Pacienții în stadiu terminal ar putea fi transferați din ATI în centrele paliative. „O idee bună, dar trebuie gândită bine”

Scandalul de la Spitalul Sfântul Pantelimon ar putea fi rampa de lansare a unui proiect de reglementare a situației pacienților în stadiu terminal, internați în secțiile de terapie intensivă. Ministrul Alexandru Rafila propune ca acești bolnavi să poată fi mutați din ATI în compartimentele de îngrijiri paliative din cadrul unităților medicale de stat, acolo unde să li se continue tratamentul. 

Mulți pacienți în stadiu terminal își așteaptă sfârșitul în secțiile ATI ale spitalelor. Arhivă

„Acceptarea acestei întreruperi a tratamentului la ATI și continuarea lui în paliație nu există în momentul de față, pentru că nimeni de-a lungul timpului nu a ajuns în punctul unei acceptanțe sociale a acestui lucru. Opinia mea ca medic este că trebuie să avem această dezbatere. O s-o provoc eu ca ministru al Sănătății”, a declarat oficialul. La discuții, mai spune ministrul, ar trebui să participe societățile profesionale, organizațiile de pacienți și Biserica. „E bine ca Biserica să fie parte la această discuție, tocmai ca să evităm interpretările publice care vor apărea legate de o astfel de situație, să se înțeleagă că vorbim de un pacient care nu mai are resurse să-și revină și nu discutăm despre eutanasiere”, a ținut să mai precizeze Alexandru Rafila. Dezbaterea ar putea avea loc cel mai probabil, la începutul lunii septembrie, iar concluziile vor fi baza unei viitoare legi în acest sens. „Trebuie exemple de bună practică din alte țări. Am solicitat audit internațional. Nu am primit răspuns scris dar colegii de la Societatea Română de Terapie Intensivă au luat contact la nivelul societății europene, care are o secțiune care ține de partea de terapie, de etică”, a mai spus Alexandru Rafila. 

„În momentul de față, în România nu există o reglementare în ceea ce privește îngrijirile paliative. Nu este pus la punct un circuit. Unde ar trebui să ajungă acești oameni, care sunt pașii corespunzători. Nu există nici o logistică din punct de vedere al secțiilor paliative sau al centrelor unde să putem oferi îngrijire acestor persoane pentru care medicina nu mai poate face nimic”, a precizat pentru Adevărul Radu Gănescu, președintele Asociației Pacienților Cronici. 

Și încă un aspect, mai atrage acesta atenția. „Mai e o chestie de mentalitate aici și anume dorința, justificată, de altfel, a aparținătorilor de a prelungi viața celor dragi cât de mult se poate. Chiar dacă, medical, vorbind, nu se mai poate face nimic pentru ei. Ce trebuie însă să înțelegem e faptul că acea persoană chiar nu mai poate fi ajutată și trebuie transferată din ATI iar patul eliberat să fie ocupat de un alt pacient care, poate, chiar are șanse reale să supraviețuiască”. 

Practic, spune Radu Gănescu, dacă un bolnav în stadiu terminal ar trebui mutat din ATI într-un centru de îngrijiri paliative, familia ar trebui să înțeleagă acest lucru și să fie de acord cu transferul. Ceea ce nu prea se întâmplă: „Legislația din afară, pe lângă faptul că există, este și foarte clară din acest punct de vedere. La noi, de exemplu, nici  există legea care să permită aparținătorilor să decidă deconectarea pacientului de la aparate. Ar trebui să existe acest drept, iar cine dorește să se folosească de el”.

Președintele Asociației Pacienților Cronici consideră că propunerea ministrului Sănătății este una foarte bună, însă mai este mult până departe: „Pentru ca această propunere să se concretizeze, este nevoie, în primul rând, de o legislație foarte bine pusă la punct, gândită în detaliu de experți și specialiști”. Căci trebuie să se țină cont de niște hibe ale sistemului. „ Nu toate spitalele din România dețin compartimente de îngrijiri paliative, iar acolo unde acestea există, ele au foarte puține paturi. Iată o primă problemă care ar trebuie, la rândul ei, rezolvată”.

„Avem doar 5 paturi și nu putem primi pacienți conectați la aparate”

Într-adevăr, spitalele care au compartiment de îngrijiri paliative nu pot în momentul de față să primească un număr foarte mare de pacienți care ar veni din ATI , mulți dintre ei intubați sau conectați la aparate. La spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova, de exemplu, unde există o astfel de secție, sunt doar 5 paturi alocate. „Suntem singurul spital de stat din tot județul care deține o astfel de secție, un astfel de compartiment. Personalul care deservește este atestat în îngrijiri paliative. Mă refer la medici și asistente. Au cursuri în domeniu”, a completat ideea dr. Mădălina Lepădat, managerul unității medicale. Însă, continuă medicul, în acest compartiment sunt internate persoane cu o anumită patologie, nu poate veni oricine aici. „Pacienții sunt, în proporție de aproape 80%, pacienți cu afecțiuni neurologice, care au fost tratați la noi în spital. Pot veni și din afară cu afecțiuni oncologice, cardiovasculare sau insuficiențe cronice ale diverselor organe. Acești oameni însă beneficiază de operațiuni și manevre simple, de bază, minimale: perfuzii, montare sondă, aspirație, profilaxia escarelor, masaj, kinetoterapie. Nici vorbă să putem primi pacienți intubați sau conectați la alte aparate. Nu avem aparatura pentru a menține funcțiile vitale ale unui pacient intubat”, a precizat managerul pentru Adevărul. 

Secția de îngrijiri paliative din cadrul Spitalului de Neuropsihiatrie din Craiova nu are, așadar, capacitatea de a primi mai mult de cinci pacienți în stadiu terminal. „Și nu ne putem extinde nici dacă am vrea, pentru că acest compartiment se află în cadrul unei secții de recuperare neurologică. Restul paturilor sunt ale secției de recuperare. Este o structură aprobată de Ministerul Sănătății. Practic, nu am avea unde să-i „cazăm” pe acești oameni. Numărul de paturi este stabilit la nivel național, la nivelul fiecărui spital. Să aducem alte paturi în plus nu vom avea nici de unde și nici cum s-o facem. Am încălca legea”.

Apoi, mai spune managerul Spitalului de Neuropsihiatrie din Craiova, se pune și problema personalului care ar trebui suplimentat. „Sunt convinsă însă că lucrurile vor fi discutate, analizate, se va găsi o soluție”, mai declarat dr. Mădălina Lepădat. 

Radu Gănescu a amintit și el despre lipsa personalului medical care ar trebui suplimentat. „Trebuie alocat personal medical specializat, resursă umană, dar și resurse financiare. Aceste centre vor trebui susținute financiar, căci îngrijirea unui bolnav în stadiu terminal presupune costuri mari”. 

O idee propusă de ministrul Rafil ar fi ca aceste centre să funcționeze în cadrukspiatelor de urgență și să fie o extensie a secțiilor de terapie intensivă. 

Unde ar putea funcționa centrele de stat de îngrijiri paliative

Radu Gănescu consideră însă că aceste centre de îngrijiri paliative ar putea exista în spitalele de urgență, cele județene, dar nu numai. „Centrele de paliație ar putea funcționa în și spitalele mai mici, cele orășenești, dacă acolo există paturi goale sau există o funcționalitate limitată a sistemului ambulator. Ar putea funcționa și în cămine de bătrâni publice. Nu ar trebui să ne apucăm acum să construim de la zero astfel de unități medicale, ci să le transformăm pe cele pe care deja le avem. Bineînțeles, acolo unde există această posibilitate”. 

Anual, în România, aproape 200.000 de persoane bolnave ajung în stadiu terminal. În absența unor centre specializate, pacienții rămân internați în secțiile de terapie intensivă ale spitalelor pe care, de multe ori, le suprapopuleaza.