Cum a rămas România fără organe pentru transplant

Dr. Rosana Turcu coordonator regional de transplant

Transplantul cu cornee din import costă între 1200-2500 euro, iar lista de aşteptare pentru cornee din ţară depăşeşte 100 de ani, după cum arăta recent ziarul Adevărul. În fiecare an, mii de oameni mor în aşteptarea unui transplant. Calitatea vieţii altor mii de oameni s-ar putea ameliora dacă aceştia ar avea şansa unui transplant tisular de piele, cornee sau os. În acelaşi timp, mii de corpuri neînsufleţite sunt înmormântate sau incinerate întregi, cu organe care ar fi putut fi folosite pentru a salva vieţi. şi nu neapărat din cauza opoziţiei decedatului de a dona, ci pentru că acesta nu şi-a informat rudele cu privire la opţiunea sa. Sau nu a semnat în Registrul de Donator de Organe - în funcţie de legislaţia în vigoare a ţării respective.

Rudele, consultate înainte de prelevare
Fiecare ţară şi-a consfinţit tipul de acord în ceea ce priveşte donarea de organe şi ţesuturi: fie acord informat sau prezumat. În România funcţionează acordul informat - scris şi explicit pentru fiecare organ sau tesut în parte - semnat de rudele de gradul întâi ale potenţialului donator. Majoritatea ţărilor din Europa au adoptat însă acordul prezumat, ceea ce înseamnă că orice cetăţean al ţării respective care nu şi-a manifestat expres opoziţia faţă de donare devine automat donator în momentul decesului. S-a ajuns la această opţiune după ce s-a constatat că în ţările cu acest tip de acord numărul donatorilor reali este considerabil mai mare decât în ţările care au legiferat acordul informat. Acordul prezumat nu înseamnă că punctul de vedere al rudelor este ignorat. Majoritatea ţărilor cu acord prezumat iau în considerare şi opinia rudelor. Diferenţa crucială constă în modul de abordare a familiei. În loc să fie întrebaţi dacă sunt de acord cu donarea, aceştia sunt informaţi că ruda lor decedată nu s-a opus donării. Cu excepţia situaţiilor în care familia are cunostinţă despre o obiecţie neînregistrată la donare sau dacă donarea ar produce familiei suferinţe majore - donarea are loc. Donarea este deci opţiunea principală. Se respectă astfel atât dorinţa potenţialului donator, cât şi sensibilităţile familiei. Semnificativ din acest punct de vedere este faptul că nici o Asociaţie pentru Apărarea Drepturilor Omului nu a contestat acordul prezumat.

Modelul european, mai eficient decât cel românesc
Acordul prezumat funcţionează bine în ţările unde a fost instituţionalizat - Austria, Spania, Portugalia, Ungaria, Italia, Belgia, Franţa, Luxemburg, Finlanda, Elveţia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Letonia, Cehia, Slovacia, Polonia, Grecia şi Singapore. Procentul de opoziţie la donare este de aproximativ 2%. Comparaţia cea mai evidentă o facem cu o ţară apropiată de România nu doar geografic - Ungaria. Astfel, în 2005, Ungaria, cu o populaţie de doar 8 milioane de locuitori şi acord prezumat, a avut 184 de donatori cadavru, în timp ce România, cu 21 milioane de locuitori şi acord informat, a avut doar 11 donatori. O tentativă de acord prezumat în România a existat în privinţa prelevărilor de cornee între Institutul Medico-Legal şi secţiile de oftalmologie care efectuau transplant de cornee. Acesta a permis efectuarea unui număr de câteva sute de transplanturi de cornee anual. Aplicarea Legii nr. 2/1998 care a instituit acordul informat a redus dramatic numărul de transplanturi, acesta fiind de doar 6 în anul 2005.