Exclusiv Ultimul interviu al regretatului politolog Alin Fumurescu. Ce a spus despre Trump, România și viitorul democrației

„Adevărul” publică ultimul interviu cu politologul Alin Fumurescu, profesor de filosofie politică la University of Houston, în SUA. Regretatul profesor a trecut în neființă duminică, 11 mai, iar cu câteva zile înainte acordase un interviu ziarului nostru. Discuția s-a axat pe bătălia politică și ideologică de peste Atlantic și din Europa, Trump, MAGA, Woke și realitățile politice de pe scena românească.

Adevărul: Primele decizii luate de Trump după revenirea la Casa Albă provoacă largi dezbateri și dau naștere unor polemici vii, dar vedem că deocamdată cel puțin, marii săi dușmani, cei din partidul democrat, nu se regăsesc și nu propun un politician de calibrul său. În această situație, cine crezi că ar putea deveni liderul democraților, un lider care să-l înfrunte acum hotărât pe Trump, iar la viitoarele alegeri pe JD Vance sau pe cel care va candida din partea republicanilor?

Alin Fumurescu: În momentul de față vedem că, din păcate, nu pare să existe. Tocmai aceasta este dezbaterea în rândul democraților, ei speră că de data asta și-au învățat lecția și încearcă să pregătească pe cineva mai din vreme, să nu mai fie luați prin surprindere cum au fost luați atunci când l-au schimbat pe ultima sută de metri pe Joe Biden și au pus-o pe Kamala Harris să-l înfrunte pe Trump. Rezultatele le-am văzut, iar vina le-a aparținut numai și numai democraților, care au refuzat în prima fază să vadă în ce stare era Joe Biden, apoi au ales prea târziu un înlocuitor și, aș spune eu, unul nepotrivit.

Cine a greșit atunci și de ce nu mai reușesc democrații să se redreseze?

Trebuie să fiu foarte clar. Și deși Barack Obama și Nancy Pelosi au fost pentru o convenție deschisă atunci, democrații erau deja „împușcați în picior”, pentru că nu puteai să renunți pe ultima sută de metri la o vicepreședinte femeie și de culoare. Ar fi dat foarte urât să facă asta, au fost nevoiți să meargă cu ea până la urmă. De data asta încearcă să-și pregătească un candidat, dar și sunt într-o confuzie maximă pentru că nu și-au rezolvat deloc problemele.

Marea problemă a democraților

Și care e marea lor problemă?

Democrații sunt la fel de împărțiți cum erau înainte de alegeri. Când spun că sunt împărțiți, partidul democrat e împărțit între cei de la extrema stângă și cei mai de centru. Nu există o figură care se reușească să se impună. Cei din extrema stângă au o gură mai mare, ei sunt mai vizibili din acest punct de vedere, dar nu au tracțiune nici în rândurile democrațiilor nici în rândul populație generale. Și asta i-a costat mult la alegeri, iar acum încearcă cu disperare să rezolve cumva problema asta. Încă mai au ceva timp. Depinde și de rezultatul alegerilor Midterms (n.r. - alegerile de la jumătatea mandatului președintelui). Pe acestea se bazează democrații și speră că în momentul acela republicanii vor pierde foarte mult, că va exista uzura din tabăra lui Trump. Și atunci, cu un rezultat dătător de speranțe la midterm, democrații se gândesc că ar putea avea o șansă reală să câștige următoarea bătălie prezidențială de peste patru ani.

Ce nume se avansează din mijlocul democraților?

Din câte știu eu cel puțin, din interiorul partidului nu au fost încă avansate foarte serios niște nume. Se fac calcule, se gândesc cum ar fi mai bine, discută, dar încă nu a apărut vreun nume mai răsărit.

Pe cine vedea potrivit să candideze din partea republicanilor, la viitoarele alegeri

Dincolo, în tabăra republicană, JD Vance pare favorit și se spune că va fi succesorul lui Trump. Îl vezi candidând din partea republicanilor?

Eu personal nu mi-aș dori să candideze JD Vance, mai ales după ultimele năzbâtii pe care le-a făcut. Dar, momentan, MAGA este încă pe cai mari. Și este evident că lucrurile stau așa. Sigur că asta s-ar putea schimba după midterms. Pentru că dacă toți candidații MAGA pierd... Sau nu toți, hai că nu au cum să piardă toți, dar, mă rog, o parte semnificativă a lor ar putea pierde. Iar atunci, dacă republicanii, dacă MAGA, gruparea ce controlează partidul republican, pierde în Congres vor avea probleme. Și pot să-și piardă majoritatea în Camera Reprezentanților, unde și așa e la limită, dar și în Senat, unde stau ceva mai bine. Și atunci apare o problemă pentru MAGA. Pentru că și acolo există o frustrarea acumulată care mocnește, nu toți republicanii sunt mulțumiți că MAGA a pus mâna pe partid. Așa că există nemulțumiri și la ei, dar momentan, nu pot fi exprimate direct.

Dar tu pe cine ai prefera să vezi candidând din partea republicanilor?

Eu aș prefera-o, de exemplu, pe Nikki Haley, pe care am auzit-o vorbind de mai multe ori și mi se pare cea mai echilibrată voce din rândul republicanilor. E o voce puternică și echilibrată, este clar pro-Ucraina și anti-Rusia, clar. Dar, deocamdată, Nikki Halley nu are nicio șansă și a trebuit să se pupe inelul, ca să zic așa, inelul lui Trump după ce a pierdut alegerile primare cu el.

Cât de anti-ruși sau prieteni cu Rusia sunt americanii

Te văd pesimist, crezi că Trump și cei din jurul lor vor ceda Ucraina Rusiei, așa cum spun unii?

Paradoxal, cum sunt de felul meu, nu sunt chiar mioritic, ca să spun așa. Înclin să cred că totuși există o bază solidă anti-rusească și în rândul republicanilor, în rândul americanilor. Chiar și Trump, chiar și cei de lângă el, nu cred că îi iubesc pe ruși și nu cred că vor pune Ucraina pe tavă Rusiei. Dar nici nu o ajută așa cum ar trebui să facă.

Pe ce te bazezi când spui că și republicanii, americanii în general ar fi anti-ruși?

Pe ce mă bazez? Mă bazez pe faptul că acest lucru a fost totuși clădit în decenii întregi de Război Rece, în care, cumva, asta li s-a transmis americanilor din generație în generație în generație. Pentru că li s-a spus că inamicii lor sunt rușii, așa au crescut. Și nici Tramp nu poate acum să cedeze în fața rușilor, ar fi umilitor. Pentru că, atunci, ce-am făcut? E conștient și el că și-ar pierde aura, că și-ar șifona imaginea grandioasă pe care se chinuie atât de mult să o cultive. Și el însuși și-ar pierde statutul, respectul fața propriilor alegători

Dar democrații? Mulți analiști spun că și Joe Biden sau oricine altcineva dintre democrați ar fi câștigat alegerile, ajungea să caute să pună punct conflictului cu Rusia și să se împace cu Putin...

Parțial ai dreptate. Cei de la extrema stângă a partidului democrat, Woke, „Wocii” ca să o spunem pe aia dreaptă, acel grup din rândul democraților ar fi dispus să facă o pace cu Rusia. Ar face asta instinctiv.

Cine i-ar putea înfrunta pe Trump și JD Vance

Pentru că ne-am întors la democrați, pe cine ai paria în lupta cu JD Vance, presupunând că actualul vicepreședinte va candida pentru republicani? S-a spus că Michelle Obama sau Hilary Clinton...

Michelle Obama să fie o soluție? Nu prea cred! Nu cred nici că Hilary ar fi o soluție pentru democrați. Nu, niciuna dintre ele nu ar fi. Din câte știu, Michelle Obama nici nu și-ar dori să candideze. Iar Hilary Clinton nici măcar atât! Nu, nu. Ar trebui să vină cineva nou, să vină o figură nouă. Se vorbește de guvernatorul Californiei, Gavin Newson, el ar putea fi o soluție. Acum, dacă tot m-ai întrebat pe mine, parcă e prea la stânga. Deci trebuie găsit cineva mai de centru care să poată mobiliza taberele din partidul democrat și să țină o balanță între ele. Că altfel democrația o să aibă de pierdut în America. Iar dacă partidul democrat îmbrătișează sau se lasă dominat ca să zic așa, de vocea stridentă a extremei stânga Woke vor avea numai de pierdut. Ar ajunge ca republicanii cu MAGA, doar că Woke e mult mai extremistă ca MAGA și e la celălalt capăt, e în stânga.

Alin Fumurescu

Educația și învățământul din SUA și din lume, la cote de alarmă

Între timp, Trump a intrat într-un război deschis cu unele din marile universități americane, iar multe voci îl acuză deschis că distruge sistemul de educație american. Se poate ajunge până acolo?

Cu sau fără Trump, sistemul de învățământ, educația în Statele Unite se confruntă cu probleme serioase, iar calitatea scade de la an la an. Adică asta este realitatea! Și mai e o problemă. Nu numai că sistemul de educație american e din ce în ce mai puțin performant, dar începe să se ducă rău în jos. Îi văd și eu la facultate pe studenții mei, plus că s-au făcut și studii care arată că tot mai mulți dintre ei refuză să citească și nu mai sunt capabili să înțeleagă materia. Eu le-am tot scurtat textele, îi văd că nu mai pot să citească mai mult de 3-4 pagini. Înainte le dădeam câte 20 de pagini, apoi am redus la 15 pagini, iar acum am redus la 10 pagini de citit pentru un curs. Și tot nu citesc, oricât le dau de puțin. Ei, adică cei mai mulți, citesc cel mult prima pagină. Și hai să zic, paginile 2-3, cei mai harnici. Și atunci normal că studenții nu mai pot să înțeleagă unele idei, nu pricep ce li se predă, nu mai asimilează. Ei sunt generația care a trăit numai pe telefon. Nu vor, nu pot înțelege, acceptă doar texte foarte scurte. De parcă ar fi și la facultate pe rețelele sociale. Problema e că nu mai au capacitatea de a gândi. Nu mai știu să gândească singuri, n-au răbdare, n-au practica în primul rând, așa că nu au nici capacitatea de a citi și de a prelucra un text, ce să mai vorbim de o carte. Exact ca în România.

Și unde va duce asta în final?

Din acest punct de vedere, și România, dar toată lumea civilizată suferă de aceeași boală. Adică boala simplității de gândire care acceptă orice i se spune. Nu mai contează ce li se spune. Că e progresism woke sau așa-zisul suveranism de la noi. Și așa nu li se pare ciudat că suveraniștii se dau pe lângă Trump, dar în același timp se dau și cu rușii. Dar se pretind suveraniști. Și ei depind totuși și de Uniunea Europeană. Așa că vor să fie și în Uniunea Europeană, dar și cu Putin. Ca să folosesc o expresie mai suculentă, vor să fie și cu „porcul în ogradă, și cu slănina în pod”.

Pe cine vedea președinte în România

Europa cum se vede de peste Atlantic? Aceleași probleme sau din contră, în Europa lucrurile stau mai bine?

Domină și în Europa stânga, uneori mascată în partide și partidulețe ce se pretind a fi de dreapta. Și există mult Woke exportat din America, există și multe partide de la celălalt capăt, de extremă dreapta. Dar eu sunt un susținător al Europei, un susținător al Uniunii Europene. Chiar dacă Uniunea Europeană nu e perfectă și trebuie încă reformată. Sunt multe de făcut, dar important e ca Uniunea Europeană să reziste vremurilor. Și să nu alunece în vreo extremă, că a cam alunecat spre stânga. Acum vine valul de extremă dreaptă, de suveranism, nici așa nu este bine.

România își alege președintele, după ce la finele anului trecut alegerile au fost anulate. Cum vezi lucrurile?

Se pare că totuși încet, încet vin și oameni mai competenți care să scoată capul. Și aici vă refer la oameni ca Ilie Bolojan, care într-adevăr, ei nu fac scandal, încearcă să evite orice provocare și să își urmeze drumul. Văd la ei o încăpățânare din asta de buldog, așa, de modă veche. Și lumea, după atâta scandal și atâta prostii făcute de politicienii noștri începe să-și dorească un politician normal, serios, pe care te poți baza că se gândește de trei ori când își deschide gura și nu scoate porumbei, nu atacă, nu face scandal.

Deci pariul meu este că pe baza acestui sâmbure de seriozitate și realism, vom vedea la treabă, vor ajunge să conducă politicieni serioși. Vreau să fiu optimist și să cred că și politica românească la un moment dat să intre pe un făgaș mai normal. După cum sper că și politica americană va reintra pe un făgaș mai normal, fără MAGA și fără Wolke.

Cum ar trebui să fie viitorul președinte și viitorul guvern al României, să se apropie de SUA sau de Uniunea Europeană?

Eu consider că România trebuie să fie cu fundul în două luntri, ca să mă exprim așa. Pentru că și Europa, din punct de vedere al securității, este dependentă de Statele Unite. Iar România are nevoie de Statele Unite, de suportul Statelor Unite în materie de securitate. Europa are nevoie de Statele Unite și în materie de economie. La fel cum și Statele Unite au nevoie de Europa. Și de aceea acum se încearcă tot felul de formule. Sper că la un moment dat se va ajunge la un acord între Uniunea Europeană și Statele Unite.

Cine a fost Alin Fumurescu

Profesor de științe politice la University of Houston, Alin Fumurescu a absolvit Facultatea de Filozofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj și a condus ziare regionale și locale în Cluj înainte de a se dedica în totalitate carierei academice. Alin Fumurescu are două masterate în științe politice, la Institut Européen des Hautes Études Internationales Nisa (Franța) și la Univesity of Missouri (SUA). Şi-a susţinut teza de doctorat, „Compromise and Representation: A Split History of Early Modernity“, la Indiana University, în Statele Unite ale Americii. Teza lui de doctorat a primit premiul Leo Strauss al American Political Science Association pentru cea mai bună teză de doctorat în filosofie politică din 2012-2013. În afara articolelor din mass-media, a celor din jurnalele academice si a volumelor editate, a publicat si două monografii, ambele apărute la Cambridge University Press. Prima, Compromise: A Political and Intellectual History (2012), a fost aleasa de CHOICE în Top 25 cele mai bune carti academice din toate domeniile publicate în acel an, tradusa ulterior inclusiv în chineză și romana, cu un nou capitol dedicat Romaniei, la editura Humanitas. A doua carte, Compromise and the American Founding: The Search for the People’s Two Bodies, a apărut în 2019.