Echipa care a dus România în topul luptei antigrindină

Echipa care a dus România în topul luptei antigrindină

Electromecanica Ploieşti este singura fabrică din ţară unde se confecţionează rachetele antigrindină, cu care sunt alimentate cele opt puncte de tragere.

Până la sfârşitul lui 2012, Ministerul Agriculturii are în plan dezvoltarea altor puncte, pe tot cuprinsul ţării, în Iaşi, Botoşani, Vrancea, Galaţi, Mureş şi Alba. Dacă unora încă li se pare ciudată combaterea grindinei cu rachete, cei care au lucrat la acest proiect în premieră pentru România spun că aplicarea acestei tehnologii este târzie.

„Gândiţi-vă că vecinii noştri, Bulgaria şi Serbia, derulează programe de modificare a vremii din anii ‘60. De ruşi sau americani nu mai vorbesc”, spune inginerul Vasile Enache, şeful echipei care a proiectat racheta în România. De fapt, la început au încercat să negocieze cu ruşii preluarea unei licenţe, dar s-au lăsat păgubaşi. „Ne cereau milioane de dolari şi ne dădeau informaţiile cu linguriţa. Practic noi plăteam, dar nu aveam tot pachetul. Şi atunci ne-am ambiţionat.”

Echipa de proiectare de la Electromecanica s-a pus pe treabă în 2002. Zi şi noapte, inginerii doar asta aveau în cap: cum să facă racheta antigrindină. Era o forfotă generală şi un schimb de idei şi strategii permanent. „Nu ştiu cum să vă spun, parcă nu aveam linişte. Stăteam la serviciu până dimineaţă şi făceam schiţe“, spune timid inginerul Enache.

După ce au desenat-o, urma proba cea mai grea: testarea. „Am stricat 200 de motoare până au ieşit bine testele. Câţi nervi ne mai făceam când trebuia să ne întoarcem iar la proiectat.“ Norocul lor a fost că au avut unde să facă testele. La Electromecanica există singurul laborator de testare a motoarelor  rachete proiectat să suporte 160 de tone de forţă, atât cât e nevoie ca racheta să fie lansată.

După ruşi şi înainte de americani

Mari bătăi de cap au avut şi cu materialul de construcţie. „Eram zeci de oameni care lucram la acest proiect: unii pe partea de motor, alţii la sistemul de amorsare, apoi aerodinamică şi compoziţie. Făceam testele la sol, dar nu ştiam cum se va comporta racheta în nor.“

Au urmat sute de teste în camera climatică a fabricii, unde se reconstituie atmosfera din nor prin injectare de abur. Compoziţia rachetei era fundamentală pentru reuşită. În cele din urmă, specialiştii au decis ca aceasta să fie din material nemetalic, mai precis din hârtie impregnată cu răşină. Pe lângă compoziţia insolită, cei de la Electromecanica au mai adus o notă de originalitate proiectului. „La acest capitol a lucrat un inginer chimist foarte bun, Tamara Burdea.

Ea a realizat în premieră un cartuş de fum activ care declanşează ionii de argint foarte eficient. Are brevet de invenţie pentru această descoperire.“ Prototipul realizat la Ploieşti ne situează în topurile de specialitate mondiale de tehnică antigrindină pe un onorant loc doi, adică imediat după ruşi şi înaintea americanilor. Şi asta în condiţiile în care în SUA există în derulare 78 de proiecte de modificare a vremii, în valoare totală de peste 22 de miliarde de dolari, coordonate şi finanţate la nivel federal şi privat.

O nouă fascinaţie

Inginerul Vasile Enache, şeful echipei de proiectare a rachetei, a pierdut zile şi nopţi lucrând la conceptul produsului

Cei care au lucrat la proiect nu aveau cunoştinţe de meteorologie şi au luat-o de la zero în domeniul antigrindinei. Aveau însă cunoştinţe despre rachete, pentru că acesta este unul dintre obiectele de activitate ale fabricii, care este şi filială a Companiei Naţionale de Tehnică Militară „Romarm”. Fabrica este singurul punct din ţară unde se construiesc rachete pentru armată şi singurul care asigură reparaţia şi mentenanţa acestor obiective. De când au intrat în domeniul antigrindinei, inginerii de aici au o motivaţie specială.

De fapt, ei sunt dovada clară de contraexemplu pentru angajaţii care vin morocănoşi la job, spunându-şi cu lehamite: „Da, încă o zi“. Inginerul Enache explică: „Poate că suntem făcuţi după tipare mai vechi, dar noi suntem fericiţi când ne ies lucrurile la serviciu şi supăraţi când nu merg. De când cu proiectul antigrindină, nevastă-mea zice că m-am îmbolnăvit: dacă ies pe balcon, privesc instantaneu cerul să văd, nu cumva vine grindina şi se va lansa iar o rachetă făcută de noi?”

O rachetă mai performantă

Dănuţ Ion lucrează la fabrică din 1987, ca inginer de armament şi muniţie. El a condus testele pentru verificarea viabilităţii rachetei antigrindină. De fapt, el este unul dintre puţinii oameni din România care apasă pe butonul de lansare al unei rachete militare. Asta se întâmplă pe timp de pace la Capul Midia, în judeţul Constanţa, unde se fac regulat trageri şi teste militare. De curând a finalizat testarea unei noi rachete antigrindină, care o va înlocui pe cea existentă în mai puţin de două săptămâni.

„Am gândit şi realizat o nouă rachetă antigrindină, cu bătaie mai scurtă, şi mai eficientă. Am muncit la ea doi ani“, spune inginerul Dănuţ. „Stimularea precipitaţiilor va fi ceva vital în perioada următoare şi noi putem performa acest sistem. Se cunoaşte faptul că racheta pe care am proiectat-o are şi acest efect, de a provoca ploaia, dar pentru asta ne trebuie un proiect cu totul nou, la care de altfel, deja lucrăm. Imaginaţi-vă ce ar însemna asta pentru zone ca sudul Dobrogei, afectate de deşertificare“, afirmă inginerul.

Deocamdată, racheta antigrindină îşi face treaba din plin, iar primii oameni fericiţi datorită existenţei ei sunt producătorii de struguri din Valea Prahovei. Din 2004, de când s-a tras prima rachetă, oamenii dorm mai liniştiţi. Totuşi, Guvernul alocă fonduri eşalonat, astfel că, deşi sezonul antigrindină începe în aprilie, lansarea propriu-zisă are loc mai târziu, din cauza lipsei banilor. Asta duce la ploi cu grindină pe care nu le opreşte nimeni, şi, implicit, la pagube.

Protestul fermierilor

La punctul de comandă din Ploieşti inginerii inspectează starea vremii pentru a putea transmite ordinul de lansare a rachetelor

Unii producători au trimis scrisori Guvernului, cerând începerea imediată a lansării de rachete. „Anul ăsta au început să tragă abia în august! Am zis că le trimit celor din Guvern o scrisoare deschisă, că dacă dădea grindina îmi distrugea toată podgoria“, spune Mihai Constantinescu, unul dintre cei mai importanţi producători de struguri din zonă. Fermierul are 26 de hectare de vie, iar afacerea lui depinde enorm de factorii climatici.

„În 2006, pe perioada cât nu s-a tras am avut pagubă de 100 de milioane de lei vechi  Am scăpat uşor. Acum doi ani a bătut grindina la Tohani şi a făcut pagubă pe podgorie de peste zece milioane de euro.“  În zona protejată de cele şase puncte de lansare se găsesc 70.000 de hectare de viţă-de-vie.

De aceea este atât de importantă acţiunea rachetei aici. Există chiar un monitor, o persoană care supraveghează acţiunea în teren a rachetei. Este vorba despre Constantin Cristea, fost inginer în agricultură, preşedinte al Asociaţiei de fermieri Fru Vit, Dealu Mare-Valea Călugărească. „Eu am oameni în puncte strategice, care transmit informaţii de pe întreg teritoriul protejat. Ei îmi spun dacă a dat grindina sau nu.“ 

În fiecare din punctele de tragere sunt prezenţi doi operatori, 24 de ore din 24. Amplasate strategic, pe vârful unui deal sau al unei coline, staţiile par un turn de supraveghere. Şi numai cei care au pământ aici şi viţă-de-vie înţeleg exclamaţia operatorului cu mâinile în şold şi cu ochii scăldaţi de bucurie: „Domnule, de când suntem noi aici, n-a mai dat grindina în Dealul Mare”. (n.r. - zona viticolă Valea Prahovei)“

Pionierat : Primele încercări

Implementarea sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor a început în anul 2000. În 2008 a luat fiinţă Administraţia Sistemului naţional antigrindină şi de creştere a precipitaţiilor, instituţie publică de interes naţional care răspunde de domeniul intervenţiilor active în atmosferă.

Principalele state care prin amploarea proiectelor şi rezultatelor tehnico-ştiinţifice experimental/operaţionale deţin întâietate în domeniul modificării vremii sunt SUA, Rusia, China, Serbia, Israel, Canada, Franţa, Italia, Argentina. În China există cea mai vastă suprafaţă protejată de grindină: trei milioane de kilometri pătraţi.