Bolnavii psihic au protestat in tacere impotriva coruptiei si birocratiei din Ministerul Sanatatii

"Boala grava se aseamana cu un vis: esti in ea si nu o realizezi. Medicamentele te ajuta sa traiesti cu ea." Ion Moraru e nevoit sa traiasca cu o boala psihica ce-l face dependent de pastile. Ne

"Boala grava se aseamana cu un vis: esti in ea si nu o realizezi. Medicamentele te ajuta sa traiesti cu ea." Ion Moraru e nevoit sa traiasca cu o boala psihica ce-l face dependent de pastile. Ne explica nevoia sa din tarcul incropit de Politie in fata Ministerului Sanatatii. In tarc sunt doar noua protestatari uniti in cel mai linistit miting pe care l-a cunoscut vreodata ministerul. "Sa stea la cozi pentru aprobari de medicamente nu le mai e rusine, dar le-a fost rusine sa vina la miting", explica Ion. De fapt, cozile sunt motivul pentru care cei zece bolnavi au decis sa ridice pancartele in fata cladirii Sanatatii. Prin noua lege a "compensatelor", sunt nevoiti acum sa bata tot Bucurestiul si sa stea la patru cozi pentru a lua mai ieftin medicamentele de care au nevoie. "E foarte grav, caci pe multi bolnavi psihici de abia ii convingi sa accepte medicatia. Cand ii mai pui si pe drumuri..." Printre protestatari sunt femei, tineri si oameni intre doua varste. N-ai zice ca sufera de vreo boala. Toti sunt in diferitele grade ale schizofreniei. "Pana in '78 i se spunea sindrom discordant. Dupa '89 a fost numita, simplu schizofrenie.", ne spune Mihai Benta. Pana acum doi ani a fost programator la un institut de proiectari de pe langa Gara de Nord. La restructurari, a fost primul care a picat. Cu ani in urma mai picase odata de pe munte. "Am facut un salt de 10 metri si m-am dedublat. Mi-am vazut corpul de sus, intr-o mare lumina. Boala mi-a fost depistata in armata. Dupa aceea n-am mai avut probleme. Pana in 2000, cand iar am avut o cadere. Am inceput sa am probleme la serviciu. Sefii m-au lasat sa lucrez numai pe vechile calculatoare. N-aveau incredere sa dea pe mana mea unul nou. Nici acum nu stiu sa intru pe Internet." La 43 de ani, Mihai e pensionar. Trebuie sa traiasca cu un milion jumate pe luna. "Ma ajuta maica-mea cu mancare, altfel as fi mort. Ii dau 25.000 de lei pe zi pentru hrana calda." N-a mai reusit sa se angajeze. "Orice interviu pentru o slujba la care am fost s-a sfarsit brusc cand am spus ca am schizofrenie." Pana sa inceapa boala, Marian, un alt bolnav de schizofrenie, a fost lacatus mecanic. Auzea voci si-odata s-a trezit gol, pe strada. Zice ca poate face o munca mai usoara "dar nu poti sa tragi ca unul sanatos." S-a mai intremat, asa ca acum n-are nevoie de medicamente puternice si scumpe. "Eu sunt pe "ieftinace" d'astea romanesti, dar daca peste ceva timp fac o criza si mi se agraveaza boala? De aia am si venit la miting, chit ca nu prea m-a tras ata sa trec prin centru. Cat timp rezisti sa vezi vitrine pline, cand ai burta goala?" Femeile se feresc de bliturile aparatelor foto si nu vor sa apara la televizor. Spun ca au copii mici si ca vecinii sunt rai, "te evita numai cand aud ca ai probleme cu psihicul". N-ar fi venit la miting daca n-ar fi fost problema asta cu compensatele. "Ce sa fac acum, sa nu-mi mai trimit copilul la scoala, ca sa-mi pot lua tratamentul? Am sanse sa-mi revin, doctorul mi-a zis ca daca ma tin de el, in cinci ani scap de problema." Pana la plecarea noastra nici un angajat al Ministerului Sanatatii nu se obosise sa treaca strada la mitingul bolnavilor psihici. Pe pancartele purtate in tacere de bolnavi scria: "Coruptie, aroganta, superficialitate, minciuna, birocratie - Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti", si "Ministerul Sanatatii Falimentare".