Pagina cititorului
0Filofteia Stan, studentă, are 24 de ani şi este din Râmnicu Vâlcea. Mărturiseşte că şi-a făcut abonament la „Adevărul“ după ce a descoperit ghidurile turistice recent lansate.
„Îmi plac ghidurile turistice"
„Sunt îndrăgostită de ghidurile turistice. M-am bucurat foarte mult când am aflat că le pot obţine odată cu ziarul «Adevărul». Nu ştiu dacă o să ajung vreodată în locurile acelea, dar vreau să îmi îmbogăţesc cultura generală. Cel mai mult mi-a plăcut Canada, mai ales că o verişoară de-a mea locuieşte acolo şi atunci când o să mă viziteze vreau s-o impresionez, să vadă câte ştiu despre ţara ei adoptivă", povesteşte Filofteia. Ea mai spune că îi place foarte mult şi colecţia „Muzeele lumii".
„Încerc să fac rost de întreaga colecţie. Am căutat prin librării cărţi asemănătoare, dar cele pe care le-am găsit erau cu mult peste posibilităţile mele materiale", adaugă tânăra.
Presa fără istorie
Dacă regimul comunist crease un sistem monocentric al comunicării de masă, conceput să sprijine exclusiv sferele publice oficiale şi să combată apariţia celor alternative, ziarelor postdecembriste li s-a oferit şansa de a renunţa la partizanatul politic şi de a deveni adevăratul „câine de pază" al pseudodemocraţiei instaurate. După ce au fost convinşi că trecerea de la statutul de instrument privilegiat al totalitarismului la cel de instituţie-actor a schimbării sociale s-a făcut în mod definitiv şi nereversibil, actorii de pe proaspăta scenă mass-media au început însă să-şi pună şi problema exercitării cu adevărat a rolului pe care îl au.
Trecerea de la această prima fază, când am avut de-a face cu un fel de efervescenţă în care nu funcţia de informare conta, ci cea de expresie nu a fost încheiată, definitiv, nici astăzi. Problema presei româneşti este că avem nişte stilişti formidabili. Pentru a începe să-şi exercite adevăratul rol pe care îl are, presa scrisă s-a văzut, aşadar, în situaţia de a fi nevoită să creeze, după tiparul ţărilor cu „experienţă" în libertatea cuvântului, asociaţii şi reglementări. În virtutea acestui nou traseu libertatea presei a devenit, de fapt, o datorie publică: presa are anumite obligaţii faţă de individul-cetăţean, obligaţii de la care nu poate abdica în numele legilor pieţei şi ale succesului facil.
Triada etică-moralitate-deontologie este, în acest context,astfel una dintre principalele preocupări declarate ale ziariştilor, deşi, după cum vedem în prezent, nu a putut fi reglementat nici măcar un consens minim de comportament profesional, care să repereze, în mod egal, atât privilegiile, cât şi responsabilităţile jurnaliştilor. Gazetarii sunt ipostaza noastră publică, emblema «tranziţiei» noastre către noi înşine.
Cristian Codrunescu
Se încarcă comentariile...
