Interviu Ruxandra Constantina: Aş administra preparate pe bază de plante în paralel cu chimioterapia
0
Ruxandra Constantina se numără printre medicii de familie care nu s-au putut limita numai la activitatea pe care o presupunea această specializare. În prezent, practică şi terapia cu plante şi cu produse apicole la o clinică particulară din Bucureşti.
Medicina tradiţională, naturistă sau complementară, cum vreţi să-i ziceţi, este, fără dubiu, cea mai populară. Poate de aceea românii consideră că se pot trata şi singuri cu plante sau cu produse apicole. Însă medicul Ruxandra Constantina recomandă să recurgem la farmacia verde numai sub îndrumarea unui specialist, deoarece chiar şi plantele pot avea efecte secundare importante. Ba, mai mult, majoritatea plantelor sunt insuficient studiate din punct de vedere ştiinţific, din păcate, şi, dacă nu avem nici experienţa utilizării lor îndelungate, nu putem şti întotdeauna la ce să ne aşteptăm.
„Weekend Adevărul": În ultimii ani, s-a observat o creştere a numărului românilor care au apelat la remedii naturale ca soluţie de tratament chiar şi pentru boli grave. Românii însă cumpără plante despre care au auzit de la prieteni ori de la vecini. Care sunt consecinţele?
Ruxandra Constantina: La noi, toată lumea crede că se pricepe la medicina populară. În ceea ce priveşte fitoterapia, de exemplu, originile sale sunt străvechi şi remediile s-au perpetuat empiric, fără studii ştiinţifice. Însă, în ultimul timp, asemănător medicinei alopate, medicina alternativă a evoluat. Iar noi, medicii, ne bazăm pe nişte studii ştiinţifice în cadrul cărora plantei respective i s-au studiat principiile active, efectele benefice, acţiunea terapeutică şi reacţiile adverse. Lumea ar trebui să înţeleagă că remediile naturale care le fac bine vecinilor şi prietenilor nu ne fac bine tuturor. Există medici care s-au specializat în medicina naturistă. Atitudinea de a cere sfatul vecinilor, vânzătorilor de la Plafar este eronată. Normal că, dacă ceri sfatul unei astfel de persoane, ea îţi va recomanda cât mai multe produse, deoarece interesul ei este de a vinde. Şi există riscul ca substanţele active dintr-o plantă să interfereze cu medicamentele pentru diferite afecţiuni. Iar persoanele cu probleme cardiace sunt cele mai vulnerabile. Acestea iau deja un tonic cardiac sau un medicament pentru fluidizarea sângelui (anticoagulante) şi, dacă eu vin şi le mai dau şi o plantă care fluidifică şi mai mult sângele, atunci apar fenomene hemoragice.
Cui ar trebui să cerem sfatul atunci când dorim să ne tratăm cu remedii din plante?
Foarte bună întrebarea.
Ar trebui să ne adresăm numai unui fitoterapeut. Însă am colegi alopaţi care sunt deschişi către apifitoterapie şi recomandă tratamente, dar nu este întotdeauna bine. Aceasta deoarece medicul poate să prescrie o doză prea mică şi tratamentul să nu aibă efect ori să prescrie o doză prea mare şi să apară reacţii adverse. Să luăm, de exemplu, uleiul de peşte, bogat în acizi graşi Omega 3, care fluidifică sângele şi care scade colesterolul. În funcţie de firmele producătoare, dozajul variază foarte mult, de la 500 mg la 2-4 g. Dacă unui bolnav care ia deja medicaţie anticoagulantă îi mai dai 4 g de ulei de peşte, riscul de a suferi un episod hemoragic - hemoragie cerebrală ori digestivă - este foarte mare. De aceea este bine ca fiecare medic să fie pe felia lui, dar, în acelaşi timp, să colaboreze cu ceilalţi medici. Acesta este avantajul meu: eu sunt medic specializat în apifitoterapie, dar la bază am medicina de familie şi, prin urmare, am posibilitatea să monitorizez evoluţia tratamentului şi, în funcţie de situaţie, să cer părerea medicilor specialişti. De altfel, trendul este de medicină holistică (integrativă), adică să aplicăm ce e verificat ştiinţific atât în medicina alopată, cât şi în cea naturistă şi să colaborăm între noi. Nu e bine să ne anulăm reciproc, deoarece nu e în avantajul nimănui. Iar ţelul comun este ca pacientul să se simtă bine.
Există medici care nu agreează fitoterapia
Pentru afecţiunile uşoare, ne putem baza totuşi pe sfaturile lucrătorilor comerciali de la Plafar?
În cazurile uşoare, de exemplu, o dispepsie, un sindrom diareic acut sau o rană, vânzătorul ne poate ajuta. Există vânzători care au făcut cursuri şi au cunoştinţe despre produse. Ba, mai mult, vânzătorul are un feedback extraordinar din partea cumpărătorilor. Şi dacă 100 de persoane vin şi spun că produsul respectiv le-a făcut bine înseamnă că aşa este. Din păcate, nu există studii suficiente pe plante. Ştim că acţionează, dar nu ştim în ce condiţii, fiindcă sunt legate de stilul de viaţă. De exemplu, în cazul gravidelor, plantele sunt contraindicate, dar nu pentru că le-ar face rău, ci pentru nu s-au făcut studii care să ne arate în ce condiţii şi în ce dozaj le pun sănătatea în pericol.
Deci pe parcursul sarcinii nu se administrează tratamentele naturiste?
Cel puţin în primul trimestru de sarcină, când se formează organele interne ale fătului, eu evit să le prescriu plante. Poate, în situaţii excepţionale, puţină echinacea pentru creşterea imunităţii în caz de răceală ori un ceai uşor de mentă, care să le taie senzaţia de greaţă. Mă feresc să le dau mai mult, şi nu pentru că nu aş avea încredere în plante. Dacă apar complicaţii însă, medicul ginecolog, invariabil, va spune că i se trage de la „prostiile" alea (n.r. - produsele naturale).
În ultimul deceniu, numărul cazurilor de cancer a crescut ameţitor. Plantele pot fi incluse într-un plan de management al cancerului?
Deşi se moştenesc nişte gene de la părinţi, factorii principali care favorizează apariţia cancerului sunt alimentaţia nesănătoasă, poluarea extraordinar de mare şi stresul în care trăim. De aceea, trebuie să fim foarte atenţi. Bolnavii de cancer sunt disperaţi, deoarece tratamentele alopate (n.r. - chimioterapia, radioterapia) dau rezultate, dar au efecte adverse devastatoare. Vin pacienţi şi mă întreabă ce să facă, deoarece nu vor să apeleze la chimioterapie. Dacă aş lucra în spital, aş administra preparate pe bază de plante în paralel cu chimioterapia. Aş da preparate antioxidante ori cu aloe vera care să susţină funcţia organismului. Plantele, în general, reprezintă un izvor de vitamine, de minerale şi de antioxidanţi de care organismul are o nevoie acută. Dar e foarte important ca pacientul să-şi informeze medicul oncolog în legătură cu remediile naturale folosite. Există mulţi medici care sunt de acord cu fitoterapia, dar sunt la fel de mulţi şi cei care nu vor să le dea bilet de trimitere către noi. Eu zic că le e frică de concurenţă. Şi atunci pacienţii vin cu bilete de medicină internă. Mi se pare contra naturii. Omul trebuie lăsat să aleagă.
Cum se păstrează vara plantele?
Plantele trebuie ţinute în ambalajul în care sunt cumpărate şi ferite de bătaia soarelui, la loc răcoros şi uscat. Şi aici mă refer la ceaiuri. În ceea ce priveşte tincturile şi suplimentele pe bază de plante, ele trebuie depozitate ca orice alt medicament, adică într-un sertar.
În timpul verii, ceaiurile reprezintă o variantă bună de hidratare?
Când vorbim despre hidratare, ne referim, în primul rând, la apă plată şi minerală. În completare, se vor consuma sucuri de legume şi de fructe, ciorbe şi desigur ceaiuri. De departe, ceaiul verde este cel mai bun, întrucât conţine vitamine, minerale şi fluidifică sângele. Pentru a-i creşte puterea antioxidantă, ar trebui să-i adaugăm puţin suc de citrice. Pentru hidratare, se recomandă una-două căni de ceai verde pe zi. În schimb, dacă vrem să-i intensificăm efectul diuretic, vom bea trei-patru căni pe zi. Atenţie însă, ceaiul verde, consumat pe durate lungi, poate împiedica absorbţia calciului şi a fierului! Îmi aduc aminte de tinere care aveau nivelul de calciu şi de fier sub limită. În urma anamnezei (n.r. - discuţia premergătoare consultaţiei medicale), am aflat că erau mari consumatoare de ceai verde. Pentru a preveni efectele adverse, ceaiul verde trebuie consumat cu limită. De exemplu, se face o cură de trei săptămâni şi apoi o săptămână pauză. Ori îl consumăm în timpul săptămânii şi în weekend facem o pauză. Am să vă spun cum se prepară ceaiul verde corect: când apa e aproape fiartă, lăsăm să-i scadă temperatura trei-patru minute şi după aceea punem plantele. Lăsăm amestecul la infuzat numai trei-patru minute. În caz contrar, devine amar.
Ar fi bine să ne orientăm spre firmele româneşti
Cum putem fi siguri că am cumpărat un ceai verde de calitate?
Şi la acest capitol există o problemă. De aceea, este bine ca un specialist să îţi recomande tratamentul pe bază de ceaiuri. Dacă, de exemplu, cumperi de la o persoană care este aservită unui producător, atunci îţi recomandă numai produsele lui, indiferent dacă sunt bune sau nu. Ideea ar fi să ne orientăm spre firmele româneşti, care au produse bune.
În ce afecţiuni putem folosi un tratament exclusiv pe bază de plante?
Plantele se folosesc în primul rând în profilaxie: pentru creşterea imunităţii, pentru prevenirea bolilor degenerative, a bolilor cardiovasculare, a maladiilor Alzheimer şi Parkinson, a diabetului etc. De asemenea, pentru a vă proteja sănătatea, folosiţi produse naturale. Cumpăraţi numai creme naturale, fără parabeni, folosiţi pentru piele ulei de aragan şi de cătină, care hidratează şi mai oferă şi protecţie solară. Faceţi frecvent cure de detoxifiere pentru a elimina reziduurile din corp.
"Plantele se folosesc în primul rând în profilaxie: pentru creşterea imunităţii, pentru prevenirea bolilor degenerative."
"Este bine ca un specialist să îţi recomande tratamentul pe bază de ceaiuri."
CV: Îmbină medicina alopată cu cea naturistă
Numele: Ruxandra Constantina
Data şi locul naşterii: 27 mai 1960, Bucureşti
Studiile şi cariera:
- Facultatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", Bucureşti; specializare medicină de familie (2003); competenţă în apifitoterapie (2004).
- Cursuri de pregătire: reflexoterapie, masaj terapeutic, bioenergie (2002, 2005).
- Din 2008 până în prezent: medic apifitoterapeut la clinica MedAs, unde îmbină medicina alopată cu medicina naturistă (tratamente cu plante şi cu produse apicole), cu practicile medicinei alternative (reflexoterapie, masaj terapeutic, meloterapie, aromaterapie) şi cu diagnosticarea complementară cu ajutorul biorezonanţei şi a iridologiei.
- Colaborator permanent al unor ziare si reviste din ţară şi din străinătate.
Locuieşte în: Bucureşti
„Dacă pacientul nu vine cu un set de analize, trebuie să le facă"
Cum decurge o consultaţie la medicul fitoterapeut?
Diagnosticul e complex. Se stabileşte pe baza a trei elemente: ceea ce spune pacientul, ceea ce vezi la el şi pe baza unui set de analize. Dacă pacientul nu vine cu un set de analize medicale de bază, atunci trebuie să le facă. De asemenea, recomand o schemă de alimentaţie şi diferite exerciţii fizice.
Persoanele cărora le recomandaţi tratamente fitoterapeutice revin la dumneavoastră pentru control?
Persoanele conştiincioase vin regulat la control. Unele persoane însă vin după mult timp şi nu este bine, deoarece sunt plante care trebuie administrare numai în anumite doze, pe care le stabileşte medicul fitoterapeut. În plus, tratamentul trebuie supravegheat. De exemplu, despre banala sunătoare se spune că nu are contraindicaţii. Ei bine, nu este chiar aşa. De exemplu, ceaiul de sunătoare este contraindicat în acelaşi timp cu anticoncepţionalele, deoarece le scade eficacitatea. Iar administrată pe termen lung, poate să provoace diferite nevralgii. Nici muşeţelul nu se recomandă pe termen lung, deoarece poate să provoace o perturbare a florei intestinului. Nici echinacea nu trebuie luată mult timp, deoarece stimulează puternic sistemul imunitar şi poate declanşa, în timp, o afecţiune autoimună. Ginsengul, la rândul lui, este un tonic excelent, care nu trebuie administrat persoanelor hipertensive.
La bază sunteţi medic de familie. Dacă o persoană vine la dumneavostră cu o problemă de sănătate, către ce tip de medicină o îndreptaţi?
În prima fază, încerc să-mi dau seama ce i-a cauzat problema de sănătate şi, dacă e cazul, să o îndrum către un specialist. Eu am posibilitatea să combin metodele de tratament alopat cu cel naturist. Am devenit apifitoterapeut în urmă cu opt ani, atunci când mi-am dat seama cât de limitată este medicina alopată. Mai exact, în familie am avut un caz de cancer şi nu am avut la îndemână un tratament care să facă faţă efectelor adverse ale chimioterapiei. Se simţea nevoia unui tratament care să întărească organismul. În plus, moştenind aceste gene, a trebuit să mă pun la adăpost şi pe mine. Şi vreau să subliniez că stilul de viaţă sănătos poate să inhibe activitatea acestor gene, deşi este aproape imposibil de stabilit cât reprezintă contribuţia genelor şi cât cea a alimentaţiei în apariţia cancerului.
Deci stilul de viaţă este vital...
Stilul de viaţă sănătos joacă un rol crucial în prevenirea îmbolnăvirii. Recomand să se renunţe la toate alimentele aditivate, procesate, colorate, la cele de patiserie şi să se adopte o alimentaţie sănătoasă. De exemplu, a venit la cabinet o tânără care a spus că se simte obosită în permanenţă. Am întrebat-o din start dacă bea sucuri carbogazoase. Ea a răspuns că nu se simte bine dacă nu consumă astfel de băuturi. Aici era problema! Şi eu mă mai duc din când în când la o pizza cu fiica mea, dar esenţial este să nu facem din excepţie o regulă.
În cazul unei îmbolnăviri uşoare, putem recurge la remediile naturale?
Desigur. De altfel, nici medicul alopat nu recomandă antibiotice de la început. De exemplu, în cazul unei răceli, în prima fază, tratamentul nu se axează pe antivirale, ci pe partea naturistă: sirop de tuse, ceaiuri pentru rehidratare, picături de nas cu apă de mare. Există însă şi boli mai grave, în care medicaţia naturistă vine în completarea celei alopate. Să luăm, de exemplu, pneumonia. Sunt total de acord ca bolnavului să i se recomande antibiotice, dar, în plus, i se vor da şi ceaiuri care să-i îmbunătăţească respiraţia şi puţină echinacea pentru întărirea imunităţii.
Putem cumpăra orice tip de ceai?
Nu. Pe etichetă ar trebui trecute nu doar plantele din care se compune ceaiul respectiv, ci şi concentraţia de substanţă activă. De asemenea, sub nicio formă nu se adaugă zahăr în ceai. Folosiţi miere pe care este bine să o adăugaţi după ce ceaiul s-a răcit puţin. În plus, ar trebui citite contraindicaţiile. Menta, de exemplu, este contraindicată persoanelor cu aciditate gastrică. Socul, folosit pentru combaterea constipaţiei, nu trebuie utilizat pe durate lungi. Ceaiul de urzică şi de coada-şoricelului nu trebuie consumate în cantităţi mari şi timp îndelungat, deoarece cresc riscul de coagulare a sângelui şi favorizează tromboflebita (n.r. - cheaguri de sânge). Ceaiul de păducel, ideal pentru cardiaci, nu trebuie luat în cantităţi mari, pentru că favorizează hipertensiunea. De asemenea, comprimatele cu antioxidanţi, luate pe termen lung, provoacă reacţii de oxidare, de formare a radicalilor liberi, substanţe care produc inflamaţii şi, în timp, îmbolnăvesc organismul.
"Pe etichetă ar trebui trecute nu doar plantele din care se compune ceaiul respectiv, ci şi concentraţia de substanţă activă."
Se încarcă comentariile...
