Pagina cititorului

Gălăţeanul Ionel Hâncu, 72 de ani, este preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP) şi este abonat la ziarul „Adevărul“ de peste 15 ani.

„Un ziar echidistant" 

„Nici nu mai ţin minte de când sunt abonat. Îmi place «Adevărul» pentru că este un ziar echidistant şi mă pune la punct cu toate noutăţile. Cel mai mult îmi place că este împărţit pe secţiuni şi abordează o tematică variată. Citesc cu mare plăcere poveştile cu oameni şi cazurile sociale", a mai adăugat gălăţeanul.

Ionel Hâncu a cumpărat colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă", dar şi colecţia „Pictori de geniu". Toate cărţile le-a donat bibliotecii CARP Galaţi şi este foarte mândru de fapta sa. „Cărţile sunt de foarte bună calitate. Sunt autori celebri şi este păcat să nu le ai în bibliotecă. Colecţia de pictori este foarte bună pentru cultura generală. Sunt foarte căutate de membrii noştri", ne-a spus cititorul.

Saltul schimbării spre democraţie

Mă conving, pe zi ce trece că România devine pe zi ce trece „ţara tuturor posibilităţilor". Sper mereu într-o schimbare în bine şi nu disper. Doctorii mă încurajează că nu va mai trece mult şi mă voi transfera în altă lume, poate mai bună. Dar cu tineretul ce se face, ce speranţe să mai aibă? Mă uit în urmă. Doamne, ce repede au trecut anii. M-am născut în timpul dictaturii lui Carol al II-lea.

A urmat dictatura antonesciană, apoi cea comunistă, de fapt cea mai îndelungată. Acum avem democraţie, şi nu una oarecare, ci originală, de tip românesc. Nu regret că nu am prins „culmile societăţii socialiste multilateral dezvoltate". Poate aş fi văzut cât de dezvoltată ar fi putut fi şi primeam cinci ouă şi o jumătate de pachet de unt în plus. Diferenţa între un sistem autoritar comunist şi unul capitalist este enormă. Dar să exemplific. Să zicem că aveai o problemă în comunism.

Erai ascultat (peste tot, chiar şi la WC) şi, în funcţie de problemă, erai rezolvat. În democraţia românească te bucuri de libertatea cuvântului şi poţi spune orice. Eşti ascultat, iar de cele mai multe ori rezolvarea trebuie să o cauţi în altă parte, la Haga, Bruxelles, Strasbourg, nu în ţară. Mă întreb: în 2012, înainte de alegeri, ne va fi foarte bine? Nu este acesta un joc de alba-neagra?

Dimitrie-Dan Ciurea