Mingea lui Dobrin

>> Dobrin a fost cel mai liber fotbalist pe care l-am văzut pe un stadion. S-a prăpădit un idol. Pentru că idolii nu-şi schimbă locul. Nicolae Dobrin a rămas în vatra sa din Trivale, unde a

>> Dobrin a fost cel mai liber fotbalist pe care l-am văzut pe un stadion.

S-a prăpădit un idol. Pentru că idolii nu-şi schimbă locul. Nicolae Dobrin a rămas în vatra sa din Trivale, unde a jucat, a fost iubit şi a murit. Nici regimul comunist n-a reuşit să-l disloce. E bine să ne amintim mai ales acum acest lucru: spre deosebire de alţi mari fotbalişti care invocau diverse presiuni, Nicolae Dobrin n-a schimbat echipele. El a vrut să rămână la el acasă, la FC Argeş.

La fel ca marele Ivansuc al Clujului. Susţin în continuare că Dobrin a fost cel mai mare jucător al tuturor timpurilor. A putut fi depăşit de un Hagi, pentru că lui Gicu nu i s-a dat voie să joace afară, acolo unde valoarea capătă o validare internaţională.

Lui i s-a permis doar să fie cel mai bun din România. A fost un geniu încartiruit. Nu vreau să-l cobor de pe adjudecatul său soclu pe Gică Hagi. Vreau doar să-mi imaginez ce fel de jucători ar fi ajuns Baratki, Apolzan, Kotormani, Petchovski, Bazil Marian, Bodola, Constantin, Ozon, Mateianu, Voinescu, Dan Coe, Dumitrache, Balaci, Răducanu şi mulţi alţii, dacă ar fi jucat la Real, Barcelona, Juventus sau Inter?

După Dobrin chiar au venit emisari ai patronului de la Fiat, Umberto Agnelli, care i-au făcut lui Ceauşescu o ofertă atractivă pentru a-l lăsa pe Dobrin la Juventus. Degeaba. Îmi rămân în memorie câteva din execuţiile sale irepetabile. Îmi amintesc de o minge ce se îndrepta spre aut de poartă. Balonul se rostogolea la vreo doi metri înaintea lui Dobrin.

Gicu a accelerat şi a centrat perfect un balon care se afla la vreun metru în aer. Sau... Rică Răducanu luase acel gol antologic de la Ceapkovici înr-un meci decisiv cu Cehoslovacia. Rică s-a trântit în iarbă şi plângea.

La câteva secunde după aceea, Dinu s-a apropiat de el şi i-a şoptit: "Scoală-te, Ricane, că a dat Gicu gol!" "Mă minţi, Procororule!" - i-a răspuns Rică. Rică a ridicat privirea din iarbă şi când a văzut că Gâscanu' chiar marcase, s-a repezit la el şi l-a tot îmbrăţişat vreo jumătate de minut.

Dobrin a fost cel mai liber fotbalist pe care l-am văzut pe un stadion de fotbal. El a inventat la noi moda cu jambierele lăsate pe glezne. Arbitrii îl mai atenţionau, dar s-au lăsat până la urmă păgubaşi. Era totuşi Dobrin. A jucat din plăcere şi pe bani puţini.

A jucat de fapt fotbal. I-a bătut de unul singur pe Dinamo şi pe Steaua şi nu i-a fost teamă că va păţi ceva. Şi n-a păţit, pentru că era el, Dobrin. Se pune capăt unui destin frumos al unui fotbalist despre care nimeni în România n-a gândit decât frumos. Viaţa ta se va schimba în altceva, dragă Gicule.

Onoarea pe care ne-ai făcut-o acceptând să fii contemporanul nostru te va urma şi acolo sus unde, rugat de noi şi sfătuit de Sf. Petre, Dumnezeu te va lăsa să iei cu tine şi o minge cum nu se mai găseşte alta pe pământ. Mingea lui Dobrin.