Arsenalul distrugător trimis de SUA în Mediterană
0Două portavioane, două crucișătoare purtătoare de rachete, patru distrugătoare Arleigh Burke și un submarin clasa Ohio au misiunea de a descuraja amplificarea violențelor în Orientul Mijlociu.
După începutul războiului dintre Israel și Hamas, Pentagonul a trimis în Marea Mediterană un adevărat arsenal, la propriu. Este vorba de grupurile de luptă ale portavioanelor USS Gerald Ford și USS Dwight D. Eisenhower, și, mai nou, de un submarin nuclear din clasa Ohio.
Cea mai mare navă de război construită vreodată, portavionul USS Gerald Ford, are peste 335 de metri lungime și a costat 18 miliarde de dolari. Puntea sa de peste 20.000 de metri pătrați poate opera peste 90 de aeronave, inclusiv avioane de vânătoare F-35, F-15, F-18 și aeronave de atac A-10, elicoptere Seahawk, dar și alte aparate de zbor. Nava este proiectată să poată lansa multe avioane în aer într-un timp foarte scurt și poate include aparate de zbor fără pilot în dispozitivul său. USS Gerald Ford este propulsat de două reactoare nucleare de ultimă generație și poate atinge o viteză maximă de 55 de kilometri pe oră. Portavionul este la prima sa misiune de luptă, având la bord un echipaj de aproape 4.500 de oameni.
Din grupul de luptă al portavionului USS Gerald Ford mai fac parte crucișătorul cu rachete ghidate din clasa Ticonderoga USS Normandy (CG 60), dar și distrugătoare cu rachete ghidate din clasa Arleigh Burke USS Ramage (DDG 61) și USS Paul Ignatius (DDG 117). Toate aceste nave complexe sunt echipate pentru lupta suprafață-aer, suprafață-suprafață și anti-submarin și se bazează pe o multitudine de tipuri de rachete, pe tunuri robotizate Phalanx, dar și pe lansatoare de torpile. Toate poartă la bord elicoptere de luptă Sikorsky SH-60B sau MH-60R Seahaw. În total, navele de escortă ale USS Gerald Ford au echipaje de 1.600 de ofițeri și marinari.
Un scut de la Deveselu, îmbarcat
USS Dwight D. Eisenhower este tot un portavion cu propulsie nucleară și, potrivit șefului Pentagonului, Lloyd J. Austin III, trimiterea acestuia în estul Mediteranei face parte din efortul SUA de a descuraja acțiunile ostile împotriva Israelului sau orice efort de extindere a acestui război în urma atacului Hamas asupra Israelului. Nava are un echipaj de peste 5.000 de oameni și poate duce la bord 90 de aeronave, avioane de luptă, elicoptere, dar și drone. USS Dwight D. Eisenhower are un trecut operațional bogat, a participat inclusiv la Războiul din Golf, dar a fost permanent modernizată cu echipamente „la zi“.
Nava a ajuns în estul Mediteranei însoțită de crucișătorul USS Philippine Sea, dar și de distrugătoarele USS Mason și USS Gravely. La fel ca și navele de escortă ale portavionului USS Gerald Ford, vasele de luptă care însoțesc USS Dwight D. Eisenhower sunt pregătite de lupta sol-aer, suprafață-suprafață și anti-submarin cu o singură diferență: USS Gravely are la bord și un sistem asemănător scutului antirachetă de la Deveselu.
Ogive nucleare sau rachete de croazieră
Un distrugător din clasa Arleigh Burke și crucișătoarele cu rachete ghidate din clasa Ticonderoga au un preț unitar de aproximativ 2 miliarde de dolari, în funcție de dotări. Dacă avem în vedere că USS Dwight D. Eisenhower are un preț de în jur de 7 miliarde de dolari, un mic calcul ne arată că Pentagonul a transferat în estul Mediteranei un arsenal de 36 de miliarde de dolari. Asta dacă nu luăm în calcul submarinul din clasa Ohio care a fost și el trimis „în zona de operaţiuni a Flotei a V-a“, de la Golful Persic şi Marea Roşie, așa cum a anunțat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, generalul Pat Ryder.
Unele submarine de clasa Ohio sunt înarmate cu rachete balistice cu ogive nucleare, iar altele sunt configurate să transporte peste 150 de rachete de croazieră de tip Tomahawk. Generalul Ryder nu a precizeazat ce tip de muniție se află pe submarinul trimis în Orientul Mijlociu, însă rachetele de croazieră sunt considerate mai eficiente în cazul unei escaladări a conflictului. Un submarin Ohio are un cost de aproximativ 4 miliarde de dolari.