"Există o mare ură faţă de români în Ucraina"

În timp ce Sergiu flutura steagul României în poiana Varniţei din Ucraina, Tăniuşa îşi făcea semnul crucii la mânăstirea Putna.

Sute de tineri au participat vineri, în Ucraina şi în România, la o comemorare istorică: 70 de ani de când trupele sovietice au împuşcat, în satul ucrainean Fântâna Albă, aproximativ 3.000 de români.

Ce crede generaţia născută în democraţie despre evenimentele de la 1 aprilie 1941, despre ucraineni, români şi ruşi, despre bolşevici şi naţionalism, despre democraţie şi totalitarism?

Pentru că "au fost probleme cu transportul", Sergiu Barbuţa (22 de ani) din satul ucrainean Costiceni a ajuns la 1 aprilie cu greu în poiana Varniţei din Fântâna Albă (în ucraineană Біла Криниця) sat din raionul Adâncata, regiunea Cernăuţi, acolo unde, anual, se comemorează incidentul din 1941. Doar de către români şi moldoveni. Ucrainenii neagă varianta românească.

Studentul a pierdut slujba religioasă ţinută de un sobor de preoţi, dar şi-a făcut poze cu tricolorul românesc în mână. În spatele lui - monumentul ridicat pentru „victimele evenimentelor tragice de la 1 aprilie 1941". Cruci albe de jur-împrejur şi sub el - gropile comune în care zac românii.

Sergiu s-a născut la 13 august 1989, când ultimele bastioane ale regimurilor totalitare din Europa rezistau cu greu valului schimbării democratice. L-am întrebat de ce s-a dus vineri să comemoreze într-o poiană incidentul de la 1 aprilie 1941.

Deduşca Stalin

"Eu sunt din nordul Basarabiei, raionul Noua Suliţa, unde majoritatea populației se identifică ca moldoveni. Am venit la Fântâna Albă (foto dreapta) cu gândul de a comemora la un loc cu românii bucovineni şi cu cei din Herţa, jertfele regimului totalitar comunist din Bucovina", îmi spune Sergiu.

"Se ştie că acest regim a adus mare nenorocire neamului nostru, orice român adevărat trebuie să-şi pomenească semenii căzuţi de "toporul comunist". Acest eveniment trezeşte în mine spiritul naţional românesc şi o ură faţă de acei „călăi a lui Deduşca Stalin" care au tras şi au tăiat rădăcinile neamului", mai spune Sergiu, student la facultatea de Istorie, ştiinţe politice şi Relaţii Internaţionale a Universităţii "Iurii Fedikovich".

Adaugă că în raionul Noua Suliţa din Cernăuţi "majoritatea populației nu a auzit de acest eveniment dramatic", iar "unii care sunt mari comunişti ai neamului laudă gestul soldaților sovietici, că aceşti țărani care se refugiau în patria-mamă erau nişte bandiți care primeau arme de la statul român pentru a teroriza populaţia sovietică".

Opinii "imbecile"

Satul românesc Fântâna Albă a trecut după pactul Ribbentrop-Molotov (semnat în august 1939), sub stâpânirea sovietică. Aproximativ 3.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului din Bucovina au vrut la 1 aprilie 1941 să treacă graniţa în România. În Poiana Varniţa, la circa trei kilometri de graniţa română, grănicerii sovietici au tras în ei cu mitraliere. Incidentul a fost numit "Katyn-ul românesc", cu referire la evenimentele din pădurea rusească Katyń, acolo unde, în al Doilea Război Mondial, în aprilie - mai 1940, sovieticiii au execuţat în masă ofiţeri polonezi.

"Acest eveniment (de la Fântâna Albă, n.r.) nu se comemorează cum trebuie de statul ucrainean. Chiar aud nişte opinii imbecile faţă de acestă problematică, cum ar fi următoarea: Dacă sovieticii nu îi omorau pe ţărani, atunci soldaţii români ar fi tras în ei şi cu mai multă ură", îmi mai spune Sergiu, student la Istorie.

"Există o mare ură faţă de români în societatea ucraineană"

I-am cerut lui Sergiu să-mi descrie, aşa cum percepe el, relaţia Ucrainei cu România.

"Aş caracteriza relaţiile ucraineano-române, la etapa actuală, ca relaţii reci, cu trăsături dezavantajoase pentru minorităţile naţionale. (....) În societatea ucraineană există o mare ură faţă de români, chiar acest cuvânt are o semnificaţie negativă, comparată cu radicalismul şi ţigănimea. Mulţi ucraineni şi cei care se consideră moldoveni nu văd în ochi totul ce este românesc. „Agenții" care fac faţa relaţiilor dintre aceste state, pun în practică principiul "măştii cosmetice", dar nu rezolvă problemele cele mai grave. Presa ucraineană şi unii lideri politici, învinovăţesc statul român de pretenţii teritoriale asupra Bucovinei, cică România inventează problemele naţionale ale românilor din Ucraina, care au toate drepturile garantate de Constituţie. Însă realitatea e alta, e mai gravă", spune el.

"Românii sunt consideraţi un pericol mare"

"Românii din Ucraina sunt consideraţi un pericol mare, li se închid şcolile în limba maternă. Sunt deschise clase mixte în şcolile care mai funcţionează, e la modă acum copilul să studieze în clasa ucraineană pentru a fi om în viaţă. Noi numim acest proces "efectul Calului Troian", formare a claselor ucrainene în şcolile româneşti. Aşa vom deveni ucrainizaţi sau pe de-a locuri rusificaţi. Unii din naţionalişti au o opinie că românii din Ucraina nu sunt destul socializaţi în societatea ucraineană, de aceea trebuie dezrădăcinat învăţământul în limba română, adică socializarea se egalează cu asimilarea în acest context. Învinuirea României este o absurditate, orice ţară normală are o reacţie când se jignesc drepturile etnicilor fraţi din ţările vecine",  spune Sergiu.

Dispreţ şi mândrie

La câţiva zeci de kilometri de Sergiu, de cealaltă parte a graniţei, în România, încă şi mai mulţi tineri comemorau la Putna cele petrecute la 1 aprilie 1941.

Tăniuşa Cazacu (19 ani) s-a născut în Sîngerei, nordul Republicii Moldova, la 6 mai 1991. Peste o jumătate de an, Boris Elţin devenea primul preşedinte al Rusiei, consfinţindu-se astfel moartea Uniunii Sovietice. "De cele petrecute în 1941, pentru prima dată am aflat încă de la lecţiile de istorie din liceu", spune studenta.

"Ţin minte că am scris şi un eseu despre aceasta. Atunci ştiu că m-am informat mult şi ştiu practic în detalii ce s-a întâmplat acolo, cel puţin din sursele istorice", continuă Tăniuşa, una din cei aproximativ 100 de tineri care s-au dus la Putna, la 1 aprilie, să asiste la sfinţirea de către ÎPS Pimen a unei troiţe în memoria victimelor masacrului de la Fântâna Albă.

Construcţia troiţei a fost realizată la iniţiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.

"Simt tristeţe, jale pentru acei români care au demonstrat într-adevăr că sunt adevăraţi patrioţi şi care s-au jertfit pentru ţara lor", adaugă Tăniuşa, "simt dispreţ faţă de armatele sovietice care au luat mii de vieţi nevinovate întru interesul propriu" şi "simt mândrie pentru faptul că sunt româncă şi aceşti oameni care s-au jertfit pentru noi au arătat un exemplu demn de patriotism pentru generaţiile următoare".

Tăniuşa e studentă la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava şi despre relaţia Ucraina-România-Rusia crede că "va fi mereu tensionată, din cauza numeroaselor evenimente istorice care au marcat legătura dintre aceste ţări". "Nu cred că Rusia va privi cu bine vreodată un roman, chiar dacă au un alt regim politic şi aceasta va fi mereu susţinută de Ucraina", adaugă ea.

Olesea Lesea (20 de ani) a terminat liceul teoretic Olimp din Chişinău şi e studentă acum la Universitatea "Ştefan cel Mare" din Suceava. S-a dus la Putna "fără a sta mult pe gînduri". "Eram foarte curioasă, să aud mai multe păreri din partea oamenilor, să văd atitudinea altor persoane faţă de acest eveniment", spune ea. Olesea s-a născut la 8 noiembrie 1990, în nordul Republicii Moldova, cu un an înainte ca R.Moldova să îşi declare indepedenţa faţă de URSS.

"Pentru mulţi dintre noi, 1 aprilie e o zi în care se amuză. Mă regăsesc de cele mai multe ori printre acele persoane pentru care 1 aprilie e altceva decît amuzament şi păcăleli, ci contra-lacrimi şi durere în suflet pentru cei aproximativ 3.000 de români care au încercat să scape de sub jugul sovietic", zice Olesea.

"Nu cred că aceste state (Ucraina, Moldova, România, Rusia, n.r) vor putea cândva să stabilească vreo relație de colaborare între ele, la momentul aceasta relaţia dintre ele fiind foarte tensionată", continuă fata, în opinia căreia "dacă s-ar rezolva acest lucru într-un viitor apropiat, cred multe din problemele care le au aceste țări s-ar rezolva mult mai uşor şi rapid pe o cale paşnică, fără a recurge la alte ţări".

ANALIZĂ

Colonelul (r.) dr. Ion Petrescu: Nu de troiţe avem acum nevoie!

L-am rugat pe doctorul în ştiinţe militare, Ion Petrescu (55 de ani), fost jurnalist militar pe trei continente, şef al biroului de presă al MApN şi fost director al Trustului de Presă al MApN, să comenteze problematica relaţiei Ucraina-Rusia-Moldova-România, dincolo de subiectul „Fântâna Albă 1941".

"Nu de troiţe avem acum nevoie, ci de adevăraţi bărbaţi de stat. Slujbe religioase au mai fost şi pe 6 mai 1990, la „Podul de Flori", peste Prut. Eram acolo, ca jurnalist militar, la jumătatea podului de cale ferată de la Ungheni. Lângă mine se aflau doi colonei sovietici, impresionaţi de românii adunaţi, care presau să treacă pe malul opus. Şi întrebau ce o să se întâmple.

Atunci, peste 1.000.000 de conaţionali au trecut frontiera nefirească, la fraţii basarabeni. Dimineaţa, comandantul trupelor de grăniceri, generalul Petre Teacă, a fost plimbat, cu un elicopter militar sovietic, de-a lungul graniţei, pentru a vedea postate, în păduri, plutoane sovietice, cu câini, menite a zădărnici, la nevoie, entuziasmul mulţimilor.

În acea zi, la rugămintea lui Gorbaciov, preşedintele Mitterrand i-a cerut telefonic, omologului român, să nu comite vreo... imprudenţă. Aşa s-a stopat revenirea Basarabiei la Patria Mamă.

În 1991, Mircea Snegur i-a propus, lui Ion Iliescu, realizarea Unirii. Urma ca preşedintele Republicii Moldova să devină vicepreşedinte al României. Propunerea a fost ignorată.

Acum, formatul 5+2 - mediatori din Federaţia Rusă, Ucraina, O.S.C.E., observatori din partea U.E. şi S.U.A., plus reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului - doar amână, sine die, soluţionarea problemei transnistrene.

Preşedintele actual al României obţinuse sprijinul administraţiei George W.Bush, în problema viitorului celor două state româneşti.

Vizita lui Joe Biden, la Chişinău, a revitalizat translaţia Republicii Moldova în arealul euroatlantic.
Dincolo de impedimente vizibile, sprijinul necesar fluidizării situaţiei va veni tot de peste Ocean, ca rod al unor demersuri confidenţiale, temeinic pregătite. Doar interesul strategic al S.U.A. este să nu mai fie, relativ aproape, de baza americană din Constanţa, trupele ruseşti dislocate în Transnistria.

Iar Barack Obama, la apropiata întâlnire cu Dmitri Medvedev, de la Moscova, va reitera ideea că graniţa NATO trece, de facto, pe Nistru."

Mai citeşte un interviu cu un român din Maramureşul istoric: "Cetăţenia română înseamnă trădare de stat în Ucraina"

, a spus secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac, într-un interviu realizat de adevarul.ro