Pagina cititorului

Răzvan Toma este profesor suplinitor de limba română.

Abonaţii noştri: „Sunt la curent cu ştirile"

Tânărului îi place foarte mult să le ofere elevilor săi, la clasă, informaţii bogate despre operele studiate, dar şi despre alţi autori care nu fac parte din programa şcolară.

„Este o colecţie care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă. Un om informat are nevoie de aceste volume, dar şi de un ziar care să-l ţină la curent cu absolut tot ce se întâmplă în ţară şi în străinătate", spune Răzvan. Când a fost lansată colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", tânărul obişnuia să stea câteva zeci de minute lângă un chioşc de ziare, la prima oră a dimineţii, pentru a fi sigur că nu ratează niciun volum. După câteva experienţe de acest fel, el s-a gândit că este mult mai simplu dacă se abonează la ziar.

Editorialul cititorului: De ce impozitare progresivă?

Numai un exemplu aş da în legătură cu impozitarea progresivă. Într-o ecomomie puternică, aceasta ar avea ca efect, printre altele, reducerea polarizării sociale. Din păcate, în România, impozitarea progresivă nu cred c-ar atenua nicio discrepanţă! În mod evident, oamenii bogaţi nu-şi câştigă banii din salarii.

Impozitarea progresivă loveşte (ca şi în trecut) tot în salariatul de rând, mai bine sau mai prost plătit. Şi din ce se discută prin diverse emisiuni, grila va introduce impozite mai mari de 16% începând cu salarii de 6-700 de euro... Oamenii care câştigă această sumă pe lună sau chiar 1.000 de euro pe lună se pot numi bogaţi? Despre ce discrepanţe vorbim? Oamenii aceştia se pot numi cel mult ieşiţi din sărăcie, oameni care au scăpat de grija zilei de mâine. Deci să luăm de la cei care au scos un pic capul din contingent şi să dăm şi altora. Atunci de ce să te agiţi să-ţi găseşti un job mai bun sau să înveţi o altă meserie dacă vei câştiga - graţie impozitării progresive - doar cu un pic mai mult decât vecinul de scară care e şomer?

Singurul sens al impo­zitării progresive ar fi ca marea masă a sărăcimii din ţara noastră - din rândurile căreia în ultimii ani s-au desprins, poate, câteva sute de mii de oameni - să redevină uniformă ca înain­te de '89. Şi, probabil, să redevină, toată, aşa cum îi stă bine, o masă de manevră pentru guvernanţi. Adică să stăm ca şi până acum, ca întotdeauna, la mila puternicilor zilei. Oare ce să impozitezi progresiv într-o economie ca cea din România? Să redistribui sărăcia, probabil.

Eu cred că în primul rând ar trebui să facem „business" cât mai mult şi cât mai bine vreo 10-15 ani la rând, cu o impozitare cât mai redusă. Şi abia apoi să discutăm de impozitare progresivă.(Cristian Scarlat)