"A fost o greseala ca am negat Holocaustul din Romania"

Presedintele PRM, care i-a ridicat statui maresalului Antonescu, mai adauga in scrisoarea de penitenta: "Guvernul roman condus de Antonescu a fost responsabil de uciderea a aproximativ 400.000 de evrei"

Sambata, Nati Meir, consilierul personal al lui C.V. Tudor, dezvaluia, intr-un cotidian central, continutul scrisorii pe care seful sau i-a trimis-o, pe 1 februarie a.c., israelianului Eyal Arad, ale carui servicii de consultanta electorala spera sa le obtina. Este o epistola de pocainta, socanta chiar si din perspectiva mult trambitatei "schimbari la fata" a liderului PRM. C.V. Tudor le cere iertare evreilor, declara ca renunta la toate tezele pe care le-a sustinut cu fervoare ani de zile si care i-au adus faima de antisemit - negarea implicarii regimului Antonescu in Holocaust - si isi pune cenusa-n cap in fata tuturor acelora pe care i-a jignit in decursul carierei sale politico-publicistice. "Este primul lider care recunoaste ca a fost Holocaust in Romania. Nu tin minte ca vreun lider roman, incluzandu-l aici si pe Ceausescu, sa fi recunoscut Holocaustul ca fenomen si in Romania", spunea Nati Meir, entuziasmat de scrisoarea, pe care, se pare, C.V. Tudor o va prezenta si in plenul Senatului. Continutul epistolei este insa contrazis de fragmente aparute in revista "Romania Mare" nu acum zece ani, sau acum un an, ci dupa "schimbarea la fata", cu maximum 30 de zile inainte ca presedintele PRM sa astearna pe hartie randurile adresate lui Eyal Arad, evreimii si tuturor celor jigniti de "pamfletele" sale. "A fost o greseala ca am negat Holocaustul din Romania, care a avut loc in 1941 si 1944 sub regimul lui Antonescu. Admit faptul ca Guvernul roman condus de Antonescu a fost responsabil de uciderea a aproximativ 400.000 de evrei", scrie C.V. Tudor pe 1 februarie 2004. In numarul din 2 ianuarie al "Romaniei Mari", la rubrica "Saptamana pe scurt", in care seful de partid isi exerseaza, sub pseudonim, talentul de pamfletar, aparea un raspuns adresat lui Marco Maximilian Katz, directorul Centrului pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului. Acesta-i cerea sa exprime tocmai pocainta de care C.V. Tudor face parada dupa numai cateva saptamani. "Daca presedintele PRM s-ar pune la mintea acestui agitator de 2 lei si ar zice ca Katz (pardon de expresie), adica ar afirma ca evreii romani au fost supusi Holocaustului sub administrarea autoritatilor romane, nu numai ca ar propaga un mare neadevar, dar l-ar lua lumea la pietre. (...) Presedintele PRM nu poate declara ce-i impune anonimul Katz, cum ca Maresalul Antonescu ar fi exterminat sute de evrei romani, fiindca asa ceva iarasi este o minciuna, conducatorul de atunci al Statului salvandu-i, de fapt, pe evrei, asa dupa cum atesta numeroase documente si marturii ale vremii (...)". "Admit ca am spus in trecut cuvinte groaznice si am facut aprecieri jignitoare la adresa unor personalitati evreiesti. Aici si acum imi prezint scuzele in memoria defunctului Rabbi Moses Rosen si d-lui Elie Wiesel", spune liderul PRM in epistola de penitenta. "Referitor la Elie Wiesel, senatorul Vadim va prezenta scuze lui Elie Wiesel atunci cand si acesta va prezenta scuze Poporului Roman pentru blasfemia lui inimaginabila: "Romania a ucis, a ucis, a ucis!". N-a ucis, omule, pe nimeni, Romania, e clar?" ("Romania Mare", nr. 703, 2 ianuarie 2004). Ultimele numere ale revistei lui C.V. Tudor contin si alte materiale care neaga participarea Romaniei la tragedia evreilor din timpul celui de al doilea razboi mondial, pentru publicarea carora este responsabil redactorul-sef. Astfel, sub titlul "Mesaj din Germania - Jacob Popper si asa-zisul pogrom din Romania anilor '40", este publicat, in serial, un text menit sa disculpe regimul Antonescu de crimele impotriva evreilor, aruncandu-se responsabilitatea exclusiv in sarcina germanilor si chiar a evreilor insisi. Totodata, pana in 23 ianuarie, Ion Coja, personaj politic cu vederi nationaliste de dreapta declarate si asumate, a publicat in "Romania Mare" un serial intitulat "De ce n-au luat romanii Premiul Nobel pentru Pace in 1994?", in care polemizeaza cu amintitul Marco Katz si reproduce marturia unui nonagenar, despre masacrarea evreilor de catre legionari, in ianuarie 1941, la Abatorul din Bucuresti, reiesind ca trupurile sfartecate si agatate in carlige nu erau ale evreilor, ci ale Camasilor Verzi, macelarite, chipurile, de israeliti. ("Romania Mare", nr. 706, 23 ianuarie 2004). "Dumnezeu mi-a dat o inima noua", sustine C.V. Tudor in scrisoare, promitand ca va lasa la o parte violentele de limbaj si ca va institui un model de coabitare etnica si rasiala. Rubrica sa de "pamflet" abunda insa, in continuare, de referiri peiorative la etnia romilor si de grosolanii la adresa defectelor fizice sau a tragediilor personale ale celor care sunt in dezacord cu el. Din jena, nu mai reproducem laturile care au fost aruncate in capul unor gazetari, istorici si politicieni, din chiar primul numar pe 2004 al "Romaniei Mari".