„Aerul magic“ alungă frica de dentist

Cunoscut sub numele de gaz ilariant, protoxidul de azot induce o stare de bună dispoziţie care ne face mai relaxaţi şi mai cooperanţi în cabinetul stomatologic.

Statistic, 40% din populaţie declară anxietate în privinţa actului stomatologic, iar între 9 şi 15% evită să meargă la dentist din acest motiv. De vină sunt frica de durere, de ace, precum şi disconfortul dat de zgomotul aparatelor şi de gustul materialelor folosite.

Citeşte şi:
Ce trebuie să ştiţi despre tratamentele de fluorizare

Copiii sunt o adevărată provocare pentru medici, aceasta în situaţiile în care părinţii reuşesc să-i aducă la cabinet. Inhalosedarea este o metodă prin care pacientul ajuns pe scaunul stomatologic scapă de anxietatea specifică.

După doar câteva minute de la administrarea de protoxid de azot pe mască, stresul se transformă în relaxare. „În câteva minute, pacientul ne spune că se simte mai bine. Copiii devin veseli şi chiar exuberanţi de la «aerul magic»", explică medicul stomatolog Beatrice Pop de la clinica Advanced Gentle Dentist din Bucureşti.

Contraindicată în caz de afecţiuni respiratorii

Protoxidul de azot este un gaz netoxic pentru organism, în concentraţiile folosite pentru inhalosedare. El se administrează în combinaţie cu oxigenul, după un algoritm similar celui folosit în sala de operaţie, pe un dispozitiv ce se fixează etanş la nivelul nasului. Astfel, medicul va controla în permanenţă aparatul de inhalosedare şi va creşte nivelul de protoxid treptat.

Pentru mulţi pacienţi este suficientă o concentraţie de 20% de gaz ilariant pentru a obţine sedarea. După ce se instalează şi efectele anesteziei, concentraţia de protoxid de azot  va fi redusă, gazul fiind înlocuit treptat cu oxigen. În dispozitivul care se fixează pe faţă se înşurubează o mască de unică folosinţă, disponibilă şi în variante aromate, fructate. 

Orice persoană poate să beneficieze de această metodă de sedare, mai puţin cele aflate la extremele de vârstă: copiii sub 3 ani şi pacienţii de peste 80 de ani. Metoda este contraindicată şi persoanelor cu afecţiuni bronhopulmonare grave sau cu unele boli psihiatrice. De asemenea, „metoda poate să nu dea rezultate dacă micuţii au obstrucţii ale căilor aeriene, cum ar fi nasul înfundat sau polipii", după cum atrage atenţia medicul Beatrice Pop.

Potrivit site-ului www.inhalosedare.com, folosirea protoxidului de azot este singura modalitate de sedare lipsită de efecte pe termen lung, gazul eliminându-se complet din organism prin respiraţie. După terminarea procedurii, pacientul va simţi doar o stare de prospeţime şi are voie să şofeze, procedura neafectându-i capacitatea de concentrare şi de coordonare.

Metoda are multiple utilizări

Deşi atenuează şi senzaţia de durere, protoxidul de azot nu ţine loc de anestezic. El se foloseşte tocmai pentru ca pacientul să accepte mai uşor injecţia de amorţire locală. Persoana sedată va fi tot timpul conştientă în timpul intervenţiei stomatologice şi va putea vorbi cu personalul medical.

Metoda este folosită şi în alte situaţii care implică durere şi anxietate. Astfel, medicii apelează la aparatul de inhalosedare şi în cazul persoanelor care au suferit un infarct miocardic acut, care trebuie să-şi facă o colonoscopie sau un examen IRM, dar şi în cazul unor intervenţii din sfera obstetrico-ginecologiei. Şi pediatrii, oftalmologii şi medicii de pe ambulanţă folosesc inhalosedarea pentru pacienţii lor. 

Costuri

Inhalosedarea se face la preţuri de aproximativ 100-200 de lei, tarifele putând ajunge şi la 500 de lei pentru această procedură, în funcţie de cabinet şi de doza necesară de protoxid de azot.

O relaţie mai puţin tensionată

În cazul adulţilor, nu doar frica provoacă fobie de dentist, ci şi sentimentul neplăcut de neajutorare pe care îl avem după ce luăm loc pe scaunul stomatologic. Putem controla această stare dacă cerem medicului informaţii şi explicaţii despre paşii pe care îi presupune tratamentul. În acest fel vom fi mai pregătiţi psihologic pentru intervenţia stomatologică. În plus, este bine să stabilim de comun acord o modalitate de semnalare a disconfortului, cum ar fi ridicarea mâinii.