria, ci un prestator in oameni si bani. Acelasi lucru ar putea fi valabil si cu bazele americane in Romania. Peste sase ani, tara noastra, unde cresterea economica este, in sfarsit, reala, va fi membru al Uniunii Europene. Se prea poate ca portul si aeroportul Constanta sa ajunga atat de ocupate cu traficul civil, cu afacerile si comertul, incat sa nu mai poata gazdui fizic o baza americana. Sau se poate intampla ca ea mai mult sa incurce decat sa aduca beneficii Romaniei. Din nou se dovedeste ca, ocupati cu razboiul antiterorist, americanii nu au timp pentru tinerele democratii est-europene. Noul guvern ce se va instala la Bucuresti, din decembrie, trebuie sa aiba in vedere ca si de acum incolo principalul efort in sustinerea dezvoltarii economice a Romaniei va fi tot in seama Europei. Oricum, lunea viitoare, soseste la Bucuresti premierul francez Jean-Pierre Raffarin...