„Aduceți-vă aminte de bunici. De forța lor de a face dintr-un borș de urzici ori o tocăniță de cartofi prânzul la care și Dumnezeu S-ar așeza să mănânce în tihnă”

La începutul postului Sfintelor Paşti, părintele Constantin Necula ne vorbeşte despre sensul postirii şi pregătirea pentru bucuria Învierii. Ne întâlnim „Zi de zi cu părintele Constantin Necula”, de la ora 17.55, la TVR 1.

Televiziunea Română propunea, în septembrie 2020, un moment de meditaţie zilnică, un gând asupra zilei ce a trecut şi a celei care urmează să vină, un cuvânt duhovnicesc adus de unul dintre cei mai iubiţi preoţi ai momentului. De atunci – sunt aproape 900 de zile – ne întâlnim „Zi de zi, cu părintele Constantin Necula”, pentru scurte momente de terapie împotriva răutăţii, a dezbinării şi lipsei de empatie, difuzate la TVR 1, de la ora 17.55.

Pentru creştinii ortodocşi, începe o perioadă de curăţire, de lăsare la o parte a preocupărilor lumeşti şi de apropiere de Dumnezeu. O perioadă de pregătire pentru bucuria Învierii. Fiecare, după puterile lui.

Ce ar trebui să-şi propună, la debutul postului Paştilor, un „începător”, cineva care nu a ţinut niciodată post, dar îşi doreşte să urmeze această cale? Ne spune chiar părintele Necula: „Să se asigure că postește, nu ține dietă. Să-și propună ca la sfârșitul celor 40 de zile, trecând prin postire, pocăință și iertare, se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos. Pentru aceasta învață să caute un preot-duhovnic și să se spovedească, participă la slujbele Bisericii, se ține departe de tulburarea lumii imediate și își îmbunătățește calitatea de iertător al fratelui. Poate că nu știm posti, dar știm că bârfa și delațiunea, otrăvirea vieții celuilalt cu toxica noastră curiozitate la rău, grava incultură a cunoașterii lui Dumnezeu sunt frâne în fericirea noastră ca oameni. A evita să faci răul, a nu minți profesiunea și vocația pe care le întrunești în viața ta socială, a nu călca în picioare pe cel căzut sunt oarecum înscrise în adâncul nostru de oameni. Important e să fii sincer, să accepți că ai greșit când ai făcut-o și să nu te lingușești pe lângă Dumnezeu. Nu, nu se vrea idolatrizat și nici omagiat de Iude”, punctează preotul.

Despre ce înseamnă să ţii post – din punct de vedere alimentar, dar, mai ales, spiritual – şi ce alte comportamente implică acesta, ne explică tot părintele Necula, pe înţelesul tuturor: „Postul alimentar e simplu de identificat. În primul rând, se renunță la orice produs cu un conținut animal și mai apoi se renunță la cantitățile obișnuite, se reduce conținutul de «platou». Personal, cred că și umplerea stomacului cu toate adjuvantele de post din tot soiul de culturi adiacente sărăciei noastre ține de postul de fițe, extrem de periculos. Comportamentul pedagogic cel mai important? Aduceți-vă aminte de bunici. De forța lor de a face dintr-un borș de urzici ori o tocăniță de cartofi prânzul la care și Dumnezeu S-ar așeza să mănânce în tihnă. Mesei de post aceasta trebuie să-i fie măsura: tihna sufletească în care așază sufletul. Cred, personal, că fiecăruia i-a dăruit Dumnezeu un mod de a se împlini prin postire. Sporim rugăciunea, descoperim o carte duhovnicească bună, stăm deoparte când ceilalți se agită să câștige neliniște. Și, mai ales, te ții prieten cu Hristos, Îl cauți, citești despre El, cânți din toată inima cântare de preamărire – oricât de afoni am fi, se poate cânta lui Dumnezeu – și te bucuri de darurile reale ale vieții. Spiritual, revin, efortul este acela de a căuta și afla un Duhovnic care să te ajute să afli Iertarea lui Dumnezeu.”

Prieten al tinerilor, căutat de aceştia şi unul dintre preoţii ale căror cuvinte sunt ascultate de generaţia tânără, părintele Constantin Necula le înţelege căutările şi preocupările. Şi printre ei, unii sunt interesaţi să respecte această perioadă, alţii nu. „Ei postesc, din nefericire, de singurul nutriment care i-ar crește frumos: încrederea într-o societate cu valori autentice. Hrăniți cu aguridă, buzele lor au uitat zâmbetul curat. Cei care postesc o fac discret, fără emfază, pentru că, odată cu subțierea preocupărilor alimentare, se destăinuie sufletului un orizont de Lumină care, deseori, transpare pe fețele lor. Am văzut copii postind de părinți, când aceștia au plecat departe, în țări văzute ori, mai grav, acolo de unde nu mai revin decât la A Doua Venire. De la ei am învățat că a posti nu vorbește despre o absență – lipsa mâncării, de exemplu – ci despre o prezență: Hristos care postește cu ei”, dezvăluie preotul. Despre preocupările lor, părintele afirmă cu bucurie şi optimism că „sunt legate de cultura și mediul lor, nu pot fi uniformizate și nici reduse la interogațiile ieftine în care-i surprindem noi câteodată. Mie îmi bucură sufletul mereu, pentru că-i aflu porniți să facă, să împlinească, să se distingă. E impresionant câtă forță emană curajul lor de a ține drept sufletul în bătaia tuturor vânturilor anti-valoare. Le spun mereu că a posti este a te antrena pentru un meci de Champions League în care Cupa este Hristos. Ei râd, apoi devin serioși. Creștinismul este despre efortul de a rămâne cu Hristos, ai lui Hristos.”

Ce urmează la „Zi de zi cu părintele Constantin Necula” în perioada următoare? Ce vom vedea la TVR 1 la început de post? Cu simplitate şi cu liniştea pe care ţi-o dă încrederea în Dumnezeu, părintele ne mărturiseşte: „Știu și eu? Aceeași încercare de a le spune oamenilor să-și liniștească un pic alergarea și să respire. Suntem prea grăbiți și asta ne face răi și nervoși. Ideea de a citi cu telespectatorii Psaltirea, de exemplu, a venit din dorința de a le spune că nu-i cuvânt așezat în Scriptură care să ne întărâte unii împotriva altora ori să ne îngăduie rănirea prin indolență și iritabilitatea frustrărilor. Sper să ne îngăduie Dumnezeu și oamenii să ne spunem unii altora: «Curaj, Dumnezeu este cu noi, e viața noastră!. Și să ne încurajăm spunându-ne că mâine este o nouă zi.”