Acoperişuri pentru case din cutii de iaurt

Un om de afaceri german ne predă lecţia reciclării deşeurilor şi ne învaţă să ne acoperim casele mai eficient. Ulrich Brunhuber se ocupă cu reciclarea deşeurilor de peste 25 de ani.

Un om de afaceri german ne predă lecţia reciclării deşeurilor şi ne învaţă să ne acoperim casele mai eficient.

Ulrich Brunhuber se ocupă cu reciclarea deşeurilor de peste 25 de ani. Printre cele mai inedite produse ale firmei sale sunt ţiglele pentru acoperişuri făcute din reciclarea cutiilor de iaurt. Aceste ţigle sunt dotate cu panouri fotovoltaice, rezultatul final fiind un acoperiş ecologic 100%. Omul de afaceri german este interesat de piaţa din România şi se luptă cu prejudecăţile autohtone.

Adevărul: - Cum aţi ajuns să produceţi aceste acoperişuri?

Ulrich Brunhuber: - De la începutul anilor '80, în Germania, s-au reciclat un număr din ce în ce mai mare de deşeuri, de la cele industriale la cele menajere. Din cele de plastic producem mai întâi granule şi pulberi, care apoi sunt înglobate în diverse tipuri de materiale de construcţii. Unele ajung chiar în industria de automobile. Pe de altă parte, facem şi produse realizate exclusiv din anumite deşeuri, cum ar fi cele din deşeurile de plastic, sticle şi folii.

Interesul nostru este să obţinem produse care nu numai că înlocuiesc alte materiale şi materii prime, ci sunt chiar mai bune decât acestea. Acest lucru este uşor de observat în cazul ţiglelor din material plastic reciclat, indiferent dacă au sau nu celule fotovoltaice integrate, pentru că ele depăşesc din multe puncte de vedere acoperişurile clasice, din ţigle ceramice.

În cazul ţiglelor care au şi celule fotovoltatice integrate, avantajul este că acoperişul produce el însuşi energie, fiind - prin urmare - de două ori ecologic. La mijlocul anilor '90 am primit pentru acest proiect, împreună cu regiunea în care ne desfăşuram activitatea, premiul german pentru mediu ca recunoaştere a activităţii inovative în munca de sortare şi refolosire a gunoiului.

Premiul ne-a fost înmânat de ministrul mediului personal, care atunci era chiar actualul cancelar al Germaniei, dna Angela Merkel. Între timp am implementat aceste acoperişuri în toate regiunile Germaniei, cererea fiind atât de mare încât acum reciclăm ambalaje nu numai în Germania, ci şi în Austria şi India.

- Un astfel de acoperiş asigură necesarul de curent electric al unei case?

- E posibil, dar depinde de mai mulţi factori - numărul de zile însorite pe an, suprafaţa acoperişului, înclinarea lui şi, nu în ultimul rând, consumul familiei respective. În general, o alimentare non-stop cu energie electrică obţinută pe această cale este puţin probabilă, însă energia obţinută este importantă şi se poate asocia cu energia obţinută din diverse alte surse. Nu trebuie pierdut din vedere că prin acest sistem de fotovoltaic nu numai că se produce energie, ci în acelaşi timp sunt înlocuiţi carburanţii fosili, care prin ardere eliberează CO2, şi în acest fel este protejat mediul.

- Cât de popular este acest tip de acoperiş în Germania?
- În Germania am intrat pe această piaţă în urmă cu 2 ani şi a devenit destul de popular.

- Se spune că deşeul unuia poate fi materie primă pentru alţii. În afară de aceste acoperişuri, ce alte lucruri inedite se mai obţin prin reciclarea deşeurilor?
- Paleta de produse obţinute din materiale reciclate este foarte largă, începând de la stâlpi, scânduri, suporturi din plastic cu diverse întrebuinţări.

Chiar şi în locurile de joacă pentru copii se pot instala tobogane sau leagăne, se fac garduri ce se folosesc în delimitarea grădinilor şi a locurilor de parcare. Aceste produse au o durată lungă de viaţă, care depăşeşte cu mult pe cea a materialelor clasice. În plus, rezistă bine la distrugere şi îngheţ, datorită suprafeţei impermeabile. Un alt avantaj, conştientizat atât de constructorii profesionişti, cât şi de constructorii amatori, este uşurinţa cu care aceste produse pot fi asamblate şi tăiate.

-Statul german sprijină astfel de proiecte?

- Un pas important a fost schimbarea Legii energiei. În cadrul acesteia sunt definite şi garantate pentru perioade îndelungate preţurile pentru energia obţinută din sursele suplimentare şi modul în care ea se distribuie în reţelele electrice existente.

Această lege garantează siguranţa planificării investiţiilor în producerea de energie din surse alternative şi oferă investitorilor de clasă mijlocie din acest domeniu tânăr şansa de a concura alături de marii jucători de pe piaţă. Un alt pas către schimbarea în domeniul energetic este hotărârea cu care statul german caută rezolvarea unor probleme de interes major în domeniul energiei şi protecţiei mediului.

- Ce lipseşte în România pentru ca prelucrarea deşeurilor să fie eficientă?
- În multe regiuni, problemele care apar sunt aceleaşi şi ţin de mentalitate. Acesta e şi cazul României. Deşeurile - fie că provin din industrie sau sunt deşeuri menajere - sunt privite ca un rău inevitabil, care nu trebuie văzut/mirosit/ştiut. De aceea, se consideră că cea mai bună soluţie ar fi să se sape o groapă şi să se scape de gunoi.

Dar prin acest procedeu problema nu este rezolvată, şi asta se vede de cele mai multe ori abia după câteva generaţii. De aceea este necesar ca deşeurile să fie privite altfel. Trebuie să analizam mai atent problema deşeurilor şi să le privim ca materii prime şi materiale valoroase, pentru că utilizarea lor ne ajută să economisim resurse. Baza de pornire este separarea deşeurilor - încă de la început, în sticlă, metal, hârtie, plastic şi gunoi menajer, să se impună un sistem de sortare şi revalorificare a deşeurilor.

- Ce zone din România vă atrag ca investitor?

- Oraşele sunt mai uşor de organizat, căci acolo există multe surse concentrate de gunoi. De aceea, pentru mine zonele urbane sunt foarte interesante, dar şi pentru alţi jucători deja existenţi pe piaţa românească. Noi însă suntem interesaţi şi în gruparea mai multor oraşe şi sate, într-o zonă de colectare. În acest scop este necesar ca administraţia respectivelor oraşe/zone/regiuni să fie deschisă către schimbări şi să aibă voinţă şi mijloacele de a face aceste schimbări.

Pentru a avea succes în domneniul colectării şi separării deşeurilor este necesar ca regiunea în care se face acest lucru să aibă o anumită mărime şi un anumit număr de locuitori - de exemplu măcar 200.000 locuitori. De pildă, într-o zonă radială de 50-70 km se poate construi eficient o structură centralizată de colectare a deşeurilor.

Deşeurile - fie că provin din industrie sau sunt deşeuri menajere - sunt privite ca un rău inevitabil, care nu trebuie văzut/mirosit/ştiut.
De aceea, se consideră că cea mai
bună soluţie ar fi să se sape o groapă
şi să se scape de gunoi.
Ulrich Brunhuber