A muri de „inimă rea“. Cum influenţează depresia bolile cardiovasculare

Depresia agravează bolile şi scade speranţa de viaţă

Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate din România şi din Europa. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus printre factorii care contribuie la apariţia sau agravarea bolilor organice atât efectul dăunător al stresului, cât şi depresia ca factor predictiv pentru scăderea speranţei de viaţă a celor care suferă de afecţiuni cardiovasculare.

Dr. Roxana Stoean, medic primar psihiatru la Centrul Medical Bellanima, cu experienţă în psihiatria de legătură, explică cum se influenţează reciproc bolile de inimă şi depresia şi care ar trebui să fie conduita terapeutică pentru cardiacii depresivi.

 Cum s-a ajuns la concluzia că pacientul cardio ar avea şi o suferinţă psihică

„Dacă ne gândim la expresiile pe care le folosim uneori în limbajul uzual, există trimiteri la legătura dintre suferinţa psihică şi cea fizică. De exemplu, spunem că cineva suferă sau a murit „de inimă rea“. Englezii folosesc expresia „a broken heart“. Pentru că sunt expresii vechi, putem spune că această idee există de multă vreme, la nivel intuitiv cel puţin“, explică dr. Stoean.

Potrivit acesteia, în ultimii 50 de ani au fost desfăşurate mai multe studii şi proiecte de cercetare care au arătat că factorii de risc psihosociali contribuie la riscul dezvoltării bolii coronariene şi la un prognostic nefavorabil în ceea ce priveşte calitatea vieţii şi evoluţia evenimentelor cardiace. „Tulburările depresive şi cele anxioase sau alte tipuri de tulburări psihice cresc riscul de apariţie al evenimentelor cardiace şi riscul de mortalitate“.

Mecanismele care leagă factorii psihosociali de riscul crescut de boli cardiovasculare includ un stil de viaţă nesănătos  - fumatul, alimentaţia nesănătoasă şi sedentarismul - şi nerespectarea tratamentului prescris, dar şi a recomandărilor medicale referitoare la stilul de viaţă.

„În plus, depresia şi stresul cronic sunt asociate cu modificări biologice la nivelul sistemului nervos autonom, ale funcţiei axului hipotalamo-hipofizar şi ale altor markeri endocrini, care influenţează procesele hemostatice şi inflamatorii, funcţia endotelială“.

Principalele forme ale bolilor cardiovasculare  - BCV - reprezentând boli ale inimii şi ale aparatului circulator, sunt  boala cardiacă ischemică  - BCI -  şi accidentul vascular cerebral  - AVC.

Bolile cardiovasculare constituie principala cauză de mortalitate în Europa, determinând 45% din totalul deceselor (40% din decesele bărbaţilor, respectiv 49% din decesele femeilor). În România, în 2015, peste 2 milioane de români au fost diagnosticaţi cu boli cardiovasculare şi au fost înregistrate aproape 1 milion de cazuri de depresie.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) include printre factorii care contribuie la apariţia sau agravarea bolilor organice atât efectul dăunator al stresului, precum şi depresia ca factor predictiv pentru scăderea speranţei de viaţă a celor care suferă de afecţiuni cardiovasculare.  Există multiple studii clinice care leagă cele două afecţiuni. Conform acestora: bolile cardiovasculare apar de 1,6 ori mai des în rândul persoanelor cu depresie faţă de persoanele care nu prezintă simptome depresive; pacienţii care au suferit un infarct miocardic şi care suferă de depresie au un risc de mortalitate de 5 ori mai mare decât cei care nu sufereau de depresie.

Studiul INTERHEART a arătat că factorii psihosociali - cum ar fi deprivarea socială, stresul legat de muncă sau de viaţa personală şi depresia -  sunt asociaţi cu un risc mai mare de infarct miocardic: de 3,5 ori mai mare în cazul femeilor şi de 2,3 ori mai mare în cazul bărbaţilor.

Recomandările actuale subliniază importanţa creşterii diagnosticării şi aplicării intervenţiei terapeutice în tulburările depresive, inclusiv în situaţia comorbidităţii acestora cu bolile somatice. Rapoartele Uniunii Europene cataloghează depresia netratată sau nediagnosticată ca factor major de risc în bolile organice, agravând starea pacientului şi contribuind direct la creşterea ratei de mortalitate. De asemenea, tot aici se menţionează şi că depresia creşte cu 50% costurile tratării unor astfel de boli.

Societatea Europeană de Cardiologie (SEC) subliniază că între factorii de risc pentru bolile cardiovasculare se numară depresia, anxietatea şi sindromul de stres posttraumatic. Tot SEC recomandă tratarea depresiei ca fiind foarte importantă în ceea ce priveşte riscul de boli cardiovasculare.

În 2014, Asociaţia Americană a Inimii (AHA) a emis o declaraţie ştiinţifică bazată pe o evaluare extinsă a literaturii de specialitate, în care experţii organizaţiei susţin ridicarea depresiei la statutul de „factor de risc“ pentru evoluţie medicală negativă – inclusiv pentru mortalitatea de cauză cardiacă şi pentru evenimente cardiace nonfatale, la pacienţii cu sindroame coronariene acute.

Cum influenţează depresia viaţa unui bolnav de inimă

„Fiecare pacient se adaptează în mod diferit la viaţa cu o boală cardiovasculară. Această adaptare nu include doar limitările cauzate de boala respectivă sau de severitatea ei, ci şi factorii psihosociali, alături de rezilienţa psihică a pacientului. Comorbiditatea depresie şi/sau anxietate are o prevalenţă de 20% la pacienţii cu boli cardiovasculare“, adaugă dr. Roxana Stoean.

„Suferinţa psihică, aşa cum este depresia, determină scăderea gradului de acceptare a tratamentului, îngreunează adoptarea de noi obiceiuri în stilul de viaţă şi creşte riscul ca pacienţii să renunţe să mai urmeze tratamentul“. 

„După un eveniment cardiac (cum ar fi un infarct miocardic), persoana afectată se poate simţi slăbită sau neputincioasă şi nesigură în privinţa viitorului. De asemenea, sunt frecvente şi sentimentele de vinovăţie (cel mai adesea în privinţa stilului de viaţă: „nu am avut grijă de dieta mea“, „am continuat să fumez chiar dacă ştiam că acest lucru îmi face rău“). Se mai poate întâmpla (pentru o vreme cel puţin) să aibă nevoie de sprijin din partea celor din jur, iar acest lucru poate provoca sentimente de incapacitate. Nu în ultimul rând, oamenii care suferă de o boală cardiovasculară pot ajunge să nu mai aibă încredere în ceea ce priveşte îndeplinirea diverselor roluri profesionale sau personale“.

Efectul celor de mai sus contribuie la ceea ce relevă datele statistice, şi anume că 1 din 5 persoane care sufera un infarct miocardic este apoi afectată de depresie.

„Pentru că există simptome comune ale celor două afecţiuni – lipsa enegiei şi oboseala, spre exemplu, se poate întâmpla ca simptomele depresive să fie neglijate sau trecute cu vederea. Netratate, simptomele se vor acutiza în timp şi vor interfera cu tratamentul prescris pentru boala cardiacă. Adesea, depresia scade motivaţia unei persoane şi îngreunează menţinerea unor rutine sănătoase – luarea medicaţiei, mişcarea sau păstrarea unei diete sănătoase“.

Pacienţilor le este dificil să vorbească de suferinşa lor emoţională

„Pentru pacienţii care suferă de o boală  organică, este uneori dificil să discute cu medicii lor curanţi despre starea lor emoţională – pot simţi că nu este un subiect potrivit pentru o astfel de consultaţie. Cu toate acestea, statisticile ne arată că starea psihică este şi ea foarte importantă, de aici rezultând şi necesitatea unei abordări pluridisciplinare a afecţiunilor respective: medicul curant, împreună cu medicul psihiatru şi psihologul“.

În general, medicul cardiolog poate afla despre simptomele depresive din evaluarea clinică a pacientului, eventuale completări sau informaţii de la familia acestuia şi diferite instrumente de screening pentru tulburările afective.

„De obicei, e vorba de chestionare având câteva întrebări care pot fi interpretate pe loc. În cazul în care chestionarul scoate în evidenţă un scor peste limită, pacientul ar trebui să fie direcţionat către o evaluare la medicul psihiatru sau la psiholog, prin care se va identifica exact natura stărilor sale afective, apoi se vor face recomandările terapeutice necesare“.

În 2008, Asociaţia Americană a Inimii (AHA, American Heart Association), cu susţinerea Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA, American Psychiatric Association), a eliberat un document în care subliniază faptul că prevalenţa crescută a depresiei în boala coronariană justifică o strategie de creştere a conştientizării şi de screening pentru depresie la pacienţii cu acest diagnostic.  Între soluţiile incluse în recomandările AHA se numără: screeningul de rutină pentru depresie la pacienţii cu BCI şi îndrumarea celor cu rezultate pozitive la screening către o evaluare la un profesionist calificat pentru evaluarea şi tratamentul depresiei; monitorizarea clinică a pacienţilor cu boala coronariană şi depresie în tratament inclusiv legat de aderenţa la recomandările terapeutice şi coordonarea îngrijirilor între furnizorii de servicii medicale ca fiind esenţială pentru cei care asociază afecţiuni medicale şi psihiatrice.

„Este important de ştiut că orice informaţie despre felul în care se simte un pacient îl ajută pe medicul său curant să îl trateze mai eficient – iar acest lucru include şi starea emoţională. Toate simptomele, indiferent de natura lor, trebuie avute în vedere în discuţiile cu cardiologul sau cu medicul de familie“.

Ce soluţii de tratament are pacientul cardio care este şi depresiv

„Depresia se tratează prin psihoterapie şi/sau tratament psihofarmacologic. În general, cea mai  eficientă cale de tratament este o combinaţie între cele două“.

„Este important de ştiut că medicului psihiatru trebuie să-i fie adusă la cunoştinţă medicaţia pe care pacientul o are pentru boala cardiovasculară de care suferă, iar acesta va prescrie un tratament care să nu interfereze in mod negativ cu aceasta. De exemplu, antidepresivele din clasa ISRS/SSRI, a inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei.  Literatura de specialitate conţine recomandări clare şi cunoscute inclusiv despre posibilele interacţiuni în utilizarea medicaţiei psihofarmacologice la pacienţii cu afecţiuni somatice, inclusiv cardiovasculare. Trebuie adresată adecvat, prin informare corectă, teama de medicaţie antidepresivă în general şi inclusiv în cazul comorbidităţii depresie-boală cardiovasculară“.

La fel de importantă este şi informarea corectă privind medicaţia antidepresivă în general: prescrisă şi administrată corect, aceasta nu dă dependenţă şi nici nu interferează cu rutina pacientului, mai spune medicul.  

„Din fericire, există şi posibilitatea ca tratamentul de specialitate să fie decontat prin Casa de Asigurări de Sănătate. Medicul de specialitate sau cel de familie poate elibera o trimitere către un medic psihiatru în contract cu CAS, care va face o evaluare iniţială, apoi acesta poate recomanda, în funcţie de caz, tratament şi şedinţe la psiholog. Ulterior, acesta urmăreşte evoluţia pacientului şi face, atunci când este nevoie, ajustările necesare“.

Cât contează ajutorul familiei

Din studiile desfăşurate până acum, nu sunt cunoscute dovezi despre diete prin care să se evite depresia. „Sunt foarte importante recomandările privind stilul de viaţă sănătos în prevenirea bolilor cardiovasculare. Societatea Europeană de Cardiologie enumeră renunţarea la fumat, menţinerea unei greutăţi a corpului în limite normale, prevenirea şi managementul diabetului alături de exerciţiul fizic. De asemenea, exerciţiul fizic are un important efect benefic atât în patologia cardiovasculară, cât şi în stările depresive“.

În ceea ce priveşte îngrijirea pacienţilor după ce a survenit un infarct miocardic, SEC recomandă ca toţi pacienţii să participe în programe de reabilitare cardică bazate pe exerciţiu fizic, luând în calcul vârsta, nivelul de activitate fizică anterior infarctului şi limitările capacităţii de efort fizic.

„Este de preferat ca un program de reabilitare cardiacă să includă: antrenament fizic, modificarea factorilor de risc, intervenţii de educare, de management al stresului şi de asistenţă psihologică. Beneficiul reabilitării cardiace pare a se produce prin efectele fiziologice directe ale exercitiul fizic şi prin efectele asupra controlului factorilor de risc, comportamentelor aparţinând de stilul de viaţă şi asupra dispoziţiei“.

„Este indicat ca aceia care sunt apropiaţi de o persoană care suferă de o boală cardiovasculară să o trateze cu răbdare şi să fie atenti şi la starea sa emoţională. În unele cazuri, depresia se poate manifesta ca o scădere a interesului pentru orice tip de activitate, în altele, mai evidente sunt dispoziţia depresivă sau iritabilă persistente, scăderea plăcerii şi a bucuriei pentru  lucruri anterior agreate, a capacităţii de concentrare, de a lua decizii etc. Dacă observă semne ale depresiei, este recomandat să il încurajeze pe cel suferind să apeleze la sprijin specializat“, conchide dr. Stoean.