Alertă în psihologie. Lipsa timpului personal, un nou factor de risc pentru demență. Avertismentul experților

Lipsa de timp pentru sine nu mai este doar un disconfort modern, ci un factor de risc real pentru sănătatea creierului. Cercetările recente arată că presiunea continuă de a performa, fără perioade de refacere, favorizează declinul cognitiv și chiar demența. Psihologul Anca Elena Boalcă explică pentru „Adevărul” cum starea de „alertă permanentă” epuizează mecanismele psihice de protecție și transformă viața într-o cursă fără repaus interior.

Sursă foto: Shutterstock

„Psihologic, «nu am timp» este starea în care suntem ocupați, dar niciodată împliniți. Programul nostru este plin, dar resursele interioare sunt deja epuizate. Din perspectivă psihodinamică, această stare cronică de alertă îl pune pe Ego într-un conflict imposibil de gestionat pe termen lung”, declară Anca Elena Boalcă.

În opinia sa, ego-ul (conștientul) este mediatorul dintre cerințele externe (realitate, presiuni de la serviciu, familie, societate), cerințele interne (nevoia de odihnă, relaxare, autocunoaștere, dezvoltare), și presiunile morale  (să fac performanță, să fiu responsabil, să fiu un «bun» părinte, angajat, partener).

Când acest mediator este suprasolicitat, „intră în criză”. Mecanismele de apărare psihică, care în mod normal ne protejează, „devin suprasolicitate și contraproductive”, conform spuselor sale.

Când mecanismele de apărare se transformă în capcane

Psihologul detaliază, de altfel, cum, în lipsa echilibrului, reacțiile inconștiente devin maladaptative: „Pentru a supraviețui listei de sarcini, începem să reprimăm semnalele corpului: oboseala, foamea, nevoia de odihnă.” Este faza negării.

Urmează raționalizarea: „Ne justificăm stilul de viață nesănătos: «Trebuie să muncesc așa pentru copii», «Toată lumea trăiește așa.»” Iar în stres extrem, apare regresia – „adulții pot regresa la comportamente infantile”.

Efectele pe termen lung: de la burnout la risc de demență

„Studiile arată că creierul are nevoie de timp de relaxare activă pentru a se regenera și consolida. Lipsa cronică de timp pentru sine afectează direct ariile semnificative de viață: relația cu corpul, relația cu munca, relația cu ceilalți și relația cu viitorul”, adaugă psihologul.

Neglijarea somnului, alimentației și relaxării nu se oprește la nivelul confortului zilnic: „calitatea vieții este afectată, dar și sistemul psihic și corpul.”

„Când aceste activități esențiale sunt sacrificate în mod cronic, creierul își pierde treptat abilitățile cognitive. Calea către burnout, depresie și, în final, creșterea riscului de demență devine din ce în ce mai clară”, avertizează specialista.

Timpul personal: o investiție preventivă în sănătatea creierului

„A crea timp pentru somn, pentru relaxare, pentru o plimbare, pentru o masă liniștită sau pentru o conversație profundă nu este un lux, este o necesitate. Este o formă esențială de întreținere preventivă a creierului și de prevenire a bolilor degenerative”, mai spune Anca Elena Boalcă.

În opinia sa, într-o lume a accelerării, să ne recâștigăm timpul pentru sine poate fi cea mai importantă investiție pe care o putem face pentru sănătatea mintală, pentru sănătatea fizică și pentru calitatea vieții.

Cercetătorii confirmă: lipsa de timp este un nou factor de risc pentru demență

Un studiu publicat în The Lancet Healthy Longevity (octombrie 2025) identifică lipsa de timp pentru sine, denumită „time poverty”, ca un nou factor de risc major pentru dezvoltarea demenței.

Cercetătorii de la University of New South Wales, coordonați de Simone Reppermund și Perminder Sachdev, arată că disponibilitatea redusă de timp personal influențează apariția bolii aproape la fel de mult ca alimentația și exercițiile fizice.

„Cel puțin zece ore pe zi sunt necesare doar pentru activități esențiale pentru sănătatea creierului: somn, mese, mișcare și interacțiuni sociale”, explică dr. Simone Reppermund. „Pentru mulți, mai ales pentru cei din medii dezavantajate sau aflați în roluri de îngrijire, acest lucru pur și simplu nu este realizabil.”

Studiul arată că reducerea factorilor de risc identificați de Lancet Commission, printre care hipertensiunea, diabetul, lipsa activității fizice și izolarea socială, poate scădea riscul de demență cu până la 45%. Un element comun care leagă toți acești factori, spun cercetătorii, este timpul: pentru a găti sănătos, pentru a face mișcare, pentru a menține relațiile sociale, oamenii au nevoie efectiv de ore libere.

„A cere oamenilor să mănânce sănătos sau să facă sport nu este suficient dacă nu au timpul necesar pentru aceste activități”, avertizează autorii.

Ei propun o nouă direcție de politică publică: „justiția temporală”: o strategie prin care timpul devine resursă de sănătate, la fel de importantă ca venitul. Printre soluțiile recomandate se numără transportul public mai eficient, programele flexibile de lucru, dreptul la deconectare și accesul extins la servicii de îngrijire.

„Așa cum guvernele acționează asupra inegalității veniturilor, trebuie să acționăm și asupra inegalității temporale”, adaugă prof. Perminder Sachdev.

„A crea timp pentru somn, pentru relaxare, pentru o plimbare, pentru o masă liniștită sau pentru o conversație profundă nu este un lux, este o necesitate. Este o formă esențială de întreținere preventivă a creierului și de prevenire a bolilor degenerative.”

Într-o lume a accelerării, conchide Anca Elena Boalcă, „să ne recâștigăm timpul pentru sine poate fi cea mai importantă investiție pe care o putem face pentru sănătatea mintală, pentru sănătatea fizică și pentru calitatea vieții.”