Exclusiv România, sub foc încrucișat de la Moscova și Teheran. Istoric: „Rusia și Iran colaborează de multă vreme în războiul hibrid”

Rolul României în această ecuație dublă de război, în Ucraina și Iran, nu este unul minor, susține istoricul Cosmina Popa. El este de părere că atenția pe care Rusia și Iran o acordă României în ultima perioadă nu este întâmplătoare.

Războiul din Iran aduce avantaje Rusiei. FOTO: Freepik

România s-a aflat, zilele trecute, sub focul încrucișat al amenințărilor iraniene și rusești.

Purtătorul de cuvânt al MAE Iranian a amenințat România cu „consecințe politice și juridice” pentru sprijinul logistic al armatei SUA, iar Rusia prin vocea ambasadorului Moscovei la București, care a susținut că „principala ameninţare la adresa securităţii ţării nu provine din Rusia, ci din apartenenţa la blocul agresiv NATO”.

Ambasadorul Rusiei în România, Vladimir Lipaev, a declarat, într-un interviu pentru TASS, că România ar putea fi folosită de NATO „ca punct de plecare pentru declanşarea unui conflict cu Rusia”.

„Faptul că România este una dintre principalele ţări de tranzit pentru livrările de armament către Ucraina nu este un secret. Astfel, şi de această dată, Bucureştiul şi-a pus la dispoziţie infrastructura pentru găzduirea noului centru militar şi prezintă acest lucru ca o creştere semnificativă a profilului său în cadrul blocului NATO. (...)

 Astăzi, autorităţile române găzduiesc cu plăcere obiective militare NATO pe teritoriul lor şi pledează insistent pentru creşterea prezenţei contingentului militar străin pe teritoriul ţării. Justifică acest lucru prin mitica «ameninţare rusă».

Preferă să nu vadă, sau poate chiar nu înţeleg sincer, că principala ameninţare la adresa securităţii ţării nu provine din Rusia, ci din apartenenţa la blocul agresiv NATO”, afirmă ambasadorul.

Într-un interviu acordat în exclusivitate lui Adelin Petrișor, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe de la Teheran a întărit faptul că gestul Bucureștiului va avea consecințe legale și politice, potrivit TVR Info.

„Conform Cartei Națiunilor Unite, poți recurge la forță doar dacă ești atacat. Am atacat noi Statele Unite? Am atacat Israelul? Nu. Suntem victima unei agresiuni brutale. Și orice țară care contribuie la acest război este responsabilă pentru uciderea și mutilarea iranienilor și sunt sigur că poporul român nu vrea să fie considerat ucigaș sau să contribuie la uciderea oamenilor nevinovați din Iran.”

Întrebat dacă vor exista și consecințe militare și dacă România va deveni o țintă pentru Teheran, Esmail Baghaei a evitat un răspuns concret:

„Cum am mai spus, orice participare la un război împotriva Iranului este ilegală. Și noi nu putem trece cu vederea asta. Comunitatea crede că acesta este un război de agresiune… vedeți, nu există nicio justificare pentru acest război. Niciuna. Dacă revedeți ceea ce au spus autoritățile americane, veți constata că mai întâi au spus că există o amenințare iminentă din partea Iranului. Mai târziu, Pentagonul a spus că nu există”.

„Conflictul din Iran ajută nesperat Moscova”

„Adevărul” a discutat cu istoricul Cosmin Popa, cercetător al Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române specializat în istoria Uniunii Sovietice și a comunismului european, despre posibilitatea unei colaborări Rusia-Iran în războiul hibrid dus împotriva României în contextul calității ei de aliat NATO și al SUA. Popa a vorbit și despre efectele războiului din Iran asupra Rusiei și consecințele nefaste ale refuzului statelor europene din NATO de a-i preda, acum, o lecție de civilitatea președintelui Donald Trump.
Adevărul: Cât de mult ajută Rusia creșterea prețului combustibilului?

Cosmin Popa: Acum războiul a adus o revigorare a comerțului rusesc cu petrol. China a anunțat de curând că urmează să reia comerțul de petrol cu Rusia ceea ce nu făcuse vreme de 4 luni. Asta dă un moment de respiro economiei rusești aflată sub o presiune majoră, de unde și anunțul de zilele trecute legat de reducerea cu 10% din cheltuielile neproductive în bugetul național. Războiul cu Iranul mai degrabă aduce oportunități pentru Rusia. Nu numai economice și politice, pentru că războiul a determinat intrarea în blocaj a negocierilor de pace cu Ucraina. Oricât ar fi fost de problematice, acum sunt reduse foarte mult în intensitate. Moscova așteaptă deznodământul acestui conflict.

Politic, conflictul ajută nesperat Moscova deoarece Rusia este vital interesată ca la granița unei regiuni pe care o consideră importantă în ceea ce privește interesele strategice, să aibă un vecin slab, incapabil să-și proiecteze autonom interesele geopolitice. Propaganda rusă încearcă să proiecteze imaginea de sprijin politic și emoțional pentru regimul din Teheran. Moscova culege roadele acestei slăbiri a Iranului, ceea ce nu înseamnă că va fi satisfăcută de căderea regimului din Iran. Moscova are interesul ca regimul să fie slab și să se mențină conflictul cu Occidentul. Cel mai rău scenariu pentru Moscova este ca regimul de la Teheran să fie înlocuit cu un regim politic ce să caute modele de consonanță cu țări occidentale.

Cum ați caracteriza situația din Rusia acum?

Aș caracteriza situația Rusiei drept fluidă. În pofida asigurărilor Teheranului în contextul colaborării militare a celor două țări, apariția acestui război reduce până la zero aproape capacitatea Iranului de a acorda asistență militară în Rusia, așa cum a făcut până acum. La fel, nici Rusia nu este capabilă să-i acorde ajutor militar Iranului. Miza, în principal, este una politică pentru că în cazul în care acest regim din Teheran va supraviețui și va păstra controlul asupra traseelor comerciale maritime, se va prăbuși credibilitatea și puterea americană inclusiv din postura de mediator al conflictului din Ucraina. Tocmai de aceea, Putin încearcă, în momentul de față, pe toate canalele să creeze un proces politic prin care să obțină rolul de mediator, ceea ce, din foarte multe puncte de vedere, este aproximativ absurd.

„Felul în care se va sfârși războiul din Iran va dicta în bună măsură și soarta războiului din Ucraina”

Din perspectivă militară am observat un proiect elaborat de Ministerul Apărării al Rusiei care vizează modificarea legislației privind cetățenia și apărarea. S-ar pregăti astfel terenul pentru o agresiune mai largă, în contextul în care Putin obține noi puteri pentru a trimite trupe în străinătate. Ce înseamnă această inițiativă?

Acest proces poate să fie folosit pentru pregătiri de război pe scară largă, dar este la fel de real faptul că el își are originea în situația legală de astăzi a multora dintre combatanții din armata rusă desfășurați pe frontul ucrainean, mulți fiind străini. Una dintre promisiunile pe care le-a făcut în scris și solemn Ministerul Apărării al Rusiei, acestor oameni pe care, într-un fel sau altul, i-a determinat să semneze contractul de intrare în armata rusă, este că vor beneficia în regim accelerat de acordarea cetățeniei rusești. Există aici o chichiță legislativă în sensul în care atâta vreme cât Rusia nu se recunoaște pe sine în stare de război cu Ucraina, stare care de fapt există, foarte multe dintre aceste procese sunt blocate ca urmare a faptului că nu sunt acoperite de legislație. Ceea ce face acum Ministerul Apărării este o încercare de remediere a acestor neajunsuri. Asta, repet, nu înseamnă și că un astfel de mecanism legal nu poate fi folosit pentru a accelera pregătirile de război ale Rusiei.

De altfel, cu privire la această tendință a Rusiei de a continua și lărgi războiul, vom putea judeca la finalul conflictului din Iran. Fel în care se va sfârși războiul din Iran va dicta în bună măsură și soarta războiului din Ucraina.

„Rusia și Iranul colaborează de multă vreme în războiul hibrid”

Credeți că în contextul amenințărilor făcute de Iran și de Rusia aproape concomitent împotriva României, putem să ne gândim la o eventuală alianță Iran-Rusia în războiul acesta hibrid împotriva țării noastre și după aceea, cine știe, poate chiar și sprijinirea altor tipuri de operațiuni?

Rolul României în această ecuație dublă de război, în Ucraina și Iran, nu este unul minor. Ea este importantă în calitatea ei de aliat activ, cel puțin în momentul de față, și se întâmplă un lucru care aparent nu e guvernat de un proces foarte clar de cauzalitate, în sensul în care România este astăzi în atenția Rusiei, de unde și declarațiile relevante ale ambasadorului Rusiei la București, și de asemenea este și, oarecum, în câmpul atenției autorităților de la Teheran pe fondul găzduirii unor facilități militare americane suplimentare de natură să sprijine logistic efortul de război american.

Acum, interesul național al României este ca regimul de la Teheran să se prăbușească și cred că România ar trebui să facă tot ceea ce ține de ea ca să deservească acest obiectiv. Odată prăbușit regimul de la Teheran sunt convins că vom avea de a face cu o moderare a pretențiilor politice și militare ale Rusiei. Nu trebuie să ne facem iluzii, Rusia și Iranul colaborează de multă vreme în războiul hibrid, cel puțin pe o platformă antioccidentală. Sigur că nu întotdeauna interesele acestor două capitale sunt convergente, ceea ce s-a văzut din atitudinea regimului de la Teheran față de Armenia în contextul conflictului cu Azerbaidjan. Situația e una fluidă. Cred că acum suntem în imposibilitatea unei concluzii finale legate de felul în care va impacta acest conflict situația din Rusia.

Ce impact are conflictul din Iran asupra modului în care va arăta în viitor alianța NATO?

E cert că dispariția unui partener strategic și aliat important al regimului de la Moscova va slăbi puterea politică și militară ale Rusiei, însă din păcate aceasta e o ecuație a cărei finalitate e dictată nu doar de interacțiunea dintre America, Israel și Iran sau Rusia și Ucraina, ci și de posibila reacție țărilor europene NATO la apelul SUA de asigurare a securității Strâmtorii Ormuz. În momentul de față, momentul ales de aliații europeni ai NATO să predea o lecție de civilitate politică lui Trump e foarte prost. Securizarea libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz este nu doar un interes al SUA și al Israelului, ci la fel de mult, dacă nu chiar mai mult un interes al țărilor europene. E limpede că Iranul încearcă o mișcare de ridicare a relevanței diplomatice prin încercarea de stabilire a unor acorduri cu privire la trecerea navelor prin Strâmtoarea Ormuz. Așa cum relatează și presa occidentală, deși traficul a scăzut cu 95-97%, sunt petroliere din China, Turcia, India pentru care America a ridicat temporar restricțiile legate de petrolul rusesc care trec prin Strâmtoare. Presa relata despre încercarea unor state europene, precum Franța și Italia, de a stabili astfel de acorduri cu Iranul. Ar fi extrem de grav. E foarte prost ales momentul să i se predea lui Trump o lecție de civilitate politică, pentru că interesul strategic al Europei e profund afectat de ceea ce se întâmplă în Iran. Felul în care Europa reacționează la cererea și nevoile americane va dicta atitudinea administrației Trump față de viitorul relației transatlantice.