„Solarul distruge elasticitatea pielii şi provoacă îmbătrânirea precoce“. Ce alţi factori ne fac să părem mai bătrâni decât suntem

Medicul român dr. Edouard Coeugniet  a explicat pentru „Adevărul“ ce l-a determinat să revină în ţara natală şi să-şi practice meseria aici în condiţiile în care ultimul sondaj în materie arată că 80% din medicii români nu ar spune nu emigrării profesionale.

Dr. Edouard Coeugniet, chirurg plastician, s-a născut în România din mamă româncă şi tată francez, iar despre educaţia pe care a primit-o afirmă că îl leagă profund de această ţară. La 10 ani a plecat cu familia în Germania, însă a continuat să-şi facă vacanţele în ţara natală. El a explicat pentru „Adevărul“ motivele care l-au determinat să revină şi să profeseze în România după ce a colindat lumea şi a dat detalii despre ce standarde de frumuseţe au europencele, comparativ cu asiaticele sau africancele.

„Familia mea a emigrat în România în jurul anului 1890, din Franţa de Nord. Mama mea a fost româncă, iar tatăl meu a fost un doctor apreciat şi cercetător de renume cu multe publicaţii în imunologie“, afirmă dr. Edouard Coeugniet.

 „În anii ‘70, tatăl meu a obţinut o bursă pentru a pleca în străinătate pentru colaborări ştiinţifice, fiind un lucru excepţional pentru acea perioadă. Aşadar, când aveam 10 ani am plecat cu familia în Germania, însă ne-am petrecut fiecare vacanţă în România. Acum vin în ţară de 3-4 ori în fiecare an, împreună cu familia şi copiii mei. Asta fără a număra deplasările în interes profesional, deoarece momentan vin în ţară câte o săptămână pe lună pentru consultaţii şi operaţii la Clinica Zetta din Bucureşti“.

„De ce m-am întors în România? Eu am profesat şi profesez în mai multe ţări din lume, precum Germania, Franţa, Australia şi Canada şi am fost implicat în nenumărate activităţi de cercetare desfăşurate în Europa. Însă, emoţional, mă leagă ceva foarte puternic de România şi cred că aceasta este ocazia mea de a contribui cu ceea ce ştiu să fac cel mai bine şi cu experienţa mea medicală. Cred cu tărie că fiecare poate contribui dacă profesează la cele mai înalte standarde, cu responsabilitate. Astfel, pe măsură ce vom fi din ce în ce mai mulţi, vom face diferenţa şi vom construi încet încet ţara în care ne dorim să trăim“.

Ce înseamnă pentru o femeie astăzi pragul de 30 de ani? Pe vremea lui Balzac o astfel de femeie era considerată bătrână. Pe de o parte, femeii moderne i se spune că vârsta de 40 de ani este noul 20, iar pe de alta ginecologul o anunţă că e cazul să ia o decizie grabnică dacă vrea sau nu copii pentru că biologia nu o mai aşteaptă. Până unde se poate reseta ceasul biologic al unei femei din punctul dvs de vedere?

„Percepţia asupra vârstei şi femeii s-a schimbat, din fericire; astăzi apreciem femeia nu doar pentru frumuseţea sa, iar trecerea timpului şi inaintarea în vârstă sunt apreciate pentru avantajele sale. Femeia are farmecul său la orice vârstă. Ca medic chirurg plastician nu pot reseta ceasul biologic al unei femei, cu siguranţă, dar pot să remodelez acele trăsături sau modificări mai puţin estetice care apar odată cu trecerea timpului, care pot să o deranjeze si să scot în evidenta atuurile sale. Acelaşi lucru îl fac şi în cazul unui pacient bărbat, desigur.  Revenind la întrebarea dumneavoastră, aş vrea să evidenţiez că există mai mulţi factori care ne afectează estetic după vârsta de 30 de ani: ereditatea, factorii de mediu (precum poluarea, fumatul, soarele), maternitatea şi stilul de viaţă“.

„De aceea, femei diferite, de aceeaşi vârstă, sunt „marcate“ diferit de trecerea anilor. Pe de o parte, există femei care au o moştenire genetică estetică foarte bună şi care, păstrând un echilibru zi de zi în ceea ce priveşte expunerea la factori de mediu şi stilul de viaţă sunt puţin afectate de vârstă. Pe de altă parte, există femei mai tinere chiar şi de 30 de ani care sunt influenţate de alegerile pe care le fac. Suntem în perioada de pregătire a expunerii la soare şi sunt multe tinere care merg la solar. Este o greşală, deoarece solarul distruge elasticitatea pielii şi provoacă îmbătrânirea precoce; în schimb, recomand expunerea treptată la soare, cu protecţia unui produs dermato-cosmetic potrivit şi apoi periodic, evitând excesul. Secretul la orice vârstă este să păstrăm un echilibru în tot ceea ce facem – de la expunerea la soare, frig, căldură, până la perioadele de odihnă, efortul fizic zilnic şi alegerea unei alimentaţii echilibrate. Eu, la clinică, evaluez schimbările estetice nedorite şi intervin pentru a le corecta, însă menţinerea aspectului estetic depinde de fiecare persoană şi de alegerile sale de zi cu zi. Eu pot să corectez defectele care apar după 30 de ani prin procedee estetice non-invazive (precum injectările cu botox şi acid hialuronic) care menţin aspectul odihnit, elimină ridurile şi întârzie îmbătrânirea. De aceea, când am o pacientă sau un pacient, evaluez nevoile estetice atât din perspectiva dorintelor exprimate de către persoana respectivă, dar mai ales a convingerilor personale că rolul meu ca medic este să păstrez armonia estetică sau să contribui la realizarea acesteia“.

Care sunt cele mai frecvente operaţii estetice după o anumită vârstă, să spunem 30 de ani?

„Există intervenţii chirurgicale estetice pe care le facem indiferent de vârsta de 30 de ani pentru a corecta aspecte inestetice şi mă refer la mărirea buzelor cu acid hialuronic, remodelarea nasului (rinoplastia) sau remodelarea nasului împreună cu eliminarea unei deviaţii de sept şi mărirea sânilor cu implant mamar (silicoane). De cele mai multe ori, aceste intervenţii corectează un defect sau/şi te aduc mai aproape de idealul tău de frumuseţe“.

„Un caz aparte îl constituie mămicile, care trec prin nişte modificări care nu ţin neapărat de vârsta, ci de modificările pe care corpul le suferă în timpul sarcinii şi după naştere. Aici mă refer de exemplu la ptozarea (lăsarea) sânilor care se rezolva prin intervenţia de lifting al sânilor (supranumită şi mastopexie). Există soluţii adaptate pentru fiecare pacientă în parte, în funcţie de efectele pe care le are asupra trupului şi rezultatele dorite. Un lifting al sânilor, de exemplu, poate fi asociat şi cu un implant mamar astfel încât bustul să fie mai plin sau chiar mai mare. Abdominoplastia este o intervenţie necesară pentru a rezolva excesul de piele de la nivelul abdomenului sau repararea peretelui abdominal deplasat tot în timpul sarcinii“.

„De altfel, există şi intervenţii speciale pentru persoanele care au slăbit substanţial fie după o cură, fie după o intervenţie chirurgicală bariatrică. În acest caz, este nevoie să intervenim şi să corectăm aspectele care afectează grav persoana din punct de vedere estetic, funcţional, dar şi emoţional; intervenim chirurgical şi eliminăm pielea din zona abdomenului şi flancurilor (abdominoplastie), facem un lifting mamar, lifting de braţe (brahioplastia), de coapse, faţă şi gât, sau chiar lifting total corporal“.

Ce aspiraţii în materie de frumuseţe au europencele comparativ cu asiaticele sau cu africancele?

„La această întrebare vă voi împărtăşi din experienţa mea, nu voi generaliza. Am întâlnit aceleaşi cerinţe, însă perspective diferite asupra rezultatelor dorite. Există diferenţe între culturi, rase şi chiar etnii în ceea ce priveşte idealul de frumuseţe feminin. De exemplu, latino-americanii doresc implanturi de dimensiuni mai mari atât mamare, cât şi fesiere, consideră mai atractive şoldurile proeminente, de aceea solicită mai puţine lipoaspiratii la nivel de flancuri.

În Europa de Vest se cere un rezultat mai natural şi mai puţin vizibil; rolul chirurgului estetician este să modeleze cât mai elegant defectele. În schimb, în Europa de Est se cer rezultate foarte vizibile, bust mare, buze mai pline, însă talie şi şolduri mai delicate, dimensiunile tinzând chiar spre 0. De cele mai multe ori, senzaţia mea este că femeile îşi doresc în mod special ca oamenii să observe că au apelat la intervenţii estetice. Aici diferă puţin de România deoarece pacientele noastre sunt mai rezervate, în general. Desigur sunt şi excepţii în funcţie de personalitatea fiecăreia în parte.

Asiaticii vor cu precădere blefaroplastii şi rinoplastii specifice; deoarece au nasul aplatizat vor un vârf mai ascuţit şi proeminent şi ochii mai europeni (caucazieni).Pacienţii de origine africană vor rinoplastii care să îngusteze nasul pe lăţime şi un vârf nazal mai ascuţit“.

Cum s-au schimbat standardele de frumuseţe masculină obţinută prin chirugie estetică faţă de acum, să spunem, 25 de ani?

„Femeile şi bărbaţii, în aceeaşi măsură, apelează la injectări cu botox şi acid hialuronic sau lipofilling (umplerea cu grăsime proprie a zonelor afectate) în mod curent. Vor să intervină asupra efectelor îmbătrânirii cu procedee estetice non-invazive pentru a amâna pe cât posibil recurgerea la intervenţii mai complexe de tipul liftingului facial“.

Care sunt, totuşi, limitele chirurgiei estetice din punctul dvs. de vedere?

„Pentru mine este foarte important să păstrez sau să contribui la armonia fizionomiei fiecărui pacient. Noi, medicii, ştim că avem nişte limitări care ţin de corpul fiecărui pacient în parte, de construcţia sa osoasă şi de alte aspecte pe care nu le putem modifica in mod curent. Rolul nostru este să consiliem pacientul şi apoi să îi modelăm trăsăturile, să le înfrumuseţăm oferind un rezultat optim ţinând cont de limitările specifice. Nu cred, de exemplu, că un chirurg estetician trebuie să schimbe fizionomia unei persoane pentru a o face să semene cu un idol, de exemplu. Rolul nostru este să evaluăm fiecare solicitare a pacienţilor, nu doar din punct de vedere medical (risc-beneficiu), ci şi din punct de vedere estetic – i se va potrivi, de exemplu forma dorită a nasului cu fizionomia feţei?“

Ce presupune pregătirea unui chirurg plastician în Franţa, comparativ cu România?

„Îmi este greu să compar pregătirea din România cu alte ţări întrucât nu am studiat în România. Însă mai uşor aş putea compara predarea chirurgiei şi medicinei în Germania vs. Franţa vs. Australia etc, deoarece am fost implicat activ în aceste ţări. Din punctul meu de vedere, pregătirea în Franţa este foarte corectă, riguroasă, însă oferă şi libertate în ceea ce priveşte spiritul artistic. Într-adevăr, mulţi chirurgi din istoria medicinei au fost francezi şi germani, dar şi români, precum profesorul Ion Chiricuţă, din Bârlad, care a popularizat multe tehnici originale de chirurgie plastică adoptate la nivel internaţional. Cred că este evidentă concluzia având în vedere contribuţia şcolii româneşti în acest domeniu. Dacă fac o comparaţie, vă pot spune că mulţi prieteni şi colegi români de-ai mei au competenţe cu totul remarcabile şi sunt la fel de pasionaţi şi competitivi precum medici foarte apreciaţi în alte ţări“.