Pandemia de COVID va păli în fața pericolului reprezentat de superbacteriile rezistente la medicamente, avertizează experții

Infecțiile comune vor ucide milioane de oameni dacă rezistența la medicamente prin utilizarea abuzivă a antibioticelor nu este limitată, spune fostul medic-șef al Angliei.

Bacteriile devin din ce în ce mai rezistente la antibiotice FOTO: Arhivă

Pandemia Covid-19 va „părea minoră” în comparație cu ceea ce se va întâmpla cu omenirea din cauza numărului tot mai mare de superbacterii rezistente la medicamentele actuale, a avertizat profesorul Dame Sally Davies, fostul director medical al Angliei, scrie theguardian.com.

Davies, care în prezent este trimisul special al Marii Britanii pentru rezistența antimicrobiană (AMR), și-a pierdut fina în urmă cu doi ani din cauza unei infecții care nu a putut fi tratată.

Ea descrie o imagine sumbră a ceea ce s-ar putea întâmpla dacă lumea nu reușește să abordeze problema în următorul deceniu, avertizând că problema este „mai acută” decât schimbările climatice. Infecțiile rezistente la medicamente ucid deja cel puțin 1,2 milioane de persoane pe an.

„Se pare că sunt foarte mulți oameni cu infecții netratabile și ar trebui să trecem la izolarea persoanelor netratabile pentru a nu le infecta familiile și comunitățile. Așadar, este o imagine cu adevărat dezastruoasă. Ar face ca unele dintre Covid să pară minore", a declarat Davies, care este, de asemenea, prima femeie care a fost comandant al Trinity College, Cambridge.

RAM înseamnă că unele infecții cauzate de bacterii, virusuri, ciuperci și paraziți nu mai pot fi tratate cu medicamentele disponibile. Expunerea la medicamente permite organismelor să dezvolte capacitatea de a le rezista, iar utilizarea excesivă a medicamentelor, cum ar fi antibioticele, accelerează acest proces.

O rezistență generalizată ar face ca o mare parte din medicina modernă să devină prea riscantă, afectând tratamentele, inclusiv operațiile cezariene, intervențiile împotriva cancerului și transplantul de organe.

„Dacă nu vom face progrese importante în următorii 10 ani, atunci sunt foarte speriat”, a spus Davies.

Fără dezvoltarea de noi tratamente, „va continua zeci de ani și nu se va stinge. Știm că în cazul virușilor, aceștia se epuizează, în general se dezvoltă o imunitate de turmă, dar acest lucru nu este așa”.

Săptămâna trecută, guvernul britanic a anunțat un plan național de acțiune privind RAM, cu angajamente de a reduce utilizarea antimicrobienelor atât la oameni, cât și la animale, de a consolida supravegherea infecțiilor rezistente la medicamente și de a stimula industria să dezvolte noi medicamente și vaccinuri.

La lansarea planului, Maria Caulfield, ministrul sănătății, a declarat: „Într-o lume care se recuperează în urma impactului profund al pandemiei Covid-19, colaborarea internațională și pregătirea pentru provocările globale în materie de sănătate au căpătat un nivel de importanță fără precedent.”

Davies a petrecut mai mult de un deceniu avertizând cu privire la această problemă, dar a declarat că a fost cu adevărat afectat atunci când „frumoasa” ei fină, Emily Hoyle, a murit de o infecție rezistentă la medicamente la vârsta de 38 de ani.

Hoyle suferea de fibroză chistică și suferise două transplanturi de plămâni înainte de a fi infectată cu Mycobacteroides abscessus, care era rezistentă la tratament.

Echipa care a tratat-o „a încercat totul”, a declarat Davies. „Dar aș crede că pentru mine, uitându-mă în urmă cu un an înainte de a muri, am crezut că era probabil ca acest lucru să o ucidă. Și a știut cu șase luni înainte de a muri că nu va putea fi tratată și că probabil va muri din această cauză. A avut o moarte foarte frumoasă - a avut o moarte foarte demnă, râzând, glumind, făcând haz de necaz în fața soțului, a familiei, a tuturor. A fost foarte specială. Dar mi-a dat permisiunea să folosesc povestea ei ca fină a mea, pentru că, ei bine, a devenit ceva personal pentru mine, al doilea Crăciun.”

Moartea lui Hoyle i-a întărit hotărârea de a schimba situația, a spus Davies, descriind-o ca pe o chestiune de corectitudine între generații.

„Generația mea și cele mai în vârstă au folosit antibioticele [și] nu le refacem. Nu ne asigurăm că alimentele noastre sunt produse cu o utilizare cât mai redusă posibil. Iar eu sunt dator față de copiii mei și - dacă îi am - față de nepoți și față de următoarele generații să fac tot ce pot.”

Există, de asemenea, probleme de echitate în prezent, a spus ea. Un deces din cinci cauzat de RAM este la un copil cu vârsta sub cinci ani, de obicei în Africa subsahariană, unde Davies a spus că problema este „deosebit de răspândită și dezastruoasă”.

Multe dintre aceste țări sunt, de asemenea, afectate puternic de criza climatică, iar Davies a spus că cele două probleme sunt interconectate.

„Dacă nu controlăm și nu atenuăm AMR, atunci aceasta va ucide mai mulți oameni înainte de schimbările climatice”, a spus ea.

„Clima se va manifesta în multe feluri, dar gândiți-vă la inundații, la canalizare, la strămutări, la furtuni și la ceea ce răspândesc acestea și la lipsa apei potabile în caz de secetă; infecțiile cresc.”

Există eforturi la nivel mondial pentru a reduce utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor, cum ar fi antibioticele în medicină, deși pandemia Covid-19 a blocat progresul în multe dintre aceste inițiative. În ultimii ani au fost create puține antibiotice noi, iar problema este „și mai complicată”, deoarece implică sectoare precum agricultura, dar și sănătatea umană.

Mai mult de două treimi din antibiotice sunt administrate animalelor de fermă, a declarat Davies, de obicei pentru a promova creșterea sau pentru a preveni infecțiile în condiții de supraaglomerare și insalubritate, mai degrabă decât pentru a trata infecții specifice.

Unele ferme piscicole asiatice „adaugă antibiotice în hrana pentru pești”, în parte pentru că este mai ieftin, a spus ea, dar și din cauza lipsei de cercetare cu privire la ce infecții apar la rasele locale de pești, cum ar fi tilapia, și ce vaccinuri ar putea fi necesare.

„Dacă nu aveți o utilizare adecvată și atentă”, a spus ea, „riscați să scăpați cu adevărat de sub control”.

Animalele, inclusiv oamenii, excretă până la 80% din antibioticele pe care le absorb, subliniază ea, „contaminând mediul înconjurător”. Este posibil ca fabricile care produc antibiotice să nu-și controleze efluenții, permițând ca „cantități dramatice” să pătrundă în sistemele de apă.

În ciuda avertismentelor sale, Davies a insistat că este o persoană „cu jumătatea plină a paharului”, debordând de entuziasm atunci când discută despre proiectele care găsesc o abordare diferită. Un furnizor important de păsări de curte din SUA a încetat să mai folosească antibiotice, „așa că se poate face”, a spus ea.

Progrese precum genomica și inteligența artificială „revigorează” știința noilor antibiotice. Ea speră, de asemenea, că programele de stimulare a companiilor farmaceutice pentru a crea noi antibiotice vor da roade.

În mod ideal, astfel de medicamente ar trebui să fie păstrate în rezervă ca ultimă soluție în cazul în care medicamentele existente nu funcționează, astfel încât insectele să nu dezvolte rezistență la ele. Cu toate acestea, este dificil pentru companii să garanteze un randament al investițiilor în cercetare și dezvoltare.

Diferite țări explorează mijloace alternative de finanțare, cum ar fi un model de abonament al NHS England, prin care se plătește o taxă anuală fixă pentru accesul la antimicrobiene, indiferent de volumul utilizat.

Davies face parte din Grupul liderilor mondiali al ONU privind RAM. În septembrie, ONU va organiza o reuniune la nivel înalt pe această temă, iar grupul face presiuni pentru atingerea unor obiective până în 2030, inclusiv reducerea cu 10% a deceselor umane la nivel mondial cauzate de RAM, reducerea cu cel puțin 30% a utilizării antimicrobienelor în agricultură și încetarea utilizării „antimicrobienelor de importanță medicală pentru medicina umană” în agricultură, acolo unde acestea nu sunt necesare pentru tratarea bolilor.

Deși este „onorată” să facă parte din acest grup, a declarat că este nevoie de structuri mai formale. „Avem nevoie de o formă de guvernanță între țări, un pic ca o COP pentru schimbările climatice”, a spus Davies.

Deosebit de importantă ar fi înființarea unui grup științific independent, asemănător IPCC, „altfel, doar cadrele universitare vor spune «avem nevoie de acest obiectiv»”. Și oricât de corect ar fi acest lucru, dacă nu ai luat țările cu venituri mici și mijlocii în călătorie, nu există niciun motiv pentru care acestea ar accepta aceste obiective - sau ar trebui să le accepte”.