Aleşii au votat pe neve Tratatul de la Lisabona

Pe 5 februarie 2008, după cuvântarea preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, parlamentarii celor două Camere reunite au ratificat cu o abţinere şi un vot contra Tratatul de la Lisabona pe care

Pe 5 februarie 2008, după cuvântarea preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, parlamentarii celor două Camere reunite au ratificat cu o abţinere şi un vot contra Tratatul de la Lisabona pe care mulţi dintre ei nici nu îl citiseră.

Un stol de şoferi stau la "bârfe literare" pe scările de la Senat. Sunt şoferii senatorilor, "aristocraţia" conducătorilor auto din România. Şofează pentru oameni cu şase-şapte zerouri în carnetele de cec, cu drept de girofar şi cu audienţă pe la televiziuni. Le lipsesc acestor şoferi, ce-i drept, mănuşile albe şi şepcile cu fir de aur, dar nu le lipseşte logoreea. Stau într-un cerc mare, de 8-10 persoane şi gesticulează, râd sporadic, spun bancuri. Este clar că nu discută despre Tratatul de la Lisabona, un document care, zice-se, le va oferi pe viitor, o sacoşă de 1 leu plină cu drepturi.

Trei cucoane coboară dintr-o limuzină de lux şi se opresc în apropiere, strâmbând din nas. Sunt elegante, se vede de la o poştă funcţionarul "rafinat" din ele. Cele trei doamne au acum, doar o discuţie demnă despre "problema nr. 1 a Senatului": "Auzi, dragă, da' or fi reparat canalizarea aia? Că-i problemă veche aici!", zice una. Celelalte ridică mult din umeri: nu cunosc. Româneşte vorbind, reparaţia asta poate să mai aştepte, aşa cum multe alte lucruri utile încă mai aşteaptă în ţara Mioriţei.

Într-un târziu, apare maşina neagră, cu girofar albastru, a preşedintelui Senatului, Nicolae Văcăroiu. Văcăroiu urcă sprinten, încadrat de doi badigarzi. Îl întrebăm dacă ştie Tratatul de la Lisabona şi cum comentează faptul că un parlamentar român a votat împotrivă. Preşedintele Senatului este grăbit, nu se opreşte din drum, dar înţelegem din direcţia lui că Tratatul este bun şi că fiecare votează cum îl taie capul.

Triumfalist, aleşii au adoptat un Tratat care intră în vigoare de la 1 ianuarie 2009 şi care este cvasinecunoscut de ei şi de România. Mădălin Voicu, de exemplu, ne-a spus că Tratatul l-a "dezbătut în mare parte, în parlament", dar că "nu am reţinut, să spunem, amănunte care, să zicem, ne-ar onora, în condiţiile în care România a semnat cu ochii închişi (Tratatul-n.n.)...".

Ion Solcanu ne-a replicat sec "Nu l-am citit!", Popa Aron Ioan a spus că l-a citit "în mare parte", în timp ce Ştefan Pete a spus că ar fi "foarte mult de citit" şi că a lecturat actul european "doar parţial". Exemplele pot continua. "Un legislativ are menirea să ţină Iadul la distanţă, şi nu să aducă Raiul", spunea un filosof. Poate că funcţionarea Tratatului de la Lisabona, chiar fără a fi cunoscut de aleşii neamului, va repara şi canalizarea Senatului României şi va îndepărta Iadul.

Ce prevede tratatul

Pe 13 decembrie 2007, presaţi evident de blocajul creat în 2005, când cetăţenii francezi şi olandezi au respins prin vot Constituţia Europeană, şefii de stat si de guvern din ţările membre UE au semnat la Lisabona un Tratat care ar trebui să reformeze funcţionarea uriaşului proiect numit Uniunea Europeană. Iată principalele prevederi:

recunoaşte explicit dreptul oricărui membru de a se retrage din Uniune
va oferi o protecţie sporită cetăţeanului european
un milion de cetăţeni comunitari din state diferite vor putea să facă propuneri politice direct Comisiei Europene
Uniunea va avea personalitate juridică unică, sporindu-i puterea de negociere
extinderea votului cu majoritate calificată, pe principiul dublei majorităţi: cu 55% din statele membre, preprezentând cel puţin 65% din populaţia Uniunii