Prof. dr. Vlad Brașoveanu, medic primar chirurgie generală: „Oamenii trebuie să înțeleagă că un donator salvează multe alte vieți“
0Mortalitatea pacienților de pe lista de așteptare pentru transplantul hepatic este ridicată deoarece rata donării este scăzută în România. Eforturile de creștere a donării de organe de la persoanele aflate în moarte cerebrală ar permite salvarea multor vieți omenești.
Chirurgia hepato-bilio-pancreatică este o ramură importantă, de supraspecialitate, a chirurgiei generale, iar intervențiile de acest fel sunt între cele mai complexe din chirurgia generală. Totodată, acestea sunt tot mai frecvent necesare, în special din cauza creșterii progresive a incidenței patologiei oncologice a ficatului și pancreasului. Prof. dr. Vlad Brașoveanu, profesor de chirurgie la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ București, medic primar chirurgie generală supraspecializat în chirurgie hepatică și transplant hepatic la Institutul Clinic Fundeni și colaborator al Spitalului Clinic SANADOR, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre chirurgia ficatului și a pancreasului (chirurgia bilio-hepato-pancreatică) și despre ce înseamnă transplantul de ficat, explicând care sunt procedurile practicate, dar și ce trebuie să facă bolnavii pentru a duce o viață normală după operație.
„Weekend Adevărul“: Care este scopul acestei ramuri a chirurgiei hepato-bilio-pancreatice?
Prof. dr. Vlad Brașoveanu: Chirurgia hepato-bilio-pancreatică este o supraspecializare în chirurgia generală. Practic, medicii chirurgi care au specialitatea în chirurgie generală, pentru a avea competențe în a efectua unele intervenții de anvergură și cu un risc mai mare, trebuie să parcurgă un program suplimentar de perfecționare, pentru a li se permite să efectueze anumite tipuri de intervenții chirurgicale mai complexe în sfera hepato-bilio-pancreatică, adică pe ficat, căi biliare și pancreas. Vorbim de intervenții chirurgicale atât pentru boli benigne, cât și pentru boli maligne. Se știe foarte bine că aceste localizări nu sunt accesibile pentru orice chirurg.
Ce afecțiuni sunt tratate?
Afecțiunile ce țin de sfera hepato-bilio-pancreatică, precum tumorile benigne ale ficatului, diferite chisturi și cancerul de ficat, cancerul primitiv sau tumorile secundare, în primul rând metastazele din cancerul colorectal, dar și metastaze din alte afecțiuni.
Chirurgia minim invazivă, standardul pentru donatorul viu
Ce tehnici sunt utilizate de chirurgi?
Tehnicile utilizate sunt cele standard care se utilizează în chirurgia generală. Complexitatea acestor intervenții chirurgicale este considerabil mai mare, de aceea necesită o experiență mai bogată. De aceea, această supraspecializare se face când un chirurg are deja o anumită experiență în chirurgia generală. Practic, chirurgii tineri trebuie să parcurgă mai multe etape până ajung să facă acest curs postuniversitar.
Putem să vorbim despre chirurgie minim invazivă în chirurgia hepatică?
Chirurgia hepato-bilio-pancreatică se poate face prin chirurgie deschisă, adică clasică, dar și prin chirurgie minim invazivă. În ultimul timp, chirurgia minim invazivă a luat un avânt foarte puternic și mă refer în primul rând la chirurgia laparoscopică, inclusiv la chirurgia laparoscopică asistată robotic. Odată cu implicarea tehnologiei în domeniul medicinei, au apărut acești roboți foarte performanți. Indicația principală în chirurgia robotică a fost cancerul de prostată, deci în chirurgia urologică, dar, încetul cu încetul, a început să fie utilizată și în etajul supramezocolic: în chirurgia de graniță toraco-abdominală, în chirurgia hepato-bilio-pancreatică și în chirurgia transplantului de ficat de la donator viu. Suntem cumva la început cu chirurgia minimă invazivă. În transplantul hepatic de la donator viu, practic devine standard operația la donator, despre care știm foarte bine că este un om sănătos, nu un bolnav. Chirurgia minim invazivă ne oferă confortul evitării complicațiilor intraoperatorii, dar și postoperatorii, precum și recuperarea rapidă a donatorului și reîncadrarea lui în familie și în societate.
Cum s-a dezvoltat acest domeniu în ultimii 10-15 ani?
În ultimii ani a avut loc o dezvoltare rapidă a chirurgie minim invazive. Odată cu apariția de noi tehnologii – mă refer în primul rând la chirurgia laparoscopică –, au apărut laparoscoape performante ce permit abordarea oricărei intervenții chirurgicale indiferent în ce sferă, dar mai ales în sfera hepato-bilio-pancreatică, dar și chirurgia robotică. Diferența dintre chirurgia robotică și chirurgia laparoscopică constă în vederea 3D – practic, zonele inaccesibile din punct de vedere laparoscopic devin accesibile în chirurgia robotică. Numai că această chirurgie robotică necesită o tehnicitate deosebită și, de cele mai multe ori, este abordată de chirurgii care au practicat deja cu succes chirurgia laparoscopică. Este chirurgia oamenilor tineri, pentru că chirurgia clasică, ce se făcea cu 10-15 ani în urmă, practic a fost preluată de chirurgia minim invazivă.
Un ficat poate salva mai multe vieți
Transplantul de ficat este singurul tratament pentru insuficiența hepatică cronică. Ce presupune o astfel de intervenție chirurgicală?
Este o intervenție chirurgicală complexă. Principala indicație în transplantul de ficat este boala hepatică terminală de diferite cauze. Cele mai frecvente sunt cauzele virale, hepatitele virale cu virusurile B și D sau C. Chiar dacă hepatita C a fost aproape eradicată, deoarece are tratament și pacienții răspund bine la medicamente, unii dintre cei care fac boala ajung în faza de ciroză. Acești bolnavi ajung la insuficiențe hepatice cronice sau chiar unele situații acute, iar în final ajung la transplant de ficat. Transplantul de ficat poate fi de mai multe tipuri: transplant hepatic de la donator cadaveric, de cele mai multe ori, aproximativ 80-85% din cazuri, și transplant hepatic de la donator viu. Una dintre indicațiile transplantului hepatic este și cancerul hepatic, hepatocarcinomul. Acești bolnavi nu ajung într-o fază terminală, însă presiunea cancerului este mare și atunci, dacă bolnavul are un donator din familie care vrea să-i salveze viața, îi poate dona o parte din ficat, respectiv lobul drept sau lobul stâng și putem realiza un transplant hepatic de la donator viu.
Mai există și alte tipuri de transplant?
Evident, mai sunt și alte tipuri de transplant, precum split, adică o împărțire a ficatului. Apelăm la această metodă din cauza lipsei de organe, pentru că pe lista de așteptare în România sunt peste 400 de bolnavi care așteaptă un transplant de ficat și presiunea donatorilor este foarte mare. Românii sunt pentru donarea de organe, dar rata donării lasă de dorit. Practic, mai avem un drum lung de parcurs până vom ajunge la nivelul țărilor cu o rată de donare mare, cum sunt Spania sau Croația, unde rata de donare este ridicată. Rata donării de la noi este foarte mică, ceea ce scade șansele bolnavilor de pe lista de așteptare. Mortalitatea este foarte mare, pentru că există o lipsă cronică de organe în România.
Un donator salvează multe alte vieți omenești
Este foarte greu de găsit un ficat sănătos pentru transplant?
Există donatori aflați în moarte cerebrală. Rudele pot accepta donarea de organe de la un bolnav aflat în moarte cerebrală – creierul este mort, însă organele vitale, plămânii, sistemul cardiovascular, rinichii și ficatul sunt menținute funcționale de aparate. Fiecare organ poate fi folosit și, evident, organele de calitate sunt transplantate la bolnavii în stare gravă, la tineri, iar organele de o calitate mai precară se pot pune și la bolnavii cu cancer hepatic. Practic, putem salva și un bolnav care mai are o speranță de viață destul de bună.
Cum am putea determina românii să fie mai receptivi la donarea de organe?
Românii sunt pentru donare, însă sunt destul de multe situații în care încă oamenii sunt influențați de Biserică. Și este foarte important, în special în zona de est, ca ierarhii să înțeleagă procesul și să încurajeze donarea de organe, pentru că acel donator aflat în moarte cerebrală este mort, iar organele nu trebuie să meargă în mormânt dacă pot salva alte vieți. Și nu vorbim aici doar de transplant hepatic, vorbim și de cel renal, de transplantul de țesuturi, tendoane, cornee și multe altele. Oamenii trebuie să înțeleagă că un donator salvează multe alte vieți omenești.
Cod zero: insuficiența hepatică fulminantă
Crește dificultatea intervenției în transplantul de la un donator viu înrudit?
Este mai dificil acest tip de transplant din cauza faptului că elementele pediculului recoltate sunt mult mai mici, dar practic este același tip de transplant, cu singura diferență că artera, vasul care alimentează ficatul, are un diametru mult mai mic și această sutură trebuie efectuată obligatoriu cu ajutorul microscopului operator, pentru că de acest vas depinde viabilitatea grefei imediat postoperator, dar și la distanță, și rata de tromboză la anastomoza efectuată sub microscop este mult mai mică decât atunci când folosim lupele.
Care sunt cele mai importante criterii în transplantul hepatic?
Printre cele mai importante criterii sunt: calitatea grefei, gradul de afectare și boala de bază. Spuneam că indicația principală este boala hepatică terminală de diferite tipuri. La copii, evident, indicațiile sunt altele. Pe primul loc se situează atrezia de căi biliare – la copiii în primul an de viață apare un icter sever și se pune diagnosticul. Sunt și alte afecțiuni, dar există și cauze absolut dramatice, deci practic un cod zero în transplantul hepatic și anume insuficiența hepatică acută care poate fi dată, de exemplu, de intoxicația cu ciuperci sau intoxicația cu paracetamol. De cele mai multe ori, acești bolnavi sunt tineri și necesită un transplant hepatic de urgență.
Viața de după transplantul de ficat
Pacienții cu transplant hepatic trebuie să folosească medicamente pentru tot restul vieții?
Acești bolnavi primesc tratament de imunosupresie, care previne agresiunea gazdei asupra organului transplantat. Este foarte important. În timp, organismul începe să accepte organul și să conviețuiască cu el, dar, pentru a ajunge la acel moment, este necesară imunosupresia, care previne această complicație, practic previne respingerea organului transplantat. Odată cu trecerea timpului, organismul se adaptează și dozele acestor imunosupresoare pot fi scăzute. Sunt situații în care chiar nu mai este nevoie de imunosupresie, dar în condițiile în care acești bolnavi respectă regimul, controalele și imunosupresia, până organismul se obișnuiește cu organul transplantat.
Cum decurge viața unui pacient după ce a trecut printr-o intervenție chirurgicală de acest fel?
Absolut normal. Acești bolnavi sunt reintegrați în viața de familie și socio-economică. Duc o viață perfect normală. Imaginați-vă că acești bolnavi ajung înainte de transplant foarte degradați, cu ascită, cu hemoragii digestive. Odată cu transplantul, însă, toate aceste complicații dispar și acești bolnavi se reîntorc în viață socio-profesională, economică a țării.
Speranța de viață, ridicată
Ce complicații ar putea să apară după un transplant de ficat?
Există multe complicații ce țin de tehnica operatorie, respectiv complicații vasculare sau complicații biliare și, evident, acele complicații de respingere a organului transplantat. Există totuși rejeturi când organismul, în ciuda imunosupresiei, refuză să recunoască acel organ și se poate ajunge până la retransplant, practic înlocuirea ficatului cu un alt ficat. Există și complicații vasculare, în special la transplantul de la donator viu, unde acele vase sunt mai mici. Cele mai de temut sunt complicațiile biliare: calea biliară la transplantul de la donator viu este mai mică și fistulele sau stenozele biliare pot complica viața bolnavului în perioada postoperatorie imediată, dar și la distanță. Dar și în aceste situații există soluții, fie ele chirurgicale sau de altă natură. Pentru unele complicații s-au dezvoltat soluții minim invazive prin radiologie intervențională.
Care este speranța de viață pentru un pacient cu ficat primit?
Speranța de viață este bună. În aprilie se împlinesc 25 de ani de la primul transplant reușit din România. La fel, în aprilie, se împlinesc 25 de ani de la primul transplant hepatic pediatric la micuța Timea, care a fost transplantată la vârsta de 1 an pentru atrezie de căi biliare. Între timp, ea a devenit mamă. În această perioadă de 25 de ani au fost transplantați în jur de 1.300 de pacienți, din care cred că peste 1.000 se află în viață și duc o viață normală.
Creșterea numărului de proceduri, o prioritate
Știu că v-ați implicat în crearea unor programe de transplant de ficat la adulți și la copii, la spitalele de stat și din sistemul privat, în România, dar și în Republica Moldova. Ne puteți spune mai multe?
S-a înființat al doilea centru de transplant de ficat din zona noastră, în Republica Moldova, la Spitalul Republican, pentru care un mare rol l-a avut prietenia dintre profesorul meu, acad. Irinel Popescu, și regretatul profesor Hotineanu. Acolo am început un program de transplant hepatic de la donator viu. Ulterior s-a efectuat și transplant hepatic de la donator cadaveric și practic acum este un centru consacrat unde se fac toate tipurile de transplant hepatic. Am realizat și un transplant pediatric în premieră, asistat laparoscopic, deci operația a fost realizată minim invaziv, la vremea respectivă. Ulterior, al doilea centru din România a fost la Iași, la Spitalul „Sf. Spiridon“, unde au fost realizate transplanturi hepatice de la donator cadaveric. În această perioadă de opt ani au fost realizate în jur de 10 proceduri pe an și anul trecut a fost realizat și primul transplant hepatic de la donator viu. Al treilea centru a fost realizat la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, un centru de transplant pediatric unde avem o colaborare foarte bună, în sensul că adultul este operat la Spitalul „Fundeni“, iar copilul la Spitalul „Grigore Alexandrescu“. Cel mai recent centru este la Cluj, unde au fost realizate primele transplanturi hepatice de la donator viu. Nu este de neglijat și faptul că Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital privat din România care are acreditare pentru efectuarea de transplant hepatic de la donator viu. Aici au fost realizate primele trei transplanturi hepatice de la donator viu din sistemul medical privat din România.
Participați la întâlnirile cu pacienții transplantați?
Este obligatoriu. Există o asociație a transplantaților condusă de o colegă, dr. Crina Ștefănescu, care conduce această asociație cu succes și sunt diferite activități, inclusiv științifice. În luna aprilie se împlinesc 25 de ani de la primul transplant reușit, vom realiza un monument al donatorului român. Inițiativa aparține Asociației Livertrans și în felul acesta ne manifestăm mulțumirea pentru donatorii care au salvat atâtea vieți omenești, dar și pentru rudele lor.
Cum a fost anul 2024 din punctul de vedere al intervențiilor de transplant hepatic și ce vă propuneți pentru anul acesta?
Anul trecut a fost un an mediu, însă dacă facem comparația cu perioada pandemiei, suntem peste. Am realizat la Institutul Clinic Fundeni 49 de proceduri, din care cinci de la donator viu. De asemenea, am realizat șase transplanturi hepatice pediatrice de diferite tipuri, în special de la donator viu și, după cum spuneam, cele patru proceduri în premieră la noul centru creat la Cluj. Iar la Centrul de transplant hepatic de la Iași s-au realizat nouă proceduri. Numai făcând un număr mare de proceduri putem scădea mortalitatea de pe lista de așteptare. Pentru 2025 ne dorim să creștem numărul de proceduri. România trebuie să aibă în jur de 100 de proceduri pe an pentru a scădea mortalitatea pe lista de așteptare.
Se încarcă comentariile...
