Secretul profesional nu poate fi pus inaintea protectiei unui om

Prosenjit Poddar a ucis-o pe Tatiana Tarasoff, colega sa de la Universitatea Berkeley, din California. Cei doi se intalnisera in urma cu un an la o serata dansanta. Dupa un banal sarut, cu ocazia

Prosenjit Poddar a ucis-o pe Tatiana Tarasoff, colega sa de la Universitatea Berkeley, din California. Cei doi se intalnisera in urma cu un an la o serata dansanta. Dupa un banal sarut, cu ocazia Anului Nou, Poddar a devenit convins ca intre ei exista o relatie serioasa. Dar Tarasoff i-a marturisit ca ea era deja implicata intr-o alta relatie. Poddar a devenit deprimat, neglijandu-si studiile si sanatatea, vorbind adesea incoerent. I-a relatat unui prieten ca ar dori sa-i arunce in aer camera Tatianei si, ca urmare, a fost convins sa consulte un medic din campusul universitar. A inceput psihoterapia cu dr. Lawrence Moore. Dupa noua sedinte i-a declarat medicului ca intentiona sa o omoare pe Tarasoff cand ea se va fi intors din vacanta de vara. Medicul a anuntat politia campusului ca Poddar este periculos si ar trebui spitalizat intr-o sectie psihiatrica. Intr-o scurta detentie, politia l-a investigat pe Poddar, dar dupa un interogatoriu a fost eliberat dupa ce a promis ca va sta departe de Tatiana. Seful doctorului Moore si directorul centrului psihiatric, dr. Harvey Powelson, au aflat intreaga poveste si au instruit staff-ul spre a nu-l mai interna pe Poddar. Poddar nu l-a mai vizitat pe dr. Moore, in schimb l-a convins pe fratele Tatianei sa inchirieze impreuna un apartament langa locuinta acesteia. Doua luni mai tarziu, Poddar a intrat in casa Tatianei si a omorat-o cu un cutit de bucatarie, dupa care s-a predat politiei. Parintii Tatianei au acuzat psihoterapeutul, psihiatrul, Universitatea Berkeley si politia de incapacitatea de a preveni o astfel de crima, si de asemenea, ca l-au eliberat prematur pe Poddar din detentie si nu au avertizat parintii asupra pericolului in care se afla fiica lor. Instanta a considerat ca, daca un terapeut afla ca un pacient reprezinta un pericol violent pentru altcineva, atunci are datoria de a pune in practica masurile necesare de protectie a presupusei victime. Indeplinirea acestei datorii ar putea insemna sa avertizeze presupusa victima sau pe cei din jurul ei. Reprezentantii orga-niza-tiilor medicale au declarat la proces ca acesti psihoterapeuti sunt imprecisi in prezicerea pericolelor fatale. Cazul Tarasoff pune in balanta interesul public de tratare viguroasa a bolilor mentale cu pastrarea caracterului confidential al comunicarii dintre medic si pacient. Divulgarea informatiilor vitale in circumstantele prezentate nu este o incalcare a increderii in relatia medicului cu pacientul si nici o ignorare a principiilor etice. Chiar si legea romaneasca a drepturilor pacientului accepta ,exceptii - cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica". Exista cert un interes public pentru ca reprezentantii comunitatii medicale sa pastreze confidentialitatea pacientilor care sunt astfel incurajati sa impartaseasca toate informatiile importante pentru ca medicul sa faca o evaluare cat mai obiectiva a situatiei clinice. Pe de alta parte, exista si situatia in care mentinerea confidentialitatii este depasita de interesul public (de exemplu, preventia unei crime etc.), ceea ce justifica divulgarea de informatii catre terti fara consimtamantul pacientului.
Dr. Beatrice Ioan,
Dr. Cristina Gavrilovici