Riscurile la adresa securității energetice a României. Avertismentul unui expert pentru viitorul nu prea îndepărtat
0România și Europa au trecut cu bine peste iarna acestui an, însă acest lucru a fost posibil și grație vremii mai calde ca de obicei. Pentru iarna ce urmează, provocările nu dispar. Expertul în energie Bogdan Berneaga explică pentru „Adevărul” care ar fi riscurile la adresa Europei și a țării noastre.
Europa a renunțat la gazul rusesc, dar s-a descurcat poate neașteptat de bine grație unei combinații de importuri de LNG din SUA, Qatar și Norvegia. Asta nu înseamnă însă că iarna următoare nu ar putea fi problematică. Recent, directorul executiv al Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), Fatih Birol a avertizat că Europa trebuie să se pregătească pentru o iarnă mai grea anul viitor din cauza „crizei gazelor”, dar și alți experți vest-europeni și americani susțin același lucru.
„Adevărul” a discutat pe această temă cu Bogdan Berneaga, expert în politici și în proiecte energetice. Membru al think tank-ului New Strategy Center, Berneaga a coordonat proiecte în valoare totală de miliarde de euro, din Jamaica și până în Georgia și SUA până în Algeria. Iar proiectele sale au vizat centrale de gaz sau de energia regenerabilă. În ultimii 14 ani, el s-a axat exclusiv pe proiecte ce țin de energia regenerabilă.
În ce privește riscurile la care vor fi supuse sistemele energetice europene în următoarele sezoane reci, Bogdan Berneaga este mai degrabă optimist. În opinia expertului, atâta timp cât planificarea la nivel european privind rezervele de gaz va avea loc din timp, este mai puțin probabil să apară probleme majore. Bogdan Berneaga citează o analiză elaborată de firma Cornwall Insight din Marea Britanie, care estimeaza că instalațiile de depozitare din Europa vor încheia iarna 2022 între 45% și 61% pline - o capacitate medie de 55% - ocolind recordul anterior de la sfârșitul iernii de 54% în 2020.
Emoții cu prețurile gazelor
Asta nu înseamnă însă că nu pot să apară probleme la nivel european, mai cu seamă cauzate de o eventuală creștere a prețului gazelor. O astfel de problemă nu ar ocoli nici România, motiv pentru care o planificare riguroasă devine esențială.
„Este adevărat însă că prețul gazului e dat de prețul marginal, adică prețul ultimului metru cub cum ar veni, și atunci orice deficit punctual poate genera prețuri mari la un anumit moment. În România, în ciuda faptului că numai 10-20% din consumul național de gaz de circa 11 bcm (miliarde de metri cubi) este importat, suntem și aici subiectul prețului marginal, și atunci totul depinde de planificare, așa încât piața să se regăsească tot timpul într-un surplus relativ, de unde și importanța alimentării rezervoarelor subterane care au rolul de tampon”, spune Berneaga.
Există și altfel de riscuri, dar care nu pot fi anticipate. Este vorba despre incidente care ar putea face ca una sau mai multe magistrale de gaze să devină inutilizabile pentru o perioadă însemnată.
„Teoretic, lumea e pregătită și pare că se va pregăti, dar un singur accident (vezi exploziile Nord Stream I și II) poate crea deficit punctual și se poate instaura panică. Gazul e ceva mai greu de stocat decât țițeiul, iar curentul electric, evident, mult mai greu, în fine, aproape imposibil la un nivel semnificativ”, mai spune el.
Renunțarea la termocentrale, o presiune în plus
Un alt posibil risc ține de faptul că România se pregătește să închidă centralele pe cărbune, iar deja numeroase termocentrale au fost dezafectate. Este o decizie asumată de către autorități, dar care trebuie compensată prin exploatarea altor resurse energetice. O altă problemă ține de centrala nucleară de la Cernavodă.
„Dacă am înțeles eu bine, noul termen de închidere a centralelor pe cărbune, circa 3-4 GW capacitate instalată în prezent, ar fi 2032. Deci acest gol trebuie umplut. Aș adăuga scoaterea temporară (2-3 ani) din sistem a unității nr 1 de la Cernavodă, pentru lucrări de extindere durată de viață, și atunci vorbim de încă 700MW”, explică expertul.
El atrage atenția că sistemul energetic (electric) trebuie privit din două puncte de vedere.
„Primul este din punct de vedere capacitate, unde la vârf în România avem nevoie de 9 – 10GW consum punctual, capacitate solicitată, consum care evident este atins doar de câteva ori pe an, vara când e foarte cald, și iarna când e foarte frig. Și atunci sistemul trebuie să fie capabil să furnizeze această capacitate când este nevoie, ceea ce înseamnă o capacitate instalată funcțională în momentul respectiv mai mare de 10 GW. Din punct de vedere consum efectiv (și producție), ca și referință de principiu, consumul anual în prezent se situează la 50.000 GWh – 60.000 Gwh”, adaugă Berneaga.
Și tot el precizează că, în mod evident, Cernavodă 1, ca o instalație nucleară ce lucrează în bandă, circa 49-50 săptămâni pe an, furnizează atât cei 700 MW de capacitate, dar și producția necesară.
„De exemplu, 700MW produși constant timp de 50 săptămîni, înseamnă vreo 5.900 GWh care poate fi interpretată ca și producție de partea Nuclearelectrica și consum din partea consumatorilor din sistem (noi factura aici o plătim la Kwh/Mwh/Gwh). Mi se pare foarte important să facem distincția mereu între KW și KWh, MW și MWh, GW, și GWh; din păcate am văzut multe comunicări publice cu preț pe MW, ceea ce e incorect”, atrage atenția Berneaga.
În opinia sa, producția Unității 1 de la Cernavodă reprezintă circa 8-10% din consumul anual în România, deși reprezintă mai puțin procentual din punct de vedere capacitate instalată (7%). Asta pentru că, adaugă el, factorul de capacitate la nuclear trebuie să fie foarte mare fiindcă odată pornit e dificil să fie oprit și nu are sens din punct de vedere economic.
Și centralele pe cărbune ar putea avea un factor mare de capacitate, însă se mizează tot mai puțin pe ele, din cauza poluării.
„Capacitățile pe cărbune nu funcționează cu factor de capacitate la fel de mare, deși, evident, ar putea până la un anumit nivel, cazanele și turbinele pe aburi nu au nicio problemă din acest punct de vedere, dar, cred că din rațiuni economice (vezi prețul tonei de CO2, alte rațiuni tehnice) nu funcționează la acest nivel. Totuși, vorbim de circa 3 GW care pot asigura acel vârf de consum, și care produc undeva la 16.000 GWh pe an, adică 25-30% din consumul anual”, precizează expertul.
Ce soluții avem la dispoziție
Bogdan Berneagă consideră că această „gaură” poate fi acoperită de o combinație de regenerabile (vânt și solar) și gaz. Centralele moderne pe gaz ar urma să aibă și ele un rol important în acest sens și pot complementa foarte bine capacitățile regenerabile.
Bogdan Berneaga mai spune că România ar trebui să implementeze un sistem adoptat până acum în Vestul Europei.
„Cred că ce ar fi foarte util ar fi implementarea pe scală mai largă a unui sistem de capacități, pentru siguranța și flexivbilitatea sistemului energetic, unde o centrală precum cele pe gaz menționate mai sus sunt plătite doar pentru disponibilitate, fără de fapt a produce. Acest sistem ar permite investitorilor în centrale pe gaze o stabilitate mai mare a randamentului de proiect, ceea ce i-ar reduce costul (de capital, cu dobândă etc). Un asemenea sistem, implementat cu foarte mult succes de zeci de ani în Vestul Europei asigura stabilitatea sistemului, cu un cost, sigur. Tehnologia de stocare pe baterii poate asigura un alt tip de stabilitate punctuală sistemului, foarte importantă, pe termen scurt, dar cu reacție foarte rapidă (de câteva milisecunde), reglarea frecvenței de exemplu”, subliniază expertul.
Reactoarele nucleare modulare (SMR) pot de asemenea suplini cu succes deficitul prevăzut pentru 2026 – 2032.
Bogdan Berneaga atrage atenția însă că nu a venit momentul ca România și Europa să renunțe în totalitate, cel puțin pe perioada tranziției de 20-30 de ani, la gaze și termocentrale, așa cum insistă anumiți activiști.
„Deși în ultimii 14 ani am lucrat exclusiv în domeniul energiei regenerabile, cred într-un mix echilibrat, și cred în complementaritea sistemelor. Dacă, așa cum am menționat mai sus, sistemul va avea circa 2 – 3 GW de capacitate modernă de centrale pe gaze, și, împreună cu noile capacități regenerabile prevăzute de mai mult de 6GW (în plus față de cei 4.5GW existenți), vor constitui o plasa de siguranță relativ suficientă. Mai adăugăm aici evident și planurile Nuclearelectrica”, a încheiat expertul.
Se încarcă comentariile...
