Video Metoda „polițistul bun și polițistul rău”, aplicată de Trump în Iran. Un expert de la Stanford explică strategia americană și succesul ei

America este pe cale să își atingă țintele în Iran, consideră Victor Davis Hanson, cunoscut analist și profesor la titrata universitate americană Stanford. Hanson explică faptul că în timp ce Trump folosește o retorică agresivă de „nebun”, JD Vance își ia în primire rolul de diplomat „rațional” pentru a forța concediile iranienilor.

Exploziile mistuie Teheranul. FOTO: Profimedia

Victor Davis Hanson, figură marcantă din rândul analiștilor care se revendică a fi din rândul conservatorilor, este convins că acțiunea SUA din Iran reprezintă până acum o mare reușită. Într-un podcast special realizat de GB News, echivalentul Fox News în Marea Britanie, Hanson enumeră reușitele lui Trump.

Dacă unii analiști politici și militari consideră că americanii au greșit pornind această ofensivă, el vorbește despre cum Trump a reușit să „neutralizeze” amenințarea iraniană printr-o campanie aeriană de 5 săptămâni, fără a folosi trupe la sol. E vorba de costuri minime, mai spune Hanson și subliniază asimetria acestui conflict: SUA ar fi pierdut doar 13 militari, în timp ce infrastructura militară și de comandă a Iranului a fost distrusă aproape complet.

Acum, SUA ar fi aproape de restabilirea ordinii: Hanson afirmă că, înainte de această intervenție, Iranul era aproape de a produce 11 bombe nucleare și controla rutele maritime (Marea Roșie), dar acum este „o umbră a ceea ce a fost”.

De la războiul nesfârșit la loviturile de decapitare

Afirmațiile sale marchează o adevărată schimbare de paradigmă în discursul conservator: trecerea de la așa-numitele „războaiele nesfârșite” (nation-building) la „lovituri de decapitare” (punitive strikes). De asemenea, Victor Davis Hanson rămâne avocatul unei Americi puternice, care nu se mai simte obligată să joace după regulile diplomației tradiționale dacă acestea îi dăunează intereselor naționale.

De altfel, Hanson vede lumea printr-o lentilă dură, istorică, iar în viziunea sa violența chirurgicală este uneori singura cale de a preveni un război mondial mai mare. Nu în ultimul rând, dacă rivalii lui Trump din partea stângă a politicii, socialiștii cu precădere, consideră că Trump este un dictator, Hanson vede în el un corector al unui sistem global care a devenit prea moale și dependent de banii americani, dar refuză să își asigure propria apărare.

Argumentul central al expertului este că SUA nu au repetat greșelile din Irak sau Afganistan. În opinia sa, infrastructura Gardienilor Revoluției a fost distrusă în 5 săptămâni, ceea ce a paralizat capacitatea Iranului de a finanța grupări precum Hezbollah sau Hamas.

Lovitură cumplită dată Chinei

„Ei bine, China cumpără 80% din petrolul iranian și a încălcat toate sancțiunile. O face ilegal, dar o face. Iar acum sunt în dificultate din cauza tăierii livrărilor din Venezuela. Venezuela are a treia cea mai mare rezervă de petrol din lume și ar putea pompa probabil 5 milioane de barili. Chinezii au crezut că aceea era o concesie, dar au pierdut. Probabil au pierdut controlul asupra Canalului Panama și nu ies prea bine de aici, după cum am spus. Așa că făceau presiuni asupra Iranului să deschidă strâmtoarea pentru a putea intra și merge la Insula Kharg să ia petrol. Asta este ceea ce vor. Și Statele Unite, cred, sunt într-o poziție de forță pentru că, dacă ei trișează, dacă trimit rachete, SUA le pot spune pur și simplu: „Știți ceva? Vom continua. Vom scoate din funcțiune într-o singură zi toată electricitatea voastră și să vedem cum vă place. Și apoi cheltuiți următoarele 500 de miliarde de dolari reparând asta, în loc să cumpărați arme”. Sau să le scoatem petrolul. SUA au toate atuurile. Motivul pentru care ei deschid strâmtorile este că nu au alternativă”, susține Hanson.

El a comparat politica lui Trump cu cea a democratului Joe Biden și a vorbit despre eșecul diplomației anterioare și succesul celei „trumpiste”. În opinia sa, politica împăciuitoare a democraților a permis Iranului să ajungă la un pas de arma nucleară și să blocheze Marea Roșie prin rebelii Houthi.

Acest lucru vine în contradicție cu acțiunile ferme marca Trump, susține el. Pacea va fi obținută nu prin tratate, ci prin demonstrația de forță brută care a convins regimul de la Teheran că supraviețuirea lor este în pericol.

„Se pare că, post-factum, ne-am dat seama că aveau rachete care ajungeau în Europa, închiseseră prin intermediari Marea Roșie, cauzaseră 7 octombrie și nu mai pot face asta, cel puțin pentru viitorul previzibil. Iar dacă cred că vor încerca, eu sau orice viitor președinte îi putem opri cu costuri minime. Asta a costat cam 50-60 de miliarde de dolari. Este cam un sfert din ceea ce a fost furat în California sub regimul Newsom prin fraude cu ajutoarele sociale. Și am pierdut, în mod tragic, 13 soldați. Am pierdut același număr într-o singură zi în Afganistan, ieșind din Afganistan. Deci, dacă toată lumea își păstrează calmul și se uită la datele reale, la cost-beneficiu și la cine câștigă și cine pierde, cred că este o victorie. Cred că în două luni nimeni nu va mai vorbi despre asta dacă acordul rezistă”, afirmă el.

„Poți obține rezultate fără permisiunea Franței și a Germaniei”

De altfel, mai spune expertul, afirmațiile că SUA au pierdut războiul din Iran ar fi „fabricate” de stânga și de dușmanii lui Trump și importate în Europa și pretutindeni.

„Și cred că stânga... au spus-o din nou și din nou, că am pierdut războiul și ne îndreptăm spre o depresiune și economia se va prăbuși. Asta nu se va întâmpla. Pur și simplu nu se va întâmpla. Economia își va reveni în trei sau patru săptămâni (...) Și asta se poate întâmpla din nou foarte ușor. Și când se va întâmpla, Trump va fi persoana care „a pus clopoțelul la gâtul pisicii”. Toți șoarecii spuneau că trebuie să fie avertizați când vine pisica, dar niciunul nu a fost dispus să pună clopoțelul”, s-a exprimat Hanson.

Europa, pe de altă parte, este din alt film, consideră analistul de la Stanford. SUA nu mai au nevoie de permisiunea Franței și a Germaniei pentru a-și impune propria politică: „Trump a demonstrat că poți obține rezultate fără permisiunea Franței sau a Germaniei. Să fim realiști: Europa are nevoie de umbrela de securitate americană mult mai mult decât avem noi nevoie de bazele lor aeriene pentru o misiune de 5 săptămâni. Faptul că China a intervenit arată doar că erau disperați să nu piardă fluxul de petrol. Nu e diplomație de dragul păcii, e panică economică”.

Polițistul bun și polițistul rău

Victor Davis Hanson s-a referit și la limbajul lui Donald Trump și la declarațiile sale controversate. Administrația Trump s-ar juca cu iranienii precum pisica cu șoarecele și ar presa astfel Teheranul să cedeze. Trump ar fi în rolul „polițistului rău”, iar vice președintele JD Vance și șeful politicii externe americane, Marco Rubio, ar fi „polițiștii buni”. Hanson explică de ce Trump folosește cuvinte precum „distrugere totală”. Nu este neapărat o intenție, ci o metodă de a-i face pe adversari să creadă că președintele este imprevizibil și capabil de orice.

„E ​​foarte asemănător cu războiul Yam Kipper din 1973, când Richard Nixon l-a trimis pe Kissinger să negocieze și i-a spus așa cum făcuse și în timpul bombardamentelor din Vietnam din 1973. Era: „Eu sunt nebunul și tu ești polițistul bun”. Așa că o să spun tot felul de lucruri de genul „o să bombardez Vietnamul de Crăciun”. O să las Armata a Treia, Armata a Treia Egipteană să piară în deșert. Apoi te duci și le spui că sunt nebun și că ar fi bine să fie atenți. Deci, e un polițist bun, un polițist rău. În acest caz, JD Vance a fost desemnat sau a preluat rolul de diplomat de urgență. Și asta e evident pentru că vrea ca mega-baza să vadă că există oameni în administrația sa care, în tăcere, în liniște, implicit, nu vor ca lucrurile să continue. Așa că Vance se duce să le spună negociatorilor iranieni, oricine ar fi ei, sau aliaților, că Trump e cam dus”, este comparatia expertului.

De altfel, rolul lui JD Vance și Marco Rubio este extrem de important. Aceștia sunt prezentați ca elementele „raționale” care apar imediar după amenințările lui Trump pentru a oferi Iranului o cale de ieșire prin negociere, dar de pe o poziție de forță absolută.

Rezultatul ar fi, spune Hanson, că vedem „sfârșitul erei șantajului iranian” în Orientul Mijlociu.

Critica aliaților NATO și a „pasivității” europene

Hanson ridică și o problemă majoră de strategie globală și atinge subiectul rupturii transatlantice. Vizibil iritat de faptul că țări precum Spania, Italia sau Franța au interzis avioanelor americane să le survoleze teritoriul în drum spre Iran, profesorul de la Stanford se referă la asimetria Alianței, care, argumentează el, a devenit o „stradă cu sens unic”. El amintește că SUA au ajutat mereu Europa (în Balcani, Libia sau Ucraina), dar că atunci când SUA au avut nevoie de suport pentru a elimina o amenințare teroristă (Iranul), europenii s-au retras, invocând „legalitatea internațională”.

„Ordinea internațională despre care vorbiți este, în multe privințe, o ficțiune care subvenționează pasivitatea europeană. Când Spania sau Italia refuză accesul în spațiul aerian pentru o misiune care vizează un regim ce sponsorizează terorismul global, ele nu apără „ordinea”, ci își protejează propriile interese comerciale pe termen scurt cu Iranul. Trump a înțeles că această ordine s-a transformat într-un mecanism prin care aliații pot bloca acțiunile necesare ale SUA, în timp ce se bazează pe noi pentru protecție împotriva Rusiei sau a Chinei. Este un model nesustenabil”, este opinia expertului.

El consideră că Trump nu doar că nu este „izolaționistul agresiv” pictat în cele mai sumbre culori de Europa socialistă, ci este tocmai cel care suplinește slăbiciunile evidente ale europenilor.

„Izolaționism” vs. unilateralism strategic

„Nu este izolaționism, este unilateralism strategic. Diferența este crucială. Un izolaționist s-ar fi retras complet și ar fi lăsat Iranul să domine regiunea. Trump a intervenit masiv, dar a făcut-o după propriile reguli. El a transmis un mesaj clar: „Vom lucra cu voi dacă sunteți parteneri reali, dar nu vă vom lăsa să ne puneți cătușe în timp ce inamicii noștri ascut cuțitele”. Această claritate, deși brutală, este mult mai onestă decât diplomația de fațadă a ultimelor decenii”, conchide el.

Astfel, Hanson merge pe ideea că Trump ar putea considera NATO inutilă și ar putea trece la relații bilaterale doar cu țările care chiar contribuie, dând exemplele Portugalia sau Polonia.

De criticile sale nu a scăpat nici Marea Britanie. El compară această țară cu un ONG condus de la Londra. „Există o mare dezamăgire, deși este una politicoasă. Washingtonul se uită la Londra și vede o armată care s-a micșorat până la punctul în care este aproape simbolică. Când SUA au cerut sprijin logistic sau măcar o declarație comună de susținere, Londra a ezitat, îngrijorată de „reacția comunității internaționale”. Trump prețuiește loialitatea peste orice. Dacă Marea Britanie vrea să rămână „partenerul special”, trebuie să înceapă să se comporte ca o putere militară, nu ca un ONG cu sediul la Londra.”

În altă ordine de idei, americanul spune că că agenda conservatoare merge înainte și argumentează că, în ciuda războiului, Trump a reușit să „demanteleze sistematic” ideologia DEI (Diversitate, Echitate, Incluziune) în universități și să securizeze granița de sud la un nivel aproape de zero treceri ilegale.

Nu în ultimul rând, succesul militar împotriva Iranului va valida întreaga mișcare conservatoare, demonstrând că „lumea se teme din nou de America”, este ideea de bază a lui Victor Davis Hanson.