Prof. dr. Ovidiu Băjenaru: „Putem vorbi şi despre bolile cerebrovasculare ca despre principalul ucigaş al populaţiei adulte“. Cum trebuie făcută prevenţia

Prof.dr. Ovidiu Băjenaru, şeful Clinicii de neurologie a Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti

Prof. dr. Ovidiu Alexandru Băjenaru, şeful Clinicii de neurologie a Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti, vorbeşte despre faptul că, foarte adesea, vorbim despre bolile cardiovasculare ca fiind principalul ucigaş al populaţiei adulte din România, uitând că, în egală măsură, şi bolile cerebrovasculare pot fi considerate astfel.

Prof. dr. Ovidiu Alexandru Băjenaru, directorul Departamentului de neuroştiinţe clinice al Facultăţii de Medicină a UMF „Carol Davila“, şeful Clinicii de neurologie a Spitalului Universitar de Urgenţă din Bucureşti, a vorbit despre pericolul pentru viaţă pe care îl reprezintă afecţiunile cerebrovasculare, precum şi despre felul în care trebuie făcută prevenţia, în cadrul campaniei „Asumă-ţi să fii sănătos“, derulată de UMF „Carol Davila“ din Bucureşti.

„Foarte adesea vorbim despre bolile cardiovasculare, dar în general populaţia uită că în egală măsură cel puţin, principalul ucigaş al populaţiei adulte în ţara noastră şi în ţările din această zonă geografică în care se găseşte şi România, sunt bolile cerebrovasculare având drept consecinţă accidentele vasculare cerebrale“, a spus profesorul.

„Nu doar că mortalitatea prin accidente vasculare cerebrale şi bolile coronariene este cea mai ridicată în populaţia generală, dar să nu uităm că accidentele vasculare cerebrale sunt cea mai frecventă cauză a handicapului fizic“, a mai spus universitarul.

Aceasta din cauza paraliziilor şi a pierderii capacităţii de deplasare autonomă, a alterării capacităţii de exprimare verbală, a tulburărilor de vedere, a tulburărilor de alimentare, dar şi a celui mintal în populaţia generală, cu pierderea totală sau parţială a autonomiei personale, în contextul în care după un prim accident vascular cerebral, supravieţuitorii dezvoltă în următorii 5 ani, în proporţie de cel puţin 25% o formă de demenţă.

„Este important deci, să nu uităm că nu numai mortalitatea este un parametru care ne dă o masură a severităţii şi a importanţei unor afecţiuni, dar cel puţin, în egală măsură, trebuie să ne gândim şi la alterarea calităţii vieţii la supravieţuitorii acelor afecţiuni, ceea ce antrenează nu doar pierderea autonomiei funcţionale a individului, dar şi crearea unor poveri suplimentare psihologice şi materiale pentru familie, pentru societate, pierderea stimei de sine, depresie importantă, deteriorare intelectuală, riscul crescut al îmbolnăvirii prin alte complicaţii medicale care pot să apară pe acest fond deteriorativ“.

În alte ţări, s-a redus incidenţa

Datele epidemiologice istorice ne arată că o situaţie asemănătoare celei din ţara noastră în domeniul bolilor cerebrovasculare exista până prin anii ’60 ai secolului trecut, şi în ţările lumii cu un nivel economic dezvoltat precum ţările Europei Occidentale şi SUA, mai spune profesorul. „Dar în aceste ţări s-a produs o reducere dramatică a incidenţei acestor afecţiuni şi a consecinţelor lor în ultimii 50 ani, deşi speranţa de viaţă a populaţiei generale a crescut semnificativ mai mult decât în ţara noastră“.

Care este explicaţia ? Răspunsul are două componente: în primul rând dezvoltarea unor strategii populaţionale de prevenţie a bolilor cerebrovasculare şi cardiovasculare, la care s-au asociat înfiinţarea pe întreg teritoriul acestor ţări a unităţilor specializate de terapie a accidentelor vasculare cerebrale acute în care terapia promptă şi complexă şi monitorizarea medicală cât mai precoce, de la apariţia primelor semne de suferinţă vasculară cerebrală acută, au scăzut semnificativ mortalitatea şi au crescut mult capacitatea de neurorecuperare a acestor pacienţi.

Ce ar trebui făcut

Cum prevenţia este la nivelul populaţiei generale, cea mai importantă cale de reducere semnificativă a numărului de accidente vasculare cerebrale şi a consecinţelor lor dizabilitante, ne punem problema ce trebuie să facem în acest sens ?

„În primul rând, să ne modificăm stilul de viaţă, în care activitatea fizică sănătoasă (plimbare în aer liber, activităţi sportive, dar nu de sport extrem sau cu risc traumatic) să aibă o pondere semnificativ mai mare în mod constant; ea trebuie dublată de o activitate intelectuală adecvată preferinţelor fiecărui individ, constantă şi cât mai puţin însoţită de stres psihosocial.

În al doilea rând, o alimentaţie echilibrată şi care să ne menţină la o greutate corporală optimă, cu evitarea supragreutăţii şi mai ales a obezităţii. „Alimentaţia trebuie să conţină toate principiile alimentare necesare vieţii biologice normale, cu evitarea grăsimilor saturate, a dulciurilor concentrate, a aditivilor alimentari şi conservanţilor, dar cu o pondere crecută a vegetalelor proaspete care conţin şi o cantitate crescută de fibre vegetale. Este important sa se respecte un orar cât mai constant al meselor“.

Se adaugă evitarea fumatului sau renunţarea la fumat, după caz.

Somnul de noapte trebuie să fie cât mai constant respectat, întrucât un somn fiziologic este o condiţie esenţială a sănătăţii noastre biologice şi mintale.

Identificarea şi tratarea promptă şi constantă a tuturor factorilor de risc vasculari şi metabolici sunt de asemenea importante.  „În primul rând tensiunea arterială crescută, care trebuie controlată periodic începând chiar din anii adolescenţei şi până la vârstele cele mai înaintate; la orice vârstă, atunci cand valorile acesteia depăşesc chiar şi cu puţin limitele normale, ea trebuie scăzută prompt şi constant la valori normale prin regim alimentar adecvat şi terapie corespunzătoare“.

Depistarea dislipidemiilor şi corectarea promptă şi constantă a acestora (prin regimul alimentar şi de viaţă menţionat mai sus) şi dacă este cazul, prin terapie medicamentoasă adecvată.

Depistarea valorilor glicemice crescute şi corectarea controlată a acestora; dacă se depistează prezenţa diabetului zaharat, acesta presupune o terapie adecvată complexă, în care stilul de viaţă recomandat mai sus este esenţial

Depistarea şi tratarea bolilor cardiace care pot evolua independent, deoarece accidentele vasculare cerebrale prin embolii cardiace reprezintă aproximativ o cincime din totalul bolilor cerebrovasculare

Depistarea şi terapia adecvată a oricăror altor anomalii biologice care pot creşte riscul vascular, mai ales la persoanele care au în familie şi alţi membri cu boli cerebro- şi cardiovasculare.