Pagina cititorului
0
Viorica Borodi (42 de ani), administrator de firmă, spune că s-a abonat acum doi ani la „Adevărul“ pentru a-şi îmbogăţi biblioteca personală. „Ador să citesc, iar volumele scoase de «Adevărul» sunt utile şi foarte frumoase“, mărturiseşte Viorica.
„Îmi place să citesc"
Ea şi-a completat biblioteca cu colecţiile „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", „Jules Verne" şi „101 cărţi de citit într-o viaţă". Volumele sunt pentru fiica sa, Claudia, care e studentă la Facultatea de Litere. Bistriţeanca este încântată şi de preţul cu care se vând aceste volume.
„E un preţ accesibil tuturor. În tinereţe îmi dădeam toate economiile pe cărţi. Mă gândesc şi la fiica mea, care e studentă la Litere. Le cumpăr pentru ea, iar când am văzut că le şi foloseşte, satisfacţia a fost cu atât mai mare", mai zice bistriţeanca.
Ce este Constituţia?
În anul 1938, regele Carol al II-lea a organizat un referendum pentru modificarea Constituţiei. Copil fiind, l-am întrebat pe tatăl meu: „Ce este Constituţia?" Răspunsul a fost: „Legea supremă a ţării, Legea fundamentală, din care izvorăsc toate legile". Dar pentru că nu mă lămuream, mi-a spus: „Este ca o evanghelie laică a ţării!" Cu mintea mea de copil am crezut că este o carte mare şi groasă, ferecată în aur şi argint, pe care regele sau marii demnitari o arată poporului la sărbătorile naţionale. Mai presus de orice, am considerat că are un caracter sacru, care trebuie respectat cu sfinţenie de toţi românii, indiferent de funcţie sau rang social.
Au trecut anii şi am constatat că este o broşurică, iar conţinutul se modifică odată cu schimbarea ordinii sociale. Totuşi, consideram că ce este scris în ea are caracter sacru şi obligatoriu pentru toţi.
Cu această credinţă am ajuns octogenar. Astăzi constat că drapelul ţării, pentru care unii şi-au dat viaţa pe câmpul de onoare, nu mai este salutat; un minister inversează culorile naţionale; salariaţii săi îşi aruncă uniformele, deşi acestea poartă însemnele ţării; poporul votează ceva, dar a doua zi a uitat despre ce e vorba; toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, dar pentru unii se fac legi speciale; o organizaţie nonguvernamentală îmi barează un drept constituţional rezultat din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, apelez la justiţie, dar, în loc să se judece fondul problemei, se cere ,,temeiul de drept"; întreb dacă magistraţii români au obligaţia să apere Constituţia, dar nu primesc niciun răspuns. Nimeni nu este pedepsit pentru încălcarea Constituţiei!
Nu ştiu cum este Constituţia altor ţări, dar în ţara mea simt nevoia de a întreba din nou: ce este Constituţia? Poate îmi răspunde cineva.
Vasile Moscu
Se încarcă comentariile...
